|
Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:
Stimaţi colegi, deşi nu sunt jurist şi nici măcar inginer, eu înţeleg următorul lucru: pornind de la textul cel mai important, şi anume din Constituţie, dacă Constituţia dorea să spună "după pronunţarea avizului Curţii Constituţionale" spunea aşa. Ea spune: după consultarea Curţii Constituţionale. Mai departe ne ducem şi vedem de ce este firesc în această situaţie şi numai în această situaţia noi să putem cere, solicita un termen Curţii, aşa cum domnul Mihai Voicu a spus, şi după aceea înţelegem din raţiuni asemănătoare de ce există şi prevederea imperativă - într-adevăr, cum spune domnul Oltean - ca în termen de 24 de ore, în sensul de maximum 24 de ore de la pronunţarea Curţii, şedinţa să aibă loc. Pentru că suspendarea este o situaţie excepţională care nu poate fi tergiversată nici de Curte şi nici chiar de Parlament, care a iniţiat-o. În sensul acesta, propunerea domnului Tăriceanu evident că poate fi acceptată, putem fi de acord, dar chestiunea este următoarea - eu consider, şi vă propun acest punct de vedere şi această interpretare deloc complicată: că procedura consultării Curţii Constituţionale s-a săvârşit, pentru că noi aveam de făcut câteva lucruri simple - să transmitem Curţii Constituţionale documentul adoptat, votat în Parlament, să îi solicităm avizul şi să stabilim un termen pentru acest aviz. Am făcut aceste lucruri, termenul a expirat şi noi, sigur, putem să ne reunim puţin mai târziu. Problema este: dacă ne reunim puţin mai târziu şi avizul Curţii nu vine, ce se întâmplă? Dacă noi cădem de acord aici că s-a produs consultarea Curţii şi şedinţa poate fi deja programată, fie luăm evident în considerare avizul Curţii dacă el vine între timp, fie putem să îl aşteptăm.
|
