şedinţei comune a Birourilor permanente
ale Camerei Deputaţilor şi Senatului
din ziua de miercuri, 2 iunie 2010
Şedinţa a început la ora 13.35.
Lucrările au fost conduse de domnul Mircea-Dan Geoană - preşedintele Senatului, asistat de doamna Roberta Alma Anastase - preşedintele Camerei Deputaţilor.
Au participat:
Camera Deputaţilor: domnii Ioan Oltean, Adrian Năstase, Mircea Duşa, Ludovic Orban ? vicepreşedinţi; Dumitru Pardău, Valeriu Ştefan Zgonea, Mihai Alexandru Voicu ? secretari; Gheorghe Albu, Nicolae Bănicioiu, Dan-Ştefan Motreanu, Seres Denes ? chestori; Mircea-Nicu Toader ? Grupul parlamentar al PD-L, domnul Anghel Stanciu ? Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC, domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu ? Grupul parlamentar al PNL, domnul Olosz Gergely (de la ora 14.30), Mate Andras-Levente - Grupul parlamentar al UDMR; domnul Ovidiu Victor Ganţ ? Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Eugen Nicolicea ? reprezentantul Grupului deputaţilor independenţi, domnul Gheorghe Barbu - secretarul general al Camerei Deputaţilor şi doamna Ileana Maria Luncan - secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor.
Senat: doamna Anca-Daniela Boagiu, domnii Alexandru Pereş, Dan Voiculescu, Teodor-Viorel Meleşcanu ? vicepreşedinţi; doamna Doina Silistru, domnii Gheorghe David, Cornel Popa ? secretari; Constantin Dumitru, Ioan Chelaru, Verestoy Attila ? chestori; Constantin-Traian Igaş ? Grupul parlamentar al PD-L; Vasile-Cosmin Nicula ? Grupul parlamentar al Alianţei politice PSD+PC; Puiu Haşotti ? Grupul parlamentar al PNL; Andras-Levente Fekete-Szabo ? Grupul parlamentar al UDMR; Liviu Câmpanu - Grupul parlamentar mixt; Ion Moraru ? secretarul general al Senatului; Gheorghe Constantin ? secretar general adjunct al Senatului.
Invitaţi: domnul Emil Boc ? primul ministru al Guvernului României (până la ora 15.15), domnul Valentin Adrian Iliescu ? şeful Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul.
Invitaţi de la Camera Deputaţilor: Nicolae Vasilescu ? şeful Departamentului Legislativ; Georgică Tobă, Gabriel Stecoza ? Departamentul Secretariatului tehnic; doamna Adriana Simion, Gheorghe Popescu ? Direcţia pentru organizarea lucrărilor în plen; doamna Nicoleta Laura Riteş ? Direcţia procedură legislativă, sinteze şi evaluări; doamna Dana Bigan ? Serviciul pentru lucrări în comisii; doamna Gabriela Enea ? Direcţia pentru relaţii publice şi protocol; doamna Raluca Boboc, domnul Paul Călin Botez ? consilieri Cancelarie preşedinte.
Invitaţi de la Senat: domnul Varujan Vosganian ? preşedintele Comisiei economice, industrii şi servicii, doamna Constanţa Călinoiu ? director general al Departamentului legislativ, domnul Gabriel Sterea şi doamna Ionela Mihăilă ? consilieri, doamna Veronica Iacob ? Direcţia pentru organizarea şedinţelor în plen, doamna Elena Diaconu ? Serviciul pentru lucrările Biroului permanent, doamna Mihaela Ciochină ? director la Direcţia proceduri parlamentare, sinteză şi evidenţă legislativă, doamna Ana Maria Catăută ? Cabinet preşedinte Senat.
*
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi,
Vreau să vă informez respectuos că la această dezbatere asistă şi senatori, Biroul permanent reunit şi ne pregătim şi noi, este adevărat, pentru o discuţie similară probabil în Senat. De asemenea, cred că este o chestiune de minimă curtoazie în condiţiile în care primul ministru a acceptat invitaţia noastră de ieri, deşi nu era o chestiune regulamentară obligatorie pentru o discuţie pe chestiunile care sunt cu adevărat arzătoare pe ordinea de zi a Parlamentului, a celor două Camere, a societăţii româneşti în general. Şi de aceea, cu rugămintea de a încerca să intrăm în şedinţa de Biroul permanent reunit, aş dori să ne întoarcem la tema noastră şi după aceea se poate continua conversaţia fără probleme, mai ales că primul punct, după discuţia şi clarificările cu primul ministru ar trebui să fie suficient de lucru.
Stimaţi colegi,
Aş dori, domnule prim ministru, domnule ministru Iliescu ? şi vreau să vă spun că domnul ministru Iliescu face un efort lăudabil aici în Parlament, cel puţin în Senat se bucură de o relaţie bună cu noi. Nu ştiu dacă am făcut bine sau rău cu aceste afirmaţii, dar sunt convins că oamenii de bună calitate nu au neapărat calitate politică.
Domnule prim-ministru,
Ieri, Birourile permanente reunite s-au întrunit aşa cum este regulamentar şi constituţional pentru a stabili termenele legale cu privire la angajarea răspunderii pe care dumneavoastră şi Guvernul pe care-l conduceţi ne-au anunţat pe textele de lege care ne-au fost deja transmise. Pentru că subiectul este extrem de important, aş îndrăzni că este cea mai importantă răspundere în ultimii 20 de ani cu privire la impactul în societate. În condiţiile în care au apărut şi elemente inedite legate de o atitudine cel puţin ambiguă a CES-ului, o chestiune de invocare de asemenea inedită, cel puţin în premieră în ultimii 80 de ani în România de restrângere de drepturi şi de libertăţi în temeiul articolului 53 din Constituţie, invocându-se probleme de siguranţă naţională şi în condiţiile în care a existat o conversaţie la Birourile permanente reunite în care, cred că mulţi le citim. Nimeni nu poate să spună că parlamentarii români nu pot să introducă amendamente, dar a fost o întrebare destul de corectă cred eu, dacă nu cumva înţelegerea cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială, cu Comisia Europeană deja s-a ajuns la o înţelegere preparafată să-i spunem şi că de fapt în Parlament parcurgem etapele de aprobare pe baza unei eventuale majorităţi.
Deci, dacă tema există, vorbim mai încolo de ea, loc de a încerca să mai amendăm şi dacă există o posibilitate ca unele prevederi să fie eventual modificate, atenuate sau înlocuite cu altele eventual.
Aş dori de asemenea, să vă mai spun că unul dintre argumentele care ne-a făcut să vă adresăm această invitaţie pentru care vă mulţumim că aţi răspuns la această invitaţie a fost şi faptul că din motive pe care nu le comentez a existat o anumită separare a conversaţiei primului-ministru cu grupurile parlamentare. Nu vreau să intru în istoricul acestei chestiuni şi cred că în această formă reuşim să avem totuşi o conversaţie, cred eu raţională şi constructivă, cu reprezentanţii tuturor grupurilor parlamentare. Acest lucru nu a fost posibil până acum şi această formă cred că este o formă care are un anumit grad de utilitate.
Şi nu în ultimul rând, vreau să spun încă odată şi vorbesc în numele meu, dar cred că sunt şi în asentimentul altor colegi, nu a fost o intenţie de tergiversare. Acest lucru l-am spus foarte clar, îl repet şi eu aici şi din punctul meu de vedere, deşi măsurile evident, sunt dificile, sunt opinii politice diferite faţă de aceste măsuri. Nu există, cel puţin în intenţia mea şi cred că doamna Anastase, evident, este în aceeaşi linie de gândire că această invitaţie sau discuţiile de astăzi să fie un tertip dilatoriu să spunem cu privire la orizontul de angajare a răspunderii. De aceea, din punctul meu de vedere, după ce o să vă invităm să ne prezentaţi câteva din observaţiile şi comentariile dumneavoastră, vom propune un calendar de amendamente, de angajare de răspundere, de o eventuală moţiune de cenzură şi de dezbatere a moţiunii într-un calendar cât mai compact pentru acest lucru. Deşi au fost şi voci care au fost evident şi în favoarea unui anumit tip de amânare a acestei angajări şi evident a intrării în vigoare a măsurilor şi consecinţelor eventuale acesteia. Eu cred că răspunsul primului ministru la invitaţia noastră este un lucru care trebuie să-l comentăm pozitiv.
Eu vă mulţumesc pentru prezenţă şi vă invit să vă adresaţi Birourilor permanente reunite.
Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.
Domnul Emil Boc:
Domnule preşedinte al Senatului,
Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,
Distinşi membri ai Birourilor permanente reunite,
Am acceptat cu plăcere invitaţia dumneavoastră, pentru că n-am nimic de ascuns sau nimic de evitat în toată această perioadă şi sub rezerva că acest demers este de bună-credinţă şi nu unul care să găsească soluţii de tergiversare am răspuns acestei invitaţii. Şi voi răspunde punctual şi scurt la întrebările dumneavoastră, ca după aceea să vă stau la dispoziţie pentru alte completări sau întrebări.
În privinţa avizului CES-ului, secretarul general al CES-ului ne-a înaintat, sub semnătură, o hârtie care spune foarte clar că: vă aducem la cunoştinţă că în conformitate cu comunicatul de presă a celor 5 confederaţii sindicale, la data de 28 mai 2010 nu s-a întrunit cvorumul necesar pentru a se desfăşura şedinţa plenului ce avea pe ordinea de zi legile prevăzute în pachetul de măsuri de austeritate. Din punctul nostru de vedere noi am trimis în termen proiectul, raportul pentru avizare. Dacă confederaţiile sindicale nu se prezintă, nu se poate întruni cvorumul legal în nici o formulă. Comunicarea lor este publică, de presă cu privire la faptul că nu se vor prezenta la nici o şedinţă care are ca obiect ordinea de zi acest pachet de măsuri. În aceste condiţii, considerăm că procedura legală de sesizare a acestuia şi răspunsul oferit de către Consiliul Economic şi Social, ne îndrituieşte să mergem mai departe, pentru că nu se poate accepta ideea că un Consiliu Economic şi Social, care este un organ consultativ, ar putea bloca o procedură constituţională. Noi ne-am îndeplinit obligaţia de a sesiza. A fost pe ordinea de zi, reprezentanţii Guvernului au fost prezenţi în condiţiile în care se cere şi prezenţa a minim 8 din partea confederaţiilor sindicale, iar prin faptul că ei au anunţat că nu vor participa la nici o şedinţă, din acest punct de vedere pe Legea CES-ului, exact ca şi în situaţia în care nu se ajunge la un acord şi este această posibilitate la CES când cele trei părţi nu au ajuns la un acord, se merge mai departe cu această soluţie.
Deci, din punctul de vedere al CES-ului, acesta este răspunsul pe care-l avem oficial şi care confirmă faptul că nu există altă alternativă.
2. Din perspectiva invocării articolului 53 din Constituţie care a trezit atâtea pasiuni. Aş vrea să fac două precizări preliminare. În primul rând că este un text constituţional şi orice invocare a unui text constituţional nu poate fi un abuz. În al doilea rând, în noiembrie 2008, în cadrul asumării răspunderii pe Legea 329 privind reorganizarea agenţiilor şi acordurilor cu FMI-ul, prin acordarea celor 3 zile de concediu fără plată personalului bugetar, în expunerea de motive la fel ca şi acum, am invocat prevederile articolului 53 sub aspectul restrângerii temporare a exerciţiului unor drepturi, lucru validat şi acceptat de către Curtea Constituţională prin Decizia 1414/4.XI.2009, unde se spune expres şi citez din Decizia Curţii Constituţionale: ?În raport cu prevederile articolului 53 din Constituţie, Curtea constată că restrângerea exerciţiului dreptului la muncă a personalului autorităţilor şi instituţiilor publice prin care acesta o reglementează îndeplineşte condiţiile impuse de textul constituţional. Astfel, măsura de restrângere este prevăzută prin lege, la fel ca şi cazul de faţă, tot prin lege, vizează exerciţiul dreptului şi nu substanţa acestuia şi în cazul nostru este restrângere şi nu afectează dreptul în substanţă de a anula dreptul la pensie sau dreptul la salariu, ci doar de a restrânge, este determinată de o situaţie de criză financiară mondială care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi implicit securitatea naţională.
Aici, Decizia Curţii Constituţionale, conceptul de siguranţă naţională, el a fost definit prin Legea 51/91, Constituţia României din 2003 a modificat termenul de siguranţă naţională şi l-a transformat în cel de securitate naţională, dar definiţia a rămas practic aceeaşi, în lege nu avem altă definiţie şi în articolul 1 din Legea 51/91 se spune expresis verbis, prin siguranţă naţională se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică. Noi aici avem o componentă care ţine de stabilitatea economică a ţării în condiţii de crize economice externe, a condiţiilor bugetare interne, asigurarea stabilităţii economice impune luarea pe durată temporară a unor măsuri care vizează restrângerea drepturilor la salariu sau la pensie în privinţa cuantumului pe o durată determinată. Mai mult decât atât, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Andreeva împotriva Letoniei în 2009, Curtea Europeană a reţinut faptul că legea care anulează dreptul la pensie şi nu întinderea acestui cuantum al pensiei, pentru că el depinde de circumstanţele concrete pe care un sistem bugetar sau un sistem de pensii le are.
În concluzie, utilizarea acestui articol nu reprezintă nici un fel de atentat la siguranţa naţională, nu vizează o componentă de stare de urgenţă sau stare de asediu care este reglementată în articolul 93 din Constituţie. Este vorba de aplicarea în condiţiile acestea de criză a componentei care ţine de asigurarea stabilităţii economice a ţării, a restrângerii temporare a exerciţiului unor drepturi prin lege şi nu prin alt act normativ, ordonanţă simplă sau de urgenţă, pentru că am fi încălcat prevederile constituţionale, motiv pentru care am venit în faţa dumneavoastră prin procedura asumării răspunderii.
Cu această ocazie răspund şi la întrebarea de ce nu este nevoie de un aviz al CSAT-ului, pentru că nu este vorba de o chestiune care să vizeze siguranţa naţională în componenta pe care alţii au invocat-o. Mai mult decât atât, nici în noiembrie anul trecut când ne-am asumat răspunderea, nu a fost nevoie de nici un fel de aviz al CSAT-ului şi a fost considerată perfectă procedura şi de către Parlament şi de către Curtea Constituţională.
La a treia întrebare dacă este loc pentru amendamente, pot doar să vă spun că nu pot decât să respect, este un drept constituţional care spune, potrivit Constituţiei: Parlamentul, după prezentarea proiectului de Lege de asumarea răspunderii, are fiecare parlamentar dreptul să depună amendamente, iar textul final al legii cu amendamentele eventual admise de către Guvern, va fi după aceea supus moţiunii de cenzură în termen de 3 zile de la prezentarea textului final al asumării răspunderii. M-aş antepronunţa dacă aş spune că se pot admite sau nu se admit amendamente. Pot să vă spun că Guvernul va examina cu maxim de responsabilitate fiecare amendament al parlamentarilor care va fi depus.
În privinţa conţinutului acestora nu mă pot antepronunţa, pentru că nu ştiu conţinutul acestor amendamente care vor fi depuse, dar vă pot asigura că ? aşa cum am făcut-o de fiecare dată ? cu ocazia asumării răspunderii, Guvernul, cu maximă responsabilitate, analizează şi evaluează fiecare amendament depus de către membrii Parlamentului.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc domnule prim-ministru. O problemă de procedură? Vă rog.
Domnul Mihai Alexandru Voicu:
Marea majoritate a colegilor prezenţi doresc să intervină. Vă propun, pur şi simplu, să daţi cuvântul pe rând şi nu aleator, mai ridicăm mâna puţin şi nu să o luaţi de la un capăt sau de la celălalt. Cine are de pus întrebări, când îi vine rândul le pune, cine nu, trecem mai departe.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Nu am nimic împotriva unei propuneri.
Domnul Mihai Alexandru Voicu:
Nu numai o singură întrebare şi o intervenţie eventual.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
De acord. Nu văd o dificultate într-un mod de lucru puţin mai organizat. De aceea, voi ruga colegii senatori şi deputaţi, membri ai Birourilor reunite, să adreseze eventuale întrebări şi comentarii domnului prim-ministru, şi încep cu partea Senatului, dintr-un subiectivism pe care mi-l înţelegeţi.
Începem cu colegii senatori, dacă nu este o impoliteţe faţă de doamna preşedintă.
Dacă sunt colegi care doresc să intervină.
Domnul lider Haşotti, vă rog.
Domnul Puiu Haşotti:
Vă mulţumesc.
Domnule prim-ministru, vă mulţumim că aţi venit. Ne bucurăm. Este un gest pe care, sincer, îl apreciem.
Doamnelor şi domnilor,
Doamnă preşedintă,
Domnule preşedinte,
Aş avea două întrebări pentru domnul prim-ministru.
Domnule prim-ministru, în primul rând o informaţie pe care o am de pe site-ul Ministerului Finanţelor, anume că: cheltuielile bugetate pe primele trei luni au fost de 20 de miliarde de lei, şi mă refer la bugetul de stat, iar cheltuielile pe luna aprilie au fost de aproape 15 miliarde de lei. Vă repet: informaţia este pe site-ul Ministerului Finanţelor. Asta, în condiţiile în care se anunţase deja că situaţia este dramatică şi delegaţia Fondului Monetar era deja la Bucureşti.
În aceste condiţii, deficitul bugetului de stat a ajuns la peste 15 miliarde de lei, adică 3% din PIB.
Cum explicaţi, după toată campania de reducere a cheltuielilor pe care aţi declanşat-o, această creştere extrem de accelerată a cheltuielilor la bugetul de stat pe luna aprilie.
Şi a doua chestiune mult mai scurtă: domnule prim-ministru, aţi insistat de mai multe ori pe caracterul temporar al acestor măsuri, deci constituţionalitatea asumării răspunderii guvernului este condiţionată de respectarea unui termen pe care l-aţi indicat a fi 31 decembrie 2010.
Garantaţi astăzi, ne puteţi promite că acest termen va fi respectat?
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Eu aş sugera să colectăm poate două-trei comentarii. Sau să încercăm să răspundem la fiecare în parte?
Domnule prim-ministru, cum doriţi?
Domnul Emil Boc:
La dispoziţia dumneavoastră. Cum decideţi.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Haideţi să luăm măcar două-trei, pentru că poate unele se pot eventual repeta.
Să terminăm întâi cu Senatul.
Dacă doresc şi alţi colegi să ia cuvântul.
Domnul vicepreşedinte Voiculescu.
Domnul Dan Voiculescu:
Domnule prim-ministru, am doar două chestiuni punctuale.
Ştiu că bugetul de venituri şi cheltuieli a fost întocmit de către Guvernul dumneavoastră şi nu înţelegem ? atunci când a fost întocmit nu s-a cunoscut realitatea din România? S-a produs o greşeală în estimări? Din ce cauză suntem faţă de buget atât de departe? Şi, dacă s-au produs erori, poate ar trebui să discutăm puţin despre cauze.
Şi a doua întrebare tot punctuală: ştim bine că criza ne-a dat semnalul în trimestrul IV 2008. În ciuda acestui semnal, anul 2009 şi anul 2010 nu au ţinut cont de posibilitatea creşterii veniturilor la buget prin: aducerea economiei subterane la suprafaţă, cel puţin parţial; prin impozitarea suplimentară prin TVA mărit la unele produse de lux, lucru practicat în toată Europa; printr-o măsură de creştere a colectării la bugetul de stat care era în mâna Guvernului şi se putea realiza. Ştim că astăzi colectarea este la 30%, la 50%, în timp ce în Europa ea se ridică la 70%, la 80% şi la 90%.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule prim-ministru, eu am o întrebare mai degrabă de natură prospectivă decât pe acest pachet pe care vă angajaţi răspunderea, şi evident lucrurile vor fi tranşate în Parlament.
Nu putem să ignorăm un scenariu pesimist de evoluţie economică în România şi în Europa. Am observat în anul 2010 o scădere a prognozelor de creştere economică nu din partea noastră, cât din partea Fondului Monetar şi a Comisiei Europene, deci nu putem să bănuim pe cineva de rea intenţie şi subiectivism - de la +1,3 la 0,8, la zero, astăzi la -0,5.
La cum arată lucrurile pe piaţa europeană şi la cum arată economia reală în ţara noastră, este foarte posibil ca lucrurile să se deterioreze în continuare, ceea ce în mod evident vor conduce la o nevoie de a rămâne în parametrii de deficit bugetar conveniţi cu Fondul, dar pe un fond general de resurse de încasări, de venituri diminuat.
Deci, întrebarea mea este dacă există un plan B, în condiţiile în care proiectul pe care dumneavoastră îl propuneţi în faţa Parlamentului să presupunem că ar trece dar nu produce efectele scontate, pentru că întotdeauna între un plan şi realizarea lui există o oarecare doză de relativism, şi mai ales dacă se va merge către o prognoză sau o realitate de creştere economică de -2 sau de -2,5, cât estimează unii economişti. Să sperăm că nu se va întâmpla aşa.
Care este planul B? Pentru că este clar că acest lucru este un mod firesc: un guvern responsabil are întotdeauna o variantă mai optimistă şi una, evident, mai prudentă, mai conservatoare, ca să vorbesc în continuarea domnului Voiculescu cu privire la acest subiect.
Deci întrebarea mea este: în condiţiile în care fie măsura nu reuşeşte să aducă resursele pe care le scontaţi, fie că economia se contractă suplimentar şi va fi nevoie să strângem în continuare, care este planul B pe care guvernul dumneavoastră îl are în vedere?
Cred că domnul senator Cosmin Nicula mai are o scurtă intervenţie din partea Grupului PSD.
Domnul Vasile-Cosmin Nicula:
Domnule prim-ministru, dumneavoastră veniţi în Parlament să vă asumaţi răspunderea pentru măsurile pe care doriţi să le luaţi, adică reducerea salariilor cu 25%, respectiv reducerea pensiilor cu 15%.
În opinia mea şi a mai multor colegi, credem că această măsură nu reprezintă o soluţie pentru economia României.
Promiteţi astăzi, în faţa Birourilor permanente reunite, că din septembrie încolo nu veţi mări cota unică la 20%, respectiv TVA-ul la 24%? Aceasta, în primul rând.
Şi în al doilea rând: promiteţi că anul viitor nu veţi mai lua un împrumut de la FMI pentru măsurile pe care vă asumaţi răspunderea?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult.
Dacă nu mai sunt alte intervenţii, domnule prim-ministru, vă rog să luaţi cuvântul pentru această primă rundă de comentarii şi întrebări, şi după aceea colegii deputaţi vor fi invitaţi la rândul lor.
Vă rog, domnule prim-ministru.
Domnul Emil Boc:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Aş face doar o consideraţie generală pe care am mai spus-o de câteva ori şi public: să nu credeţi că este o bucurie pentru un prim-ministru şi pentru un guvern să vină în faţa Parlamentului cu un program de austeritate. Din nefericire, cifrele economice sunt atât de reci, iar realităţile naţionale şi internaţionale sunt atât de crude, încât practic am ales această soluţie a periclitării reale a imaginii Guvernului, din nefericire şi a partidelor care compun arcul guvernamental, dar pentru a da o soluţie în acest moment ţării, care să prevină apariţia unor situaţii şi mai grave.
Avem de-a face cu o problemă internă din ultimii 20 de ani de deficite structurale, şi le cunoaşteţi. România, încet dar sigur, a consumat mai mult decât a produs. Din ce a produs, a orientat cu prioritate spre consum şi nu spre investiţii. Creşterea economică pe care am avut-o a fost bazată pe credit, pe consum şi pe împrumut şi nu pe productivitate reală. 70% din cheltuielile bugetului de stat sunt cheltuieli obligatorii, iar spaţiul pentru investiţii şi locuri de muncă este extrem de restrâns. Cheltuielile sociale s-au dublat într-un interval foarte scurt de timp, cheltuielile cu salariile la fel. Din acest punct de vedere, România trebuie să revină uşor dar sigur pe un drum al asigurării unor resurse de creştere economică, dar dorim să mergem aşa cum merg ţările europene.
Pe această criză internă de deficit structural, evident că a venit criza economică externă care ne-a arătat exact poza reală, aşa cum suntem. Din acest punct de vedere, avem un deficit de 6,8 dacă luăm măsurile de austeritate, de 9,1 dacă nu le luăm. Asta înseamnă să mai luăm 8,5 miliarde de euro anul acesta, şi banii aceia nu sunt după colţ, din nefericire. Noi nu aveam 3 miliarde de euro din vânzarea BCR-ului, aşa cum a fost în 2008 posibil să ai banii aceia. Noi trebuie să îi luăm de pe piaţa externă sau de pe piaţa internă. Ieşirea din acordul cu FMI ar compromite definitiv şansele României de a lua un euro de pe piaţa externă. Cazul Spaniei este elocvent din ultimele zile, când nu a reuşit să ia nimic pe euro-bonduri.
Pe piaţa internă, resursele sunt oricum limitate şi la costuri absolut exorbitante, ca să nu mai vorbim de faptul că am luat toate resursele pe care băncile le-ar mai putea avea pentru susţinerea activităţii economice.
În aceste condiţii, pentru a lăsa un spaţiu cât mai mare posibil activităţii economice şi mediului privat în condiţii de criză, nu am ales soluţia majorării taxelor, care omora practic şi ultima resursă de creştere economică.
Având în vedere deficitul structural pe care îl avem, încercăm să îl corectăm, repet, printr-o măsură care încearcă să ajusteze puţin cheltuielile sociale şi să lase spaţiu pentru investiţii, atât cât este el posibil în România, oricum foarte mic. Vreau să ştiţi că prin aceste reduceri rămânem într-un deficit de 6,8 şi nu ne vin bani suplimentari de undeva din altă parte pentru investiţii, ci doar pe cei care rămân putem să îi drămuim mai bine pentru a putea avea investiţii şi locuri de muncă.
Şi aici a fost punctul nodal al deciziei noastre de acum, de a merge pe această soluţie, şi nu pe soluţia avansată de FMI: 20% cotă unică, 24% TVA şi reducerea cu 20% a personalului bugetar.
Am mers pe soluţia internă de a ajusta aceste cheltuieli, lăsând maxim de spaţiu pentru mediul privat, în condiţiile date şi oricum destul de restrânse, urmând ca, în condiţiile acestea, ale premisei creşterii economice, să putem avea după aceea o creştere sănătoasă a salariilor şi a pensiilor.
Şi acum voi răspunde punctual.
Domnule Haşotti, referitor la creşterea cheltuielilor, cheltuielile sunt trimestrializate. În fiecare trimestru sunt, prin Legea bugetului, cheltuielile prevăzute şi cea mai mare parte din acele cheltuieli sunt plata unor datorii restante din primul trimestru sau din ultimul trimestru în urma facturilor care au venit spre plată. Este o procedură care se întâmplă în fiecare an ? această plată a facturilor restante şi, în funcţie de trimestrializare, ele se plătesc.
Nu pot însă să nu constat că, în timp ce cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 13% la nivel local, la nivel naţional - la ministere - au scăzut cu 3%. De aceea avem acum proiectul de ordonanţă de urgenţă care vizează şi reglementarea cadrului de cheltuieli pentru administraţiile locale, pentru că acolo, din nefericire, în acest moment, nu există suficientă reglementare, ca să nu mai spun de un discernământ în cheltuirea banului public. Un fel de legea responsabilităţii fiscale cum este la nivel naţional va fi adoptată acum pentru autorităţile locale, şi cel mai bun exemplu este, repet, acesta: cheltuielile mai mari cu 13% în 2010 decât în 2009 la autorităţile locale pe cheltuieli cu bunuri şi servicii, în timp ce la nivel central ? ministere şi autorităţi ? sunt cu 3% mai mici. Şi aici este locul acestei legi pe care o pregătim.
De asemenea, în privinţa termenului, domnule Haşotti, în lege scrie expres faptul că aceste măsuri sunt până la 31 decembrie ? în ultimul articol, iar pentru anul viitor proiecţia salariilor şi a pensiilor este prevăzută în Legea pensiilor, în Legea bugetului de stat şi în Legea salarizării unitare. Acolo avem aceste proiecţii.
Ce pot să vă spun: că salariile şi pensiile vor creşte în 2011 în raport cu ce avem acum redus, cu 25% şi cu 15%, şi că obiectivul nostru este următorul ? în cazul salariilor bugetarilor, în urma restructurării, care şi ea este prevăzută în scrisoarea cu Fondul Monetar Internaţional şi în acţiunea Guvernului, deci în urma reducerii aparatului de stat, salariile vor creşte, pentru că veţi vedea strategia financiară fiscală pe care o vom depune spre aprobare Parlamentului săptămâna viitoare. 39 de mii de miliarde este suma de bani prevăzută pentru fondul de salarizare în 2011 şi ne permite realizarea unor creşteri salariale în condiţiile realizării destructurării aparatului bugetar.
În privinţa pensiilor, obiectivul nostru este clar: în urma reevaluării pensiilor speciale, în urma reevaluării pensiilor de invaliditate, şi sunt enorm de multe, în urma eliminării abuzurilor din sistemul de pensii, în urma suspendării temporare a pensionărilor anticipate, în urma intrării în vigoare a noii legi a pensiilor, practic vom putea să asigurăm o creştere a pensiilor.
Obiectivul nostru este ca pe parcursul anului 2011 să ajungem la creşterea pensiilor astfel încât să acoperim cuantumul de acum redus cu 15%. Totul depinde, însă, şi de ce se întâmplă în România şi în lume, că, din nefericire, nu trăim într-un turn de fildeş. Depindem de evoluţia crizei economice globale, dar repet: viziunea pe care o avem acum este una pornită de la una extrem de pesimistă, şi de aceea creşterea economică pe care o avem în vedere acum este zero, şi tot ce va fi în plus se va adăuga ca plus valoare şi la salarii şi la pensii, şi pornim de la o viziune echilibrată, din punctul nostru de vedere.
Domnule senator Voiculescu, vreau doar să vă spun că aceste evoluţii ale crizei economice nu le-a prevăzut nimeni. Vă amintiţi că eram împreună la guvernare în 2009 când am întocmit împreună un buget al statului, pe baza datelor date de Comisia Naţională de Prognoză, de Ministerul Finanţelor, de toţi specialiştii ? de 2%. Să nu spun că vechea guvernare Năstase avea un proiect de creştere economică de 6%. Guvernarea care s-a încheiat în 2008 ne-a lăsat un buget pentru 2009 cu o creştere de 5% sau de 6%.
Au reevaluat specialiştii la începutul anului 2009 şi noi am venit în faţa Parlamentului cu un proiect de buget de creştere de 2% sau de 2,5%.
Realităţile ne-au demonstrat că viaţa economică a evoluat într-o altă direcţie, şi am fost nevoiţi să reevaluăm periodic ? la -1, la -4 şi am ajuns la -7 datorită evoluţiei crizei economice globale în care şi România a intrat.
Pentru 2010, în urma acordului cu FMI, Comisia Europeană şi cu specialiştii de la Finanţe şi Banca Naţională, s-a pornit de la o prognoză de creştere de 1,3, cu care am venit în faţa Parlamentului.
În urma reevaluărilor tot a evoluţiei crizei globale, şi vedeţi ce măsuri de austeritate sunt nevoite să ia ţările din zona euro, noi am mers pe zero, pe creştere economică zero în acest moment. Aceasta este proiecţia de la care pornim, şi din acest punct de vedere şi ajustările bugetare trebuie să fie făcute ţinând cont şi de ajustarea creşterii economice.
Deci, din acest punct de vedere, nu suntem singuri ca să putem să decidem în economia globală. Suntem dependenţi şi de pieţele de export, şi de evoluţia economică din zona euro şi nu numai din zona euro.
Vă rog.
Domnul Dan Voiculescu:
Domnule prim-ministru, este de notorietate maximă, şi nu putem spune că noi în 2009 nu am trecut prin criză. Avem nevoie de mărturii, avem nevoie de faptul că atâtea firme au dat faliment? Nu avem nevoie. Este o axiomă deja faptul că 2009 a fost an de criză profundă.
Ca atare, lăsând criza globală, noi vorbim de România.
România, în 2009, a traversat o criză profundă, şi eu acum vorbeam de bugetul pe 2010. A fost în cunoştinţă de cauză, pentru că bugetul înseamnă venituri şi cheltuieli. S-a uitat guvernul foarte atent sau mai puţin atent la cheltuieli şi aproape deloc la venituri, că altfel nu pot să îmi explic cum în decembrie, în ianuarie, în februarie 2010 deja noi vorbeam de o creştere economică în România.
Rugămintea mea era: dacă puteţi să îmi răspundeţi, bine; dacă nu, nu îmi răspundeţi, şi cu asta pot să înţeleg.
Domnul Emil Boc:
Mulţumesc, domnule senator.
Evaluarea de 1,3 de creştere economică pentru 2010, repet, nu-i aparţine numai Guvernului. A fost evaluarea făcută cu toţi cei care au activitate în Uniunea Europeană, la Fondul Monetar, la Banca Naţională şi la Ministerul Finanţelor, cu Comisia de prognoză. Aşa arăta cadrul la sfârşitul anului 2009 când am făcut bugetul. Aşa se arăta anul 2010. Aceasta era prognoza în care ne încadram. Nu creştere de 2%, de 5%, nu cădere de -7; era 1,3. Ea, în urma evoluţiei din ultimele patru luni de zile, a coborât spre 0,8, şi acum spre zero şi din acest punct de vedere nu stăm cu ochii închişi ca să spunem: nu se va întâmpla asta; dimpotrivă, ne ajustăm din timp spre zero tocmai pentru a preveni alte evoluţii negative.
Aceste prognoze s-au schimbat peste tot în lume, nu numai în România, şi s-au schimbat mult mai dramatic şi în alte părţi.
În privinţa colectării, ea este afectată de această criză. Ce să facem? Căderile de încasări la TVA, scăderile care au avut loc pe diverse componente ale bugetului sunt determinate încă de această criză, şi bugetul de stat, din nefericire, este vitregit.
Pe evaziune fiscală, duminică am aprobat în guvern un program extrem de dur de măsuri care vizează acum mecanismul acesta al evaziunii fiscale. Avem o problemă cu oamenii, şi oamenii sunt de la toate aceste partide susţinute la un moment sau altul în servicii deconcentrate şi în administraţiile locale, unde din nefericire avem o complicitate de 20 de ani, şi asta trebuie să o recunoaştem cu toţii. Cred că trebuie să se schimbe şi această mentalitate de jos a încasării impozitelor şi taxelor şi a plătirii lor corecte de către toţi, şi unele firme să nu fie favorizate în detrimentul altora; aici avem de lucrat toţi ca şi clasă politică pentru a impune o asemenea mentalitate.
Noi am luat măsurile legislative, şi vă asigur că şi în ceea ce priveşte munca cu oamenii o vom face.
Domnul Dan Voiculescu:
Domnule prim-ministru, încă odată, mă scuzaţi că insist, dar vreau să mă lămuresc şi eu şi toţi colegii mei, dumneavoastră aveţi o problemă mare cu activitatea de control, nu cu oamenii, că problema cu oamenii am avut-o, o avem şi probabil ţine de mentalitate, o să o mai avem o perioadă nu ştiu cât de lungă. Ca atare, este nevoie de control şi aparatul de control, de control de specialitate mă refer, financiar, contabil, economic. Este insuficient raportat la nevoia, la cantitatea care trebuie controlată. Asta-i marea problemă, pentru că dacă avem evaziunea care o avem, la fabricile de pâine de exemplu: dumneavoastră nu aveţi oameni pentru ca fiecare fabrică relativ mare de pâine să fie sub controlul unei echipe de doi oameni sau trei oameni. Nu aveţi oamenii ăştia şi atunci eu v-am propus, nu ştiu dacă a ajuns la dumneavoastră propunerea, să încercăm să transferăm economişti, merceologi, oameni cu carte, temporar de la ministerele Apărării de exemplu. Unde? La Interne şi la Finanţe ca să putem să mărim numărul celor capabili şi care au o disciplină în ei de unde vin, care să poată controla mai mult. Fără un control mai mare nu putem schimba mentalitatea nici în 6 luni, nici într-un an. Motivul sau dovada este faptul că, colectarea era la fel şi în 2008 şi în 2009 şi în 2010 ca procent de colectare. Problema că s-a colectat pentru că activitatea a scăzut mai puţin, este alt aspect, dar procentul de colectare a rămas la fel datorită lipsei de control.
De aceea am rugămintea să analizaţi dacă este posibil acest transfer de personal care oricum se discută de o disponibilizare într-o zonă unde ar fi foarte util.
Domnul Emil Boc:
Domnule senator, vreau să ştiţi că a ajuns la mine şi vă mulţumesc pentru documentul extrem de complet, de realist şi bine documentat şi fundamentat chiar dacă unele din soluţii nu pot fi implementate în momentul de faţă, unele din motive ideologice, altele poate din motive strict financiare. Eu l-am apreciat, repet, ca fiind extrem de serios şi bine documentat şi am spus şi colegilor. Am luat această propunere şi o avem în evidenţă acum când lucrăm la Ministerul Finanţelor cu privire la această utilizare a personalului de specialitate în activitatea de control şi pentru asta vă mulţumesc şi pentru alte câteva lucruri pe care le-am găsit, recunoscute în programul pe care mi l-aţi înaintat domnule senator.
În privinţa întrebării domnului preşedinte Mircea Geoană, pot să vă spun doar planul B. Planul A era să avem o creştere de 1,3, realitatea ne arată că este imposibil să rămânem în acest moment pe această soluţie chiar dacă şi în prognoza noastră iniţială nu aveam în primul trimestru prevăzută o creştere economică. Ştiam că se va continua şi în primul trimestru, ne aşteptam ca în trimestrul II, III, IV să avem o revenire economică. Ea nu va fi atât de bună, aşa cum ne aşteptam, de aceea, revenim la o prognoză de creştere zero şi strategia financiar-fiscală pentru 2011 vom merge pe o problemă extrem de echilibrată, pornind de la o creştere economică zero tocmai ca atunci tot ce vine în plus să fie resurse suplimentare, adică vrem să fim extrem de precauţi cu ceea ce prognozăm şi să nu vindem iluzii.
Deci, planul B ar fi acesta pe care-l avem acum de a ne adapta la deficitul bugetar de 6,8%, pentru că dacă nu făceam nici o măsură, mergeam în 9,1 deficit bugetar, iar aceste măsuri ne dau convingerea că vom sta într-o chestiune sustenabilă pentru 2020 fără a intra în alte prelungiri, cum s-ar spune ci am rămâne în acest cadru bugetar şi cu ocazia asta răspund şi la întrebarea domnului Cosmin Nicula. Nu avem în vedere în această strategie, în acest moment majorarea cotei unice sau a TVA-ului sau alt împrumut. Strategia noastră este ? ea dacă se va aplica şi vom reuşi să o impunem ? nu va impune majorări de taxe şi impozite anul acesta, majorări de cotă unică şi de TVA în acest an.
Asta este ceea ce noi am lucrat şi lucrăm şi de la această premisă porneşte şi strategia financiară fiscală pe următorii 3 ani în baza legii responsabilităţii fiscale şi va intra în dezbaterea Parlamentului în perioada următoare.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult. Eu fac o observaţie, mai degrabă de natură managerială. Nu cred că cine pleacă într-un astfel de moment fără variante alternative în caz că lucrurile merg mai bine sau mai rău, dincolo de declaraţiile de natură politică şi publică face o enormă greşeală, pentru că deja prognoza oficială din câte înţeleg de la finanţe a mers la minus 0,5 şi din lucrurile care se văd în economia reală şi din încasările pe primele 4 luni şi pe numărul de falimente în sectorul economiei reale în România şi din lipsa, până la urmă, de revenire economică chiar în vest care este mai înceată şi mai puţin spectaculoasă decât credeam, în mod evident cred că într-un laborator de gândire un astfel de plan există chiar dacă primul-ministru, evident, nu are cum să-l specifice în mod oficial.
De asemenea, au început pentru prima oară ca instituţiile financiare internaţionale să vorbească de o criză în dublu V reală cu posibilităţi de declanşare din zona euro.
Niciodată nu vreau să fiu pesimist, nu-mi place să aduc veşti proaste, politicienii cu atât mai puţin nu doresc să aducă veşti proaste decât dacă sunt obligaţi de realităţi, dar eu unul cred că va trebui să fim pregătiţi pentru variante suplimentare sau alternative, pentru că în jumătatea a doua a anului cred că va fi destul de complicat, este comentariul meu personal.
Mulţumesc colegilor deputaţi care au avut eleganţa şi colegialitatea să asculte comentariile senatorilor şi acum doamna preşedinte, dacă doriţi să preluaţi pentru această parte a discuţiei.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Mulţumesc.
Întrebări? Domnul Adrian Năstase.
Domnul Adrian Năstase:
După aceste întrebări foarte dure adresate de către senatori, vreau să vă întreb domnule prim-ministru nu chestiuni de substanţă, chestiuni de fond, fiindcă aici, după părerea mea, dumneavoastră şi Guvernul în mod firesc vă angajaţi răspunderea pe anumite soluţii, pe anumite variante şi nu este dreptul nostru să cenzurăm aceste acte de decizii ale Guvernului, sigur, în cadrul moţiunii de cenzură, în plen, fără îndoială.
Sunt însă unele aspecte pe care eu aş fi vrut să le clarific pentru că intrau, la fel ca şi ordonanţele de urgenţă, pe un anumit mecanism de rutină, am impresia care poate să fie foarte periculos. Eu mă refer într-adevăr la textul articolului 53, care a fost invocat, într-adevăr, într-un anumit moment, ca să vă spun foarte sincer şi recunosc acest lucru, la acel moment, să nu mă bănuiţi de un anumit subiectivism politic, dar chiar nu am văzut justificarea invocată de către Ministerul Justiţiei şi de către Guvern. Acum, privind mai atent această explicaţie, îmi pun totuşi nişte întrebări pe care sunt convins că şi dumneavoastră şi ceilalţi vi le puneţi sau ar trebui să vi le puneţi sau cu toţii să ni le punem în definitiv.
În expunerea de motive, într-adevăr, se spune că are loc o îmbunătăţire a creşterii economice, că inflaţia va scădea şi cu toate acestea ? e paradoxală demonstraţia din expunere ? lucrurile merg bine toţi, datele acestea de natură financiară care teoretic sunt bune, precum şi prognozele efectuate de autorităţi, conturează imaginea, deci, nu este foarte clar, există un contur care ne duce spre o criză economică profundă care poate pune în pericol. Deci, nu o pune deocamdată, dar poate să pună în pericol stabilitatea economică a României şi prin aceasta ordinea publică şi siguranţa naţională.
Cu o anumită curiozitate m-am dus să văd legea privind siguranţa naţională din care dumneavoastră aţi citat, dar mi-am permis să văd şi articolul 3 al legii nu numai definiţia de la articol şi aici am văzut care sunt ameninţările la adresa siguranţei naţionale prevăzute limitativ de către lege: ?Planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român; acţiunile care au ca scop direct sau indirect provocarea de război contra ţării ? nu cred că este cazul, nimeni nu organizează ceva la nivelul acesta ? război civil, nu ştiu mai ce, trădarea prin ajutarea inamicului, acţiuni armate sau oricare alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat, spionajul, sabotarea, subminarea, sabotajul, acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante ? sper că nu este cazul -, iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, revoluţionară sau de orice altă natură - bănuiesc, sper că nu este cazul -, acte teroriste, atentate împotriva unei colectivităţi, sustragerea de armament, iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări, în sfârşit.?
Acestea sunt cazurile sau ameninţările prevăzute limitativ de către lege şi nu îmi este foarte clar în care dintre aceste ipoteze se înscrie pericolul pe care dumneavoastră îl vedeţi şi care ar justifica restrângerea unor drepturi astfel încât lucrurile să poată să fie rezolvate, pe această perioadă într-o perioadă temporară. Sigur, aţi invocat unele dintre deciziile de la CEDO, este o discuţie mai lungă pe care putem să o facem cu un alt prilej, sunt variante diferite.
Aceasta este o primă chestiune care cred totuşi că trebuie foarte bine clarificată. Aş fi avut mai multe comentarii, dar nu vreau să răpesc foarte mult timp. Cred că este o problemă pe care ar trebui să o tratăm cu o maximă responsabilitate. Dincolo de faptul că am înţeles că aţi mers pe o anumită soluţie care este greu de adaptat la legislaţia actuală şi la principiile constituţionale şi drepturile care sunt stabilite în Constituţie şi că aveţi o preocupare în legătură cu faptul că unii dintre cei lezaţi eventual prin astfel de măsuri vor putea să meargă inclusiv la CEDO. Cred însă că se deschide o linie foarte periculoasă, cum spuneam şi la ordonanţele de urgenţă şi aici recunosc şi în ceea ce mă priveşte o anumită tradiţie pe care am urmat-o cu toţii, dar care ar trebui, mai ales în acest caz, să fie eliminată.
Nu vreau să intru acum în şi mai multe amănunte, dar am să mă refer în ceea ce priveşte cel de al doilea proiect de buget, la aspectele ridicate în avizul Consiliului Legislativ, care, după părerea mea, sunt extrem de preocupante şi care arată că problematica recalculării pensiilor poate să deschidă, într-adevăr, cutia pandorei, inclusiv din punct de vedere al unor acţiuni la CEDO. Nu vreau să intru în chestiunile de fond, pentru că vă repet, aici este, în opinia mea, o chestiune care ţine de opţiunea Guvernului. Am avut şi am în continuare rezerve în legătură cu unele dintre ele, dar asta este o problemă subiectivă şi nu vreau să o pun în discuţie, pentru că în mod firesc aţi făcut o alegere ? bună, rea ? veţi răspunde pentru ea sau veţi beneficia în urma ei, este o chestiune pe care, în definitiv, nu avem dreptul să o cenzurăm în acest cadru, dar pentru că este vorba de anumite elemente de formă şi anumite elemente de justificare, că mai ales într-o astfel de procedură importantă şi prin faptul că veniţi cu această de formulă de moţiuni de angajare de răspundere în varianta de foc automat, cu cele două proiecte separate, eu cred că aceste chestiuni merită a fi clarificate, nu ştiu dacă acum neapărat, dar în orice caz sunt convins că ele vor genera destul de multă nervozitate, destul de multe speculaţii, inclusiv în străinătate, pentru că a invoca o anumită situaţie economică prin prisma acestui text din Constituţie care vizează ameninţări la adresa siguranţei naţionale şi pentru a justifica limitarea extrem de drastică a unora dintre drepturi, eu cred că acest mod de abordare numai şi prin prisma acestei orientări va crea o lipsă de credibilitate şi în plan intern, dar mai ales în plan extern.
Vă mulţumesc.
Domnul Emil Boc:
Doamna preşedinte,
Domnule deputat,
Trebuie să recunosc calitatea dumneavoastră de jurist remarcabil şi exeget al dreptului poate persuada poate pe oricine să conducă, printr-o captatio benevolentiae juridică, spre argumentele dumneavoastră. Şi trebuie să recunosc că aţi folosit o argumentaţie care ar putea, repet, pentru foarte mulţi care nu sunt în domeniu să vă dea dreptate. Ştiţi bine că domeniul juridic fiind uşor de trecut dintr-o parte în alta în funcţie de capacitatea celui care argumentează de a aduce argumente într-o direcţie sau alta.
Încă odată, în concluzie, apreciez abilităţile dumneavoastră de jurist şi exeget al dreptului.
Eu o să încep cu partea finală şi o să-mi daţi dreptate poate mai târziu. Inclusiv jurisprudenţele Curţilor de justiţie din Europa, inclusiv jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului va suferi modificări majore şi substanţiale în urma acestei crize economice. Uitaţi că toate sistemele de pensii din Europa sunt în pioneze. Aceasta este realitatea. Uitaţi că toate ţările, în acest moment, modifică legislaţia cu privire la pensii pentru că nu se mai pot autosusţine şi trebuie să ia măsuri fie de creşterea pensionării la 65 de ani, uneori şi mai mult, alte măsuri de tăierea pensiilor cum a fost şi în alte ţări de tăierea salariilor.
Deci, din nefericire, realităţile economice a obligat şi practica dreptului să ţină pasul.
În al doilea rând, acest aspect este o părere personală şi o să ne vedem peste ani şi o să ne consultăm prin lucrări sau prin întâlniri şi o să-mi daţi, sper eu, dreptate că această jurisprudenţă va suferi modificări.
Acum revenind la ceea ce dumneavoastră spuneţi foarte corect că această Lege a siguranţei naţionale, prin art.3, defineşte expres care sunt ameninţările la adresa siguranţei naţionale. Vreau să fiu foarte clar înţeles, această lege din 1991 nu este exhaustivă în determinarea tuturor situaţiilor care vizează stabilitatea socială, economică şi politică. Cum ar fi arătat Legea siguranţei naţionale din 1991 să fi definit starea de instabilitate politică. Evident că este o situaţie care se apreciază în concret şi revine celui care o invocă să aibă credibilitate sau nu. Starea de stabilitate socială şi economică nu poate fi definit într-un text al legii în termeni foarte expreşi. Nu se putea în 1991 să se anticipeze că în 2010 va fi o criză economică la fel de mare cum a fost cea din 1929-33, dar a lăsat cadrul general al asigurării stabilităţii sociale, economice şi politice ca un temei pentru anumite situaţii cu adevărat deosebite şi speciale, iar criza aceasta economică este o situaţie specială şi nu o poate ignora nimeni. Dacă eram într-un turn de fildeş izolat şi nu aveam de-a face cu ce se întâmplă în plan extern puteam să spunem că este un moft al Guvernului şi vrea el să invoce un asemenea text, dar realităţile din 2009, din 2010 ne arată dacă ne uităm şi la ce se întâmplă în preajmă, că stabilitatea economică a ţării este cel mai important lucru de care are nevoie în momentul de faţă. Să nu ajungem la o situaţie mult mai dificilă, la imposibilitatea asigurării finanţării deficitului bugetar, deficit care înseamnă investiţii, salarii, pensii, iar Guvernul este obligat de aceste realităţi economice să ia aceste măsuri temporare de restrângere tocmai pentru a preveni apariţia unei situaţii şi mai dificile din punct de vedere economic.
Deci, de aceea consider că nu este o practică abuzivă, am înţeles nuanţa dumneavoastră că pe această cale, la fel cum în cazul ordonanţelor de urgenţă s-a deschis o portiţă, că în perioada 92-96 au fost două sau trei ordonanţe de urgenţă. În 92-96 nu au fost multe, după aceea 2000-2004 multe, 2006 multe, 2004-2008 multe, 2008-2011 multe, toţi suntem vinovaţi. Aici trebuie să avem raţionalitatea fiecare partid politic şi fiecare dintre cei care vor guverna ca acest, evident, articol să fie aplicat cu maximă responsabilitate fără a induce în societate pericolul existenţei alunecării sistemului democratic spre altceva. Acest articol, sub nici o formă, în nici o situaţie, în nici o circumstanţă nu are în vedere evoluţia sistemului democratic din România într-o altă direcţie. Aş vrea să fiu foarte clar, expres şi răspicat, vrea să facă faţă unei situaţii de moment din punct de vedere economic pentru a preveni agravarea crizei economice şi el este invocat în expunerea de motive tocmai pentru a putea arăta caracterul temporar al unei asemenea măsuri până în 31 decembrie.
Sunt convins că aşa cum arată decizia, de aceea, în mod expres v-am menţionat decizia Andreeva împotriva Letoniei din 2009, anticipând ce se va întâmpla la Curtea Europeană în viitor şi cu deciziile care vor veni. Nu vor putea rămâne cei de la Curtea Europeană în afara cadrului european economic cu privire la sistemul de pensii şi a celorlalte lucruri care se întâmplă.
Deja în 2009 prima breşă a fost creată, şi a spus Curtea Europeană: legea garantează dreptul la pensie, nu întinderea cuantumului. Deci nu înseamnă că, odată o pensie dată, este forever în acelaşi cuantum. Ne cumpărăm o casă la un milion de lei. În criză economică a ajuns la 500 de mii de lei. A scăzut valoarea. Dacă este să vorbim de pensie ca drept de proprietate, valoarea ei scade. Este criză economică. Creşte şi scade. Asta este viaţa.
Nu poţi să baţi un lucru în cuie şi să spui că pentru viitor sub nici o formă nu ne putem atinge de acel drept. Este adevărat, temporar. Vii şi faci asemenea ajustări pentru că nu poţi să afectezi substanţa lui. Poţi să afectezi exerciţiul lui, dar nu substanţa.
Deci, din acest punct de vedere, breşa din 2009 a Curţii Europene arată exact că trebuie să se reevalueze şi la nivel juridic aceste practici.
Referitor la obiecţia Consiliului Legislativ pe retroactivitate cu privire la pensiile speciale, dacă ele ar fi recalculate aşa cum preconizează proiectul, Consiliul Legislativ ne propune aşa: lăsaţi pensiile care sunt acum neatinse speciale şi pentru viitor modificaţi-le. Eu asta cred că este profund discriminatoriu şi neconstituţional. Şi, din punctul meu de vedere, observaţia Consiliului Legislativ nu are acoperire constituţională. Poate fi o părere, o respect, dar nu pot să fiu de acord cu conţinutul avizului, pe care l-am studiat în detaliu.
Deci, în concluzie, sunt de acord că România trebuie să aibă grijă atunci când utilizează acest instrument legislativ, constituţional.
Consider că aici nu este vorba de nici un exces, ci doar de a putea asigura stabilitatea economică a ţării, şi că sub nici o formă nu vizează derapaje ale sistemului democratic din România într-o altă direcţie, pentru că nu vizăm restrângerea dreptului la exprimare, la libertate de opinie, la grevă, la manifestare, la orice există în România.
Nu este vorba de restrângerea nici unui drept care poate interveni prin stare de asediu sau stare de urgenţă, reglementate de 93, şi aici vreau să fac precizarea: Constituţia României are un alt text când este vorba de instituirea unei situaţii speciale cum este starea de urgenţă sau starea de necesitate - articolul 93 din Constituţie, care are alt temei.
Aici este vorba, repet, de componenta stabilităţii economice, fără afectarea caracterului democratic al statului român, cu care sunt întru-totul de acord din perspectiva prevenţiei pe care dumneavoastră aţi ridicat-o, pe care o salut, dar nu cred că în acest moment putem vorbi în România de un asemenea pericol.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Vă rog, domnule Adrian Năstase.
Domnul Adrian Năstase:
Un comentariu la ceea ce aţi spus şi în regulile pe care le-am acceptat de a avea totuşi o replică la răspunsuri.
Sigur că este o temă delicată şi, ca fost prim-ministru, înţeleg că este la un moment dat important să cauţi o anumită soluţie pentru a justifica un anumit tip de măsuri.
Aţi citat din decizia Curţii Constituţionale doar un fragment. Eu aş vrea să vă rog să vedeţi şi finalul deciziei, pentru că în finalul deciziei apare un element care, după părerea mea, este extrem de important, şi anume se spune aici: ?Se impune subliniat însă faptul că de esenţa legitimităţii constituţionale a restrângerii exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar. Într-o societate democratică regula este cea a exercitării negrăbite (...). Este sarcina statului să găsească soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice printr-o politică economică şi socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autorităţi şi instituţii publice nu poate constitui pe termen lung o măsură proporţională cu situaţia invocată de iniţiatorul proiectului de lege.? Şi în final: ?Dimpotrivă, eventuala intervenţie legislativă în sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate.?
Aici problema este următoarea: această decizie a fost luată în legătură cu o angajare a răspunderii Guvernului de anul trecut, care viza o restrângere a drepturilor pentru anul trecut.
Acum dumneavoastră veniţi şi cereţi pe acelaşi temei continuarea sau restrângerea unor drepturi constituţionale invocând aceeaşi teză, dar iată că Curtea Constituţională în finalul deciziei atrăgea atenţia asupra acestui risc, şi de aceea vroiam să vedeţi acest final al deciziei pe care aţi invocat-o, care are o parte care sigur că putea să vă folosească în a invoca ca temei articolul din Constituţie, dar prevederea de aici şi felul în care este formulată această chestiune, după părerea mea, trebuie să fie luată în considerare de către Guvern. Acesta este un aspect important.
În ceea ce priveşte neretroactivitatea, deci celălalt aspect, şi observaţiile Consiliului Legislativ, cred că trebuie luate în considerare pentru că ele vor fi în mod categoric invocate mai departe la Curtea Europeană, şi ştiţi foarte bine acest lucru. Deci, din acest motiv, practic, aceste soluţii pot să pară doar pansamente acum, având în vedere riscurile pe termen mediu şi pe termen lung, aşa cum s-a întâmplat, şi ştiţi foarte bine, la Curtea Europeană cu regulile privind proprietatea, şi ştiţi care este situaţia acum şi cât de grele vor fi consecinţele în anii care urmează. Riscăm ca acelaşi tip de consecinţe se apară în legătură cu această reglementare.
Am vrut să ridic în acest cadru această chestiune cu credinţa că practic se vor putea găsi soluţii care să nu genereze probleme inclusiv pentru guvernele care vor urma.
Vă mulţumesc.
Domnul Emil Boc:
Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.
Am citit cu maximă atenţie decizia Curţii, inclusiv componenta finală pe care aţi menţionat-o, motiv pentru care în 2010 măsura nu a fost prelungită; ea a avut caracter temporar şi s-a închis ca atare, exact în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale.
Din acelaşi motiv, măsura pe care o propunem are tot caracter limitat ? până în 31 decembrie. Această măsură, şi vom argumenta şi dacă va fi sesizată Curtea Constituţională, ne-a permis în aceste condiţii să lăsăm maxim de resursă financiară pentru a putea asigura o politică a statului de creştere economică. Am menţionat câteva măsuri: plata datoriilor firmelor - un miliard de euro. Dar, mai mult decât atât, este vorba de sumele financiare care rămân la dispoziţia fondurilor de garantare, de capitalizare, atât a Fondului de garantare şi contragarantare, cât şi a Fondului de garantare rurală, pentru a putea sprijini întreprinderile mici şi mijlocii cu garanţii de miliarde de euro. Pe de o parte, să atragă fondurile europene pe care le-au câştigat. Dar n-au bani de cofinanţare pentru că băncile nu le dau pentru că consideră proiectele nevandabile în condiţii extrem de restrictive şi, atunci, trebuie să utilizăm instrumentul statului, al Fondului de garantare pentru a le da posibilitate firmelor şi, de asemenea, menţinerea programelor care susţin activitatea economică ? deducerile fiscale pentru firmele care angajează şomeri, garanţiile guvernamentale pentru autorităţile locale care au proiecte de investiţii sau proiecte europene.
Este vorba şi de Fondul de solidaritate social european pentru firmele care angajează şomeri, care pot primi din partea statului salariu compensat până la 75% pe o perioadă de un an sau doi ani de zile.
Deci, aceste măsuri de austeritate ne permit să avem un spaţiu maxim pentru mediul economic, de a pregăti creşterea economică, ca să nu mai fim în situaţia de a lua măsuri de restrângere bugetară.
Dar, repet, apreciez intervenţia dumneavoastră ca fiind una de referinţă pentru momentul actual şi pentru ceea ce înseamnă în viitor în România aplicarea acestui text constituţional, şi eu vă asigur că îl abordez cu maximă responsabilitate.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult.
Aş dori doar să menţionez faptul că în Letonia, pentru că s-a invocat cazul leton şi jurisprudenţa CEDO, Curtea Constituţională din această ţară, de la Riga, a decis după o măsură similară pe care guvernul de acolo a adoptat-o în urmă cu un an şi jumătate ca sumele de care au fost privaţi salariaţii şi pensionarii din această ţară să fie rambursate de către guvern.
La sistemul pay-as-you-go, sistemul public în care există o relaţie contractuală certă între stat şi un pensionar, nu se aplică criteriul de la un fond privat de pensii unde îţi asumi un anumit tip de risc, sau de la fonduri facultative de pensii unde îţi asumi un risc de fluctuaţie bursieră sau de randament al acelui fond.
În sistemul public de pensii pe care îl avem şi în România ? pay-as-you-go ? relaţia contractuală este certă şi exigibilă din partea statului.
Deci, Curtea Constituţională Letonă a considerat că acele măsuri temporare trebuie să fie compensate şi oamenii trebuie să-şi primească banii înapoi în integralitate în momentul în care economia ar putea eventual să o permită.
Domnul Emil Boc:
Domnule preşedinte, vreau să ştiţi că Curtea Europeană a venit şi a spus peste decizia Curţii interne că acest cuantum al pensiei nu este infailibil pentru că viaţa economică este mult mai complexă decât acest drept care la un moment dat poate fi stabilit cu privire la pensie.
Sunt cele două mari sisteme: sistemul lui Bismarck al pensiilor, pe care îl avem ? generaţia actuală plăteşte pensia generaţiei care este în pensie, pensia noastră va fi plătită de generaţia viitoare. Nu este un sistem privat, aşa cum aţi spus dumneavoastră, ca în America, unde ţi-ai plătit contribuţia la pensionare şi ai cât ai plătit plus investiţia care s-a făcut şi beneficiul realizat.
Noi, generaţia actuală, plătim pentru cei care sunt la pensie.
Dacă în 1990 erau 2,2 contributori la un beneficiar de asistenţă socială, acum sunt 0,8 contributori la unul. Nu mai poţi pretinde să ai acelaşi lucru la aceeaşi valoare. Şi, în condiţiile în care se diminuează cu 15% pensia, rămân 1,7 miliarde de euro de la bugetul de stat care trebuie să fie transferaţi la bugetul de pensii. Nu s-au văzut aceste lucruri când am avut o creştere economică sau s-au văzut mai puţin, dar acum, în condiţiile crizei, aceasta ne arată poza globală şi poza goală pe care o avem a sistemului.
Vă mulţumesc.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Şi eu vă mulţumesc.
Domnul Ludovic Orban.
Domnul Ludovic Orban:
Mulţumesc.
Domnule prim-ministru, voi avea două părţi în expunere ? o parte care ţine de procedură, că aşa ni s-a spus - că suntem un for administrativ care trebuie să veghem numai la aspectele procedurale, nu şi la aspectele de natură politică sau guvernamentală, şi a doua parte ? în mod evident, nu mă pot abţine să nu fac câteva consideraţii.
În primul rând, vreau să vă informez, domnule prim-ministru, că noi vom ataca la Curtea Constituţională în cazul nefericit în care moţiunea de cenzură nu va trece, şi vă avertizez de acum că nu numai că vom ataca la Curtea Constituţională, dar vom acorda consultanţă juridică gratuită oricărui pensionar sau oricărui salariat care vor să atace deciziile de reducere a pensiilor şi care pot să invoce oricând excepţiile de neconstituţinalitate. Vă spun lucrurile acestea, domnule prim-ministru, pentru a şti foarte clar în ce situaţie vă veţi găsi.
În al doilea rând, dumneavoastră vorbiţi de avizul CES-ului. Eu ştiu că există o lege care guvernează activitatea CES-ului ? este vorba de Legea 109/1997. În conformitate cu această lege, termenul de acordare a avizului CES este pentru hotărâri de guvern şi legi ordinare de 10 zile, şi pentru legi organice de 20 de zile din momentul în care este sesizat CES-ul cu proiectul de act normativ.
După ştiinţa mea, proiectul de act normativ pe care doriţi să vă angajaţi răspunderea a fost adoptat duminică, ca atare nu aţi îndeplinit condiţia procedurală stabilită în lege privind obţinerea avizului.
Domnul Emil Boc:
Avizul se cere în prealabil angajării răspunderii, nu după angajarea răspunderii.
Domnul Ludovic Orban:
Domnule prim-ministru, eu mă refer la actele normative pentru care dumneavoastră vreţi să vă angajaţi răspunderea.
După opinia mea, nu sunt îndeplinite condiţiile legale care spun foarte clar că numai după 20 de zile, dacă nu primiţi avizul, aveţi dreptul de a înainta actul normativ respectiv. Acesta este primul lucru în ceea ce priveşte avizul CES-ului.
În ceea ce priveşte avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, fiţi consecvent, domnule Boc ? dacă dumneavoastră invocaţi articolul 53 pentru restrângerea temporară a unor drepturi şi libertăţi, înseamnă că este afectată securitatea naţională sau siguranţa naţională, depinde cum vreţi să folosiţi ca şi concept, iar, dacă suntem în situaţia în care securitatea naţională este ameninţată, nu puteţi să veniţi cu un act normativ în care să invocaţi că este ameninţată securitatea naţională şi că trebuie să restrângeţi drepturi şi libertăţi dacă nu aveţi avizul CSAT-ului, care spune foarte clar că avizează toate proiectele de acte normative în domeniul siguranţei naţionale. Mai punem adăuga că trebuie să avizeze şi bugetele instituţiilor din domeniul siguranţei naţionale pe care dumneavoastră le afectaţi prin reducerea soldelor, prin reducerea tuturor categoriilor de venituri, de câştiguri salariale pe care le afectaţi prin acest act normativ.
Nu puteţi veni în faţa Parlamentului fără avizul CSAT-ului.
Mă întorc tot la o chestiune de natură procedurală ? în legătură cu ceea ce dumneavoastră argumentaţi anterior, dumneavoastră de fapt aţi argumentat împotriva necesităţii invocării articolului 53, pentru că ceea ce susţineţi dumneavoastră este că de fapt dreptul în sine nu este cuantumul pensiei pe care o primeşte pensionarul, ci este dreptul la pensie. Şi, ca atare, dacă nu este vorba de restrângerea unui drept, sincer nu înţeleg de ce invocaţi articolul 53.
Acum, pe lângă cele două elemente pe care le-am invocat, vă mai spun ceva ? de ce voi vota împotrivă. Nu putem să acceptăm acest precedent ? acela de a restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor. Pentru ce? Pentru un dezechilibru bugetar pentru care nu este vinovat cetăţeanul. Este vinovat cel care administrează ? Guvernul în primul rând, în mod evident majoritatea parlamentară care sprijină actele normative.
Deci, practic, noi acceptăm că putem în orice moment al fragilei noastre democraţii să restrângem drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor pentru incapacitatea Guvernului de a asigura echilibrul bugetar. Îmi pare rău că vă spun.
Şi aici vă voi da câteva detalii: am analizat situaţia din aproape toate ţările europene - datorie publică, deficit bugetar, toţi ceilalţi indicatori economici. Nu ne aflăm, din punct de vedere al indicatorilor macro-economici, într-o situaţie în care noi să ieşim din rând. Şi în Germania este deficit bugetar 9%, au volumul datoriei publice, raportat la produsul intern brut, mult peste noi. Nu vorbesc de Italia că nimeni nu ştie deficitul bugetar şi datoria publică a Italiei. Este un fel de America cu regim preferenţial.
În nici una din ţările respective nu şi-au luat măsuri de reducere a pensiilor. Scot Grecia pentru că Grecia şi-a permis să reducă venitul din pensie pentru că ei dădeau a 14-a pensie, adică aveau un regim preferenţial.
Chiar şi acolo unde s-au operat restrângeri, domnule prim-ministru, s-au operat restrângeri nu în privinţa salariului efectiv, ci în privinţa restrângerii bugetului instituţiilor publice ? cu 5%, maxim 10%, lăsând ordonatorul de credite să decidă ce vrea să reducă ? dacă vrea să reducă cheltuieli materiale şi servicii, dacă vrea să reducă numărul de angajaţi, dacă vrea să reducă cheltuielile de investiţii, nu forţând practic fiecare angajat să piardă din această situaţie.
Repet: invocarea articolului 53 creează un precedent extrem de periculos pentru democraţie.
Nu putem spune faptul că noi nu avem echilibru bugetar în condiţiile în care chiar dumneavoastră aţi spus ? previziunea economică pe anul acesta nu este de scădere economică sau este o scădere de maxim 1%. Păi asta este o situaţie în care noi să acceptăm restrângeri de drepturi? Păi s-ar putea să vină un alt guvern care va face deficit bugetar indiferent că suntem într-o perioadă de creştere economică, cum deseori spuneţi despre noi - că într-o perioadă de creştere economică am făcut un deficit bugetar mai mare decât era normal, şi după aceea să vină şi să impună restrângeri de drepturi şi libertăţi ? dreptul la opinie. Sau s-ar putea să restrângă alte drepturi ? dreptul la exprimare liberă pe televiziuni, pe ?Antenă? sau pe alte posturi de televiziune că reprezintă un atentat.
Ca atare, domnule prim-ministru, reflectaţi.
Chiar şi dumneavoastră de fapt căutaţi argumente pentru a nu invoca articolul 53, pentru că este un precedent extrem de periculos, domnule prim-ministru.
Şi, în fine, închei prin a vă mărturisi o convingere, domnule prim-ministru: evoluţia unei societăţi şi implicit a unei economii depinde în mare măsură de credibilitatea guvernanţilor şi de credibilitatea instituţiilor.
Capacitatea de a aplica nişte măsuri mai ales când este vorba de măsuri impopulare depinde în mare măsură de autoritatea de care se bucură un guvern, de autoritatea şi de susţinerea publică care există în populaţie pentru un pachet de măsuri. Nu invoc sondaje de opinie făcute, dar este suficient să mergeţi pe stradă ca să vă daţi seama care este realitatea în momentul de faţă în România.
Aceste măsuri nu vor fi acceptate.
Aceste măsuri vor duce, din păcate, la ce se întâmplă astăzi. Nu ştiu dacă vă spun colegii dumneavoastră, dar în momentul de faţă la foarte multe firme, mai ales după ce aţi băgat impozitul minim pe firme, dar şi o serie de alte firme caută paradisuri fiscale ? se înregistrează în Bulgaria. Marea majoritate a angajatorilor, care nu mai pot să plătească toată dările în mod onest pentru că criza economică afectează în primul rând operatorul economic care nu beneficiază de subvenţii sau de bunăvoinţă din partea statului, plata taxelor şi impozitelor sau a contribuţiilor de altă natură, deja încep să reducă veniturile şi implicit scad veniturile.
Cum vă explicaţi, domnule prim-ministru, raportat la ianuarie? De ce, dacă noi am avut o scădere economică de 7%, încasările la bugetul statului au scăzut cu 3%? Atât cât a fost scăderea economică. Acesta este adevărul.
Şi închei prin a vă cere domnule prim-ministru să vă gândiţi în mod serios. Nu puneţi Parlamentul în situaţia de a vota moţiunea de cenzură. Renunţaţi! Depuneţi-vă mandatul! Nu acceptaţi acest plan de măsuri care este absolut criminal şi care nu va avea consecinţe economice favorabile, ci dimpotrivă, pentru că nu numai că reduceţi puterea de cumpărare a unor largi categorii de persoane, dar veţi crea un asemenea impact psihologic în societatea românească încât numai măsurile astea o să fie vinovate dacă va exista o scădere economică mai mare decât cea care este prognozată în momentul de faţă.
În momentul de faţă, credeţi-mă! încrederea oamenilor, a fiecăruia dintre indivizi depinde în mare măsură de încrederea fiecărui individ în parte în instituţii şi capacitatea instituţiilor de a rezolva problemele cu care se confruntă, dacă nu, fiecare îşi caută soluţii individual.
Vă rog domnule prim-ministru, nu ne puneţi în situaţia să depunem moţiunea de cenzură, să fim obligaţi să votăm o moţiune de cenzură. Faceţi ceea ce este normal într-o astfel de situaţie!
Vă cunosc personal domnul e prim-ministru şi ştiu că în sufletul dumneavoastră şi în convingerile dumneavoastră nu sunteţi de acord şi chiar nu credeţi în astfel de măsuri.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Am şi eu rugămintea să încercăm să comprimăm intervenţiile, pentru că altfel intrăm într-un blocaj de timp, avem şi o agendă a Birourilor reunite.
Domnul Mircea-Nicu Toader:
Domnule preşedinte, rugămintea e dacă se pun întrebări sau comentarii foarte scurte. Astea sunt de acum ceea ce ar trebui să facem în plen. Dacă vorbeşte fiecare dintre noi mult timp, mai avem şi alt program. Trebuie să fie întrebare şi răspuns.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Am rugămintea să fim cât mai succinţi cu putinţă. Domnul Bănicioiu. Iertaţi-mă domnule Bănicioiu. Domnul Mihai Voicu.
Domnul Mihai Alexandru Voicu:
Mulţumesc. O să fiu primul care se conformează, adresând o întrebare extrem de concisă, însă înainte trebuie să fac un comentariu. Cu referire la avizul CES, aţi descris destul de exact situaţia. Avizul CES este consultativ, iar dacă CES-ul nu se poate pronunţa în nici un fel, nu emite nici un aviz, există posibilitatea ca actul normativ să-şi urmeze cursul fără acest aviz. Singura problemă este că ignorarea CES-ului, ca să mă exprim aşa, se face numai la 20 de zile, după 20 de zile de la sesizare, iar conform scrisorii pe care mi-a trimis-o Secretariatul General al Guvernului sesizarea a fost făcută în data de 28 mai. Secretariatul General mi-a anexat şi o scrisoare a CES, care confirmă acest lucru, la data de 28 mai nu s-a întrunit cvorumul. Nu este nici un fel de problemă. După 20 de zile de la 28 mai, puteţi ignora avizul CES.
Întrebarea mea se referă la o afirmaţie publică a domnului ministru Sebastian Vlădescu care a spus că dacă Guvernul ar fi luat aceste măsuri în ianuarie 2009, scăderea salariilor din sistemul bugetar ar fi fost doar de 5%. Este o afirmaţie publică pe un post de televiziune a domnului Sebastian Vlădescu.
În aceste condiţii domnule prim-ministru, cum apreciaţi această afirmaţie şi dacă nu cumva consideraţi, pentru că eu aşa consider că diferenţa de la 5 la 25 este exclusiv în seama Guvernului şi nu a crizei economice pentru faptul că nu a adoptat nişte măsuri în ianuarie 2009.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Domnul Bănicioiu.
Domnul Nicolae Bănicioiu:
Mulţumesc şi eu. O să fiu foarte scurt. Mi-aş dori să-l întreb pe premierul Emil Boc, în primul rând, dacă înainte de a lua aceste măsuri foarte grave, după părerea mea, singulare în istoria cel puţin recentă a României, dacă a făcut un studiu de impact asupra a ceea ce propune Guvernul şi aici vă dau un exemplu al unei femei obişnuite cu care am vorbit ieri şi pe care am întrebat-o ce ar trebui să vă spun eu astăzi dumneavoastră. Femeia câştigă 500 de RON, deci, 5 milioane de lei vechi, dar are afecţiuni severe cardiace, plafonul la farmaciile din Bucureşti, probabil că ştiţi, e undeva la 3 milioane pentru afecţiunile ei; pentru tratament înseamnă că ea mai trebuie să pună 2 milioane astăzi din buzunar, dumneavoastră reducându-i pensia, înseamnă că nu-şi mai poate lua tratamentul. Ştiu că aveţi o formaţie juridică, dar vă spun că dacă un bolnav cu afecţiuni severe cardiace nu-şi poate lua tratamentul timp de 6 luni înseamnă deces. Şi de asta vă întreb dacă aţi făcut un studiu de impact asupra a ceea ce poate produce această decizie pe care o luaţi dumneavoastră.
De asemenea, revenind la cei mai tineri care nu câştigă foarte mult deci, cei din sistemul bugetar: 7-8-10 milioane pe care dumneavoastră îi văduviţi de 25% şi aici am şi eu un scurt comentariu. Înţeleg că cei din companiile de stat sunt bugetari de alt rang decât ceilalţi. Înţeleg din comentariile din presă de azi că nu li se mai taie şi lor. Mă reîntorc la cel care câştigă 10 milioane şi vă informez pe această cale domnule prim-ministru că aproape 70% dintre ei au credite la bancă pentru locuinţă, credite de nevoi personale, etc. Ştiţi că foarte mulţi dintre ei plătesc între 6-8-9 milioane pe lună creditele? Dacă dumneavoastră le luaţi cei 25%, ştiţi că îşi vor pierde casele? Aproximativ e un calcul evident subiectiv, pentru că nu am toate datele pe care ar trebui să le aveţi dumneavoastră, dar aproximativ 30-40% dintre bugetarii pe care-i văduviţi de cei 25% îşi vor pierde casele. Ce face Guvernul cu ei? Aveţi vreo gândire?
Deci, aş fi foarte interesat de studiul de impact şi mai ales varianta cu pensionarii care mă interesează în mod direct să ştiu cum se gândeşte statul să asigure intervenţiile de urgenţă.
A doua întrebare. Domnule premier, cu tot respectul v-o adresez şi anume dacă aţi făcut un calcul cu cât reprezintă pierderile statului român, prin pierderea proceselor pe care le-a avut cu toţi cei pe care i-aţi dat afară în urma ordonanţelor semnate de dumneavoastră şi de asemenea, ce înţelegeţi prin răspunderea premierului care semnează ordonanţe? Evident, nu cred în calculele făcute nici de ziarul Financiar, nici de alte astfel de ziare. Unii dintre ei spuneau că aceste pierderi sunt undeva la 2 miliarde de euro. Eu nu cred şi de aceea vă cer dumneavoastră să ne daţi această sumă. Din comunicarea oficială de la Guvern am înţeles că suma nu va fi plătită în 2010 şi undeva în 2011 sau în 2012. Atunci întrebarea mea se duce la acea perioadă şi vă întreb dacă noi vom suporta din salarii şi din pensii acest efect al ordonanţei pe care dumneavoastră aţi semnat-o şi dacă atunci când aţi semnat ordonanţa aţi avut punct de vedere de la juridic.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Domnul Oltean.
Domnul Ioan Oltean:
Domnule preşedinte şi,
Stimaţi colegi,
Cu toţii trăim un eveniment fără precedent, din ?90 nu am mai întâlnit o şedinţă a Birourilor reunite în care să fie invitat primul-ministru pentru a da asemenea explicaţii.
Vreau să vă reamintesc domnilor colegi că ieri, în discuţia Birourilor reunite au fost două probleme care au determinat în ultimă instanţă invitaţia primului ministru; de la cea legată de avizul CES şi cea legată de terminologia sau securitatea naţională, atât.
Vă rog foarte mult dacă dorim să-l interogăm pe primul-ministru legat de conţinutul cele două acte normative, de elementele care au stat la baza adoptării acestora, invitaţi-l la grupurile dumneavoastră, să vă dea aceste explicaţii. Dacă sunt elemente care nu vă convin, aveţi la îndemână suficiente instrumente constituţionale, dar nu cred că este cazul să stăm aici şi să-l punem pe primul ministru să explice toată logica celor două acte normativ pentru care Guvernul doreşte să-şi asume responsabilitatea.
Domnule preşedinte, vă rog foarte mult să limitaţi intervenţiile la cele două aspecte care s-au desprins ieri din toată dezbaterea care a avut loc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Domnul Anghel Stanciu, după aceea domnul Nicolicea.
Domnul Anghel Stanciu:
Domnilor preşedinţi,
Onorat prezidiu,
Domnule prim-ministru,
Stimate doamne,
Stimaţi domni senatori şi deputaţi,
Întrebarea mea este o continuare a întrebării şi comentariului domnului vicepreşedinte Adrian Năstase şi se referă exact la articolul 53 pentru care ne-a atras atenţia binevoitor, certându-ne puţin, domnul vicepreşedinte Oltean în stilul lui caracteristic.
Domnule prim-ministru, aţi precizat la început că nu aţi sesizat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi că consideraţi că şi în acest moment acest lucru ar fi similar cu cel de anul trecut. Personal, grupurile noastre parlamentare consideră că sunt situaţii diferite şi că în baza articolului 119 din Constituţie, unde se precizează : Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării. Deci, organizează şi coordonează unitar activităţi apărarea şi securitatea naţională şi având în vedere că în expunerea de motive aţi prevăzut acest lucru, adică măsuri restrictive care întrunesc condiţiile consacrate în art.53 din Constituţia republicată şi în speţă restrângerea exerciţiului dreptului este impusă de apărarea securităţii naţionale ar fi necesar să ne precizaţi de ce nu aţi solicitat avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării care este în formularul tip la secţiunea VI, în condiţiile în care aceste restrângeri de drepturi poate să ducă la consecinţe care, după părerea noastră, poate să afecteze unitatea naţională. Şi în aceste condiţii, cred că este necesar ca, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării să-şi asume aceste măsuri, să aibă în vedere şi consecinţele lor şi în speţă să ia măsurile preventive spre a nu afecta siguranţa ţării.
De aceea, noi considerăm necesar ca până la asumarea răspunderii este necesară o şedinţă CSAT astfel încât să se aibă în vedere: odată, asumarea de către toţi membrii CSAT a acestei măsuri şi a doua, prevenirea unor consecinţe care să poată eventual afecta siguranţa naţională.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc mult. Domnul deputat Nicolicea, ultima intervenţie.
Domnul Eugen Nicolicea:
Da, exact pe acest domeniu cu siguranţa naţională, în urmă cu mai mulţi ani sesizam, chiar în plenul Camerelor reunite, faptul că se încalcă drepturile constituţionale, respectiv interceptări telefonice făcute de către serviciile respective fără ca să fie afectată siguranţa naţională, lucru care constituie infracţiune. Mi s-a dat dreptate chiar de către răposatul Timofte, dar nu s-a întâmplat nimic. Acum ajungem să discutăm iarăşi despre aceste condiţii ale afectării siguranţei naţionale şi probabil că la fel nu se va întâmpla nimic.
În ceea ce priveşte siguranţa naţională, nu spune că se afectează, ci faptul că această criză poate să conducă la dezordini publice, atentat la siguranţa naţională şi a ordinii publice. Această motivaţie invocată de guvern şi anul trecut a fost acceptată de către Curtea Constituţională prin Decizia 1414, a fost citată şi de către domnul Năstase şi această motivare a fost folosită de către Curte pentru a constata că dispoziţiile sunt constituţionale. Citez: ?pentru considerentele arătate, Curtea constată că dispoziţiile sunt constituţionale în măsura în care nu afectează dreptul, cel pentru care durata mandatului stabilită expres prin Constituţie?, adică cumulul de funcţii, ca să înţeleagă toată lumea este reducerea lui, diminuarea lui este valabilă pentru toată lumea, este constituţională, mai puţin pentru cei de la Curtea Constituţională şi alţi deputaţi şi cine mai este trecut în Constituţie. Ca să justifice acest lucru s-a spus în mod foarte clar: combaterea crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească, datele de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu, conturând imaginea unei crize economice profunde care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi prin aceasta ordinea publică şi siguranţa naţională. Şi cum deciziile Curţii sunt obligatorii, mai nou şi motivările Curţii sunt obligatorii, numai are rost să mai dăm o altă interpretare. Guvernul a fost citat de către Curte, după care, la rândul lui citează decizia Curţii în expunerea de motive a legilor pe care îşi angajează răspunderea. M-ar mira să se schimbe practica Curţii de pe o zi pe alta.
Vreau să vă spun că tot în acea decizie se vorbeşte despre instituirea unui cuantum sau prag valoric apreciat ca rezonabil şi pentru acest lucru am militat, pensia minimă garantată, precum şi salariul minim.
Iar finalul invocat de domnul Năstase cu caracterul temporar, l-am susţinut şi noi, Guvernul a precizat ca dată 31 decembrie, este evident că ultimele cuvinte ale deciziei Curţii sunt că o eventuală intervenţie legislativă în sensul prelungirii acestor măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate, adică să devină neconstituţională, e clar că premierul este conştient de acest lucru, l-am auzit aici, nu va lua o măsură şi nu va încerca prelungirea acestei măsuri peste 31 decembrie.
Singurul lucru pe care noi îl vom solicita şi contribuim este ca să se găsească soluţii şi vom face propuneri în acest sens pentru ca să avem posibilitatea ca aceste măsuri să nu fie prelungite să intrăm în coliziune cu Constituţia.
Caracterul constituţional al acestei legi va fi stabilit probabil de către Curtea Constituţională dacă va exista un atac la Curtea Constituţională. În rest, poziţia noastră dacă suntem de acord cu aceste măsuri pe motiv că ar fi sau nu ar fi constituţionale, se poate exprima printr-o moţiune de cenzură.
Lipsa avizului CSAT poate constitui un motiv de introducere a unei moţiuni de cenzură, dar nu poate constitui o cenzură a aducerii pe ordinea de zi a angajării răspunderii Guvernului, fapt pentru care toate motivele şi toate întrebările care au fost aici, ţinând de fondul problemei, ele într-adevăr, pot să constituie motive de nemulţumire care să conducă la o moţiune de cenzură, iar deputaţii se pot exprima prin vot.
În ceea ce priveşte articolul invocat de domnul profesor Stanciu cu privire la măsurile pe care le ia CSAT-ul, reiterez faptul că CSAT-ul nu poate lua măsuri legislative pentru că unica autoritate legiuitoare este Parlamentul şi CSAT-ul nu are atribuţii în acest domeniu.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumim frumos. Domnule prim-ministru.
Domnul Adrian Năstase:
Iertaţi-mă, o chestiune de procedură. Îl rog pe domnul prim-ministru să răspundă pe larg la întrebările pe care i le-a pus domnul Nicolicea.
Domnul Emil Boc:
Vreau să mulţumesc domnului Nicolicea pentru pregătirea unui răspuns sau pentru contribuţia pe care a avut-o în pregătirea răspunsului meu, pentru că m-a ajutat să pot oferi unele răspunsuri la întrebările dumneavoastră şi pentru care îi mulţumesc domnului Nicolicea pentru argumentarea fundamentată.
În privinţa întrebării domnului Orban, avizele CES şi CSAT, am prezentat la început, aş face doar menţiunea pentru domnul Orban că avizul se solicită la CES nu după angajarea răspunderii de Guvern, ci înainte, lucru pe care noi l-am făcut şi l-am înaintat CES-ului. Răspunsul a fost în 28 mai în urma solicitării noastre de angajare a răspunderii că ei nu se vor întruni şi în condiţiile acestea, evident, nu există niciodată şansa ca CSAT să aibă vreodată cvorum de şedinţă. Probabil dacă îi pregătiţi o cafea domnului Năstase, vă va consilia din punct de vedere juridic pe aceste avize, fără să fiu maliţios, ci doar elegant. Dar rămânem fiecare cu punctele noastre de vedere.
În privinţa reducerii cheltuielilor, spuneaţi dumneavoastră că nu stăm rău, că procentul datoriei publice nu este atât de mare. Întrebarea directă este următoarea: Pentru un deficit de 6,8 ne trebuie 8,5 miliarde de euro are Partidul Naţional Liberal aceşti bani ascunşi pe undeva prin sediu?
Domnul Dan Voiculescu:
Îi are Partidul Democrat, domnule prim-ministru.
Domnul Emil Boc:
Nu îi are. Vă pot asigura de asta, că nimeni nu are în această ţară posibilitatea să acceadă aceste resurse financiare interne sau externe fără respectarea unui cadru bugetar extrem de strict. Pentru că aveţi dreptate, Germania, Italia îşi pot permite să aibă deficite uneori mai mari, dar aţi văzut că şi Franţa, Germania, Marea Britanie au anunţat recent un program masiv de reducere cu zeci de miliarde de euro a cheltuielilor bugetare, ţări care şi-ar permite să iasă pe finanţare europeană. Spania? În timp ce România, în martie, a reuşit să ia un miliard de euro prin bonduri de pe piaţa europeană, Spania nu a luat nimic. Pentru că această criză evoluează într-o manieră imprevizibilă, iar finanţările, din nefericire, nu sunt la îndemâna noastră.
Eu vă spun doar că aceşti bani pentru a asigura finanţarea deficitului nu sunt uşor de găsit - de pe piaţa externă, în condiţiile în care nu ai acord cu Fondul, nu ai acces; pe piaţa internă, la fel, nu îi găseşti.
Domnul Ludovic Orban:
Îmi permit să vă dau şi un răspuns simplu: faceţi emisie de obligaţiuni şi scrieţi pe obligaţiunile vândute către cetăţeni: emisie de obligaţiuni pentru scoaterea României din criză, şi vă garantez că unii îşi vor păstra o parte din obligaţiuni acasă.
Domnul Emil Boc:
Tot împrumut este, şi tot cineva trebuie să îl returneze. Că bani gratuiţi nu există. Şi orice formă de împrumut este cu consecinţele imprevizibile pe care le are un asemenea mecanism, pentru că l-am analizat cu Banca Naţională, să ştiţi, şi pe acesta, cu implicaţiile pe care le poate avea din punct de vedere financiar.
Deci aş fi de acord cu dumneavoastră că într-adevăr România încă nu are un nivel al datoriei publice în PIB foarte ridicat, dar creşte într-un ritm alarmant cu imposibilitate de susţinere dacă acum nu ajustăm aceste cheltuieli.
Acum suntem la 30, 31, ajungem anul acesta probabil la 30, 36% din PIB datorie publică, cu 6,8 deficit bugetar.
Dacă nu luăm aceste măsuri, în 2013 este 70% din PIB datorie publică, fără să facem investiţii şi nimic eficient pentru România din perspectiva activităţii economice.
V-a spus şi domnul Vlădescu ? şase luni de zile nu ar fi nici o problemă. Mai găsim resurse interne, externe, din ce mai avem, plătim într-o veselie, trăim bine.
Domnul Vlădescu v-a spus că nu ne mai putem minţi aşa cum ne-am minţit în ultimii 20 de ani. Ne-am minţit în ultimii 20 de ani că putem trăi pe datorie, pe consum, că treaba merge, noi ne facem că muncim.
Domnul Adrian Năstase:
Am o rugăminte: să nu vorbească domnul Vlădescu şi pentru perioada în care am fost prim-ministru.
Domnul Emil Boc:
Din realităţile pe care le avem în momentul de faţă, România aşa arată ca poză. Asta este poza ei pe care o avem ? cu datorii, cu bune, cu relele pe care vi le-am prezentat.
Deci, de aceea spuneam că, referitor la afirmaţia domnului Orban cu privire la bani, aceşti bani nu sunt uşori, iar teoria deficitelor mari este cunoscută.
Dacă până acum se mai putea vorbi de această teorie a deficitelor mari, în momentul în care în Europa intrăm într-o criză a acestor deficite uriaşe, vedeţi ce măsuri şi ce lucruri dure sunt nevoite să ia ţările din zona euro pentru a putea să-şi menţină echilibrul bugetar şi să nu afecteze celelalte pieţe.
În privinţa afirmaţiei domnului Voicu, fiind una cu conotaţie politică, voi da tot un răspuns politic, cu privire la 5%, dacă era din 2009. Eu spun că, dacă domnul Tăriceanu ne lăsa cu 5,4, nu trebuia să scădem deloc salariile şi pensiile.
Dau şi eu un răspuns politic la o întrebare politică.
Domnul Mihai Alexandru Voicu:
Este posibil să aveţi dreptate, şi interpretez răspunsul dumneavoastră în felul următor: nenorocirea pe care a lăsat-o Tăriceanu este în valoare de 5%, pentru că, dacă domnul Vlădescu spune că dacă reducea cu 5% în 2009 era în regulă, înseamnă că această diferenţă este de 5%. De la 5 până la 25 însă... Pentru că dumneavoastră vă lipseşte în mod constant din istorie un an şi jumătate.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Aş dori să repornim dialogul.
Domnule prim-ministru, vă rog.
Domnul Emil Boc:
Eu apreciez silogismul şi abilitatea logică a domnului Voicu de a răstălmăci această afirmaţie.
Nu vrem să le recunoaştem sau le recunoaştem, realităţile sunt din nefericire dure, cu cifre şi fapte, cu privire la ce a însemnat anul 2008 în contextul crizei economice care se anunţa.
Domnul Mihai Alexandru Voicu:
Vă mulţumesc, dar întrebarea mea se referea la 2009, nu la 2008.
Unde este diferenţa de la 5 la 25?
Domnul Emil Boc:
În 2009 am luat măsuri de a putea calma cheltuielile exuberante pe care le-aţi declanşat în 2008 şi am pus capacul pe oală. Asta am făcut în 2009, limitând. Că, dacă din 2004 până în 2008, domnul Năstase, care este aici, a lăsat un buget cu cheltuieli de asistenţă socială de 17 miliarde de euro, l-aţi dus în 2008 la 40 şi ceva de miliarde de euro. Aţi dus cifra de la cheltuieli de personal dublă.
Noi am reuşit în 2009 să menţinem sub capac aceste cheltuieli pentru a putea să oprim acea hemoragie de fonduri publice. Atât s-a putut face.
Rumoare în sală.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi, vă rog foarte mult să nu repornim sarabanda declaraţiilor politice.
Domnule prim-ministru, vă rog şi pe dumneavoastră să încercăm să avem răspunsuri succinte.
Domnule Zgonea, îmi pare rău, domnul prim-ministru este la comentariile de final.
Vă rog, domnule prim-ministru.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Staţi puţin, domnule preşedinte. Este o chestiune de procedură la care domnul prim-ministru nu a răspuns. Vă rog mult, am şi eu dreptul.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Îmi pare rău. În momentul în care trebuia să fiţi şi să interveniţi, nu aţi fost prezent.
Domnul prim-ministru este la faza de încheiere.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Dar domnul prim-ministru nu ne-a răspuns de ce nu are avizul CES! Să ne explice şi nouă! Din explicaţia domniei sale nu reiese.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
A răspuns.
Domnul prim-ministru este în faza de răspunsuri finale la întrebările pe care le-aţi adresat.
Domnule prim-ministru, vă rog.
Domnul Emil Boc:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru echilibrul şi modul în care păstraţi conducerea acestei şedinţe. Apreciez.
În privinţa întrebărilor domnului Bănicioiu, am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să nu scadă nici un salariu sub 6 milioane, nici o pensie sub 350 de lei, să menţinem medicamentele compensate în proporţia cunoscută astfel încât să putem asigura programele sociale pe care le avem în vedere.
Domnul Nicolae Bănicioiu:
De studiul de impact v-am întrebat.
Domnul Emil Boc:
Da, studiul de impact. Este vorba de creşterea taxelor, dacă mergeam pe cealaltă alternativă, pentru că una din cele două trebuia făcută...
Domnul Nicolae Bănicioiu:
Dar ni le puteţi da şi nouă?
Domnul Emil Boc:
Sunt la Ministerul Finanţelor, şi sunt convins că ieri, în discuţia pe care aţi avut-o cu ministrul Vlădescu, vi le-a precizat.
Domnul Nicolae Bănicioiu:
Atunci, vă fac cererea oficială acum. Poate ni le daţi şi nouă.
Domnul Emil Boc:
Deci creşterea taxelor ar fi reprezentant un rău mai mare decât măsura de reducere a cheltuielilor sociale.
În privinţa ordonanţelor de urgenţă, vreau doar să menţionez faptul că Ordonanţa 37 a fost susţinută de către Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul din acea vreme condus de domnul Victor Ponta ca ordonanţă de urgenţă promovată de Guvern şi a fost validată prin lege de către Parlamentul României. Deci probabil că la acea lege aţi votat şi dumneavoastră când aţi validat Ordonanţa 37, domnule Bănicioiu. Voi verifica acest lucru.
Domnul Nicolae Bănicioiu:
Nu. Eu v-am întrebat dacă aţi făcut un calcul cât pierde statul român.
Domnul Emil Boc:
Repet: aceste calcule nu există pentru că sunt situaţii individuale, iar cel care a câştigat în instanţă este repus pe funcţie. Asta se întâmplă.
Domnul Nicolae Bănicioiu:
Dar privitor la directorii daţi afară în ianuarie care au câştigat procese, aţi făcut vreun calcul?
Domnul Emil Boc:
Ca salariu, nu a fost unul, a fost altul; deci, nu au fost pierderi bugetare.
Pe acea funcţie a fost plătită o singură persoană.
În privinţa intervenţiei domnului Stanciu, am răspuns cu privire la CSAT. Nici Legea CSAT-ului şi nici practica de până acum nu impun un asemenea aviz pe care l-aţi solicitat.
Şi domnului Nicolicea încă odată îi mulţumesc pentru susţinerea pe care mi-a acordat-o în argumentaţia formulată cu privire la actele normative pe care le promovăm.
Domnule preşedinte, vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc şi eu.
Mulţumesc colegilor pentru participare. Chiar dacă au fost şi accente uşor politizate...
Domnul Emil Boc:
Vreau să ştiţi că m-am simţit ca acasă, că de aici am plecat odată.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Să ştiţi că putem să facem un birou permanent reunit şi mâine. Nici un fel de problemă.
Domnul Emil Boc:
Sunt convins că vor fi suficiente moţiunea de cenzură şi angajarea răspunderii.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Ştiţi cum este vorba bătrânească: să vă feriţi de planurile pe care vi le propuneţi. Este posibil să reveniţi printre noi.
Domnul Emil Boc:
Mai devreme sau mai târziu, toţi ne întâlnim într-o formă sau alta.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Eu, unul, aş vrea să spun că este totuşi o premieră pentru că în aceşti ani prezenţa premierului în momentul angajării răspunderii în faţa Birourilor nu a fost un lucru considerat necesar.
Faptul că primul-ministru a avut deschidere la a răspunde invitaţiei noastre este un lucru pozitiv.
Evident, opiniile fiecărui grup parlamentar se vor exprima în sala de plen.
Doresc să îi mulţumesc domnului prim-ministru pentru participare, pentru această conversaţie destul de robustă, şi voi ruga colegii, după ce domnul prim-ministru se va reîntoarce la problemele guvernării, să ne aplecăm acum asupra celorlalte activităţi ale noastre pentru Biroul permanent.
Domnule prim-ministru, vă mulţumim.
Domnul Emil Boc:
Şi eu vă mulţumesc. La revedere.
Domnul Emil Boc părăseşte sala de şedinţă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi, aş dori să încercăm să optimizăm activitatea noastră de astăzi. După cum anticipăm evoluţia evenimentelor, vom avea ocazia să avem cel puţin patru plenuri reunite în următoarea perioadă scurtă de timp ? angajarea răspunderii, vizita preşedintelui Buzek, prezentarea unei eventuale moţiuni de cenzură şi dezbaterea acestei moţiuni de cenzură, dacă ea va fi depusă, în mod evident.
De aceea, eu v-aş propune să optimizăm şi agenda plenurilor reunite pe care le avem şi să încercăm acum să ne concentrăm pe lucrurile imediate ? calendarul activităţilor legate de scrisoarea Guvernului privind angajarea răspunderii şi, de asemenea, să putem să aprobăm problema vizitei domnului Buzek, preşedintele Parlamentului European; şi, dacă doamna preşedintă Anastase mai consideră sau dumneavoastră consideraţi că din agendă mai trebuie să adoptăm ceva astăzi pentru plenul de la angajare, evident vom fi deschişi pentru o astfel de sugestie. Dar aş sugera să concentrăm conversaţia noastră pe temele cu adevărat presante.
Vom avea Birouri permanente reunite destul de frecvente în perioada următoare.
Doamna preşedintă, vă rog.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Vroiam să vă rog să luăm în discuţie şi punctul 7 pentru că suntem într-o întârziere în ceea ce priveşte procedura, dar haideţi să discutăm, cred, mai bine pe puncte.
PUNCTUL 1
Scrisoare din partea Guvernului României privind angajarea răspunderii în faţa Parlamentului asupra:
1. Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
2. Proiectului de lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Doamna Roberta Alma Anastase:
În ceea ce priveşte punctul 1, avem o scrisoare din partea Guvernului privind angajarea răspunderii în faţa Parlamentului, şi discutăm despre calendarul propus.
Dacă sunteţi de acord, aşa cum am discutat şi în şedinţa de Birou permanent reunit de ieri, ca asumarea răspunderii să se facă luni, începând cu ora 16,00. Termenul de depunere...
Numai puţin, ca să îmi termin ideea.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
O secundă. Noi nu suntem în cvorum acum, doamna preşedintă. Aceasta este singura problemă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Ştiu că domnul Dumitru Constantin revine imediat în sală.
Cred că în acest moment suntem în cvorum.
Vom vedea dacă rezistăm în cvorum până la sfârşit; asta este altă poveste.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Asta este o problemă importantă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Suntem în cvorum în acest moment.
Dar mulţumesc pentru indicare.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Vă mulţumesc.
Propunerea este ca asumarea răspunderii să aibă loc luni, la ora 16,00, şi, venind în sens invers cu acest calendar, termenul pentru depunerea amendamentelor să fie vineri seara, la ora 20,00.
Domnul Zgonea.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Doamna preşedintă, stimaţi colegi, am o singură problemă, şi îmi cer scuze că domnul preşedinte al Senatului nu m-a lăsat să îl întreb procedural, cu tot respectul, pe domnul prim-ministru. Eu mă aflu acum într-o situaţie delicată şi aş vrea să mă consult cu dumneavoastră. În lege ne spune că un proiect care vine din partea Guvernului trebuie să întrunească câteva condiţii, care sunt obligatorii, din punct de vedere al proiectului de lege care vine către noi.
Documentul care este trimis de către domnul prim-ministru pentru asumarea răspunderii nu prezintă sub nici o formă ce se întâmplă cu avizul CES, şi îmi cer scuze că revin. La secţiunea a 6-a din pagina 12, că la pagina 13 semnează domnia sa, avizul CES nici măcar nu este specificat de către domnul Boc sub semnătură, că s-a îndeplinit condiţia legală, că s-au depăşit cele 20 de zile de când domnia sa a trimis către CES documentul pentru aviz, aşa cum a trimis către Consiliul Legislativ şi scrie. Iar eu mă aflu acum în situaţia în care, în afară de declaraţia domniei sale în care nu ne-a clarificat, eu nu ştiu dacă acea condiţie obligatorie din punct de vedere administrativ este clarificată.
Şi, doamna preşedintă, fără să vă supăraţi, eu nu am o problemă, dar nu ştiu cum să votez. Aş vrea să mă duc luni şi să fiu de acord, că nu mă deranjează cu nimic; în acelaşi timp, încalc o lege şi domnul Boc nu îmi spune ce a făcut cu avizul CES, şi aş vrea să ştiu cum mă sfătuiţi dumneavoastră să fac. Să încalc o lege şi să votez pentru asumarea răspunderii şi să o accept?
Doamna Roberta Alma Anastase:
Nu vreau să îl supăr pe domnul Zgonea.
Dânsul nu vrea să mă supere pe mine, eu nu vreau să îl supăr pe dânsul.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
M-am gândit că domnul Emil Boc, pe care l-am văzut după atâta timp în Camera Deputaţilor, poate ar putea să îmi clarifice această problemă şi această nepricepere a mea, de inginer. Nu ştiu cum să fac.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Mă bucur că faceţi aceste precizări că sunteţi inginer. Ne va folosi mult în şedinţele de birouri ulterioare.
Domnul Ludovic Orban, un alt inginer.
Domnul Ludovic Orban:
Spre deosebire de alţii, nu mi-e ruşine de meseria mea.
Doamna preşedintă şi stimaţi colegi, vă atrag atenţia că nu sunt îndeplinite condiţiile constituţionale şi legale pentru a fi derulată procedura de angajare a răspunderii.
În mod evident nu există avizul CES-ului, nu există avizul CSAT-ului, deşi se invocă articolul 53 şi, cum să vă mai spun, ca un punct de vedere personal pe care i l-am exprimat domnului prim-ministru, după opinia mea invocarea articolului 53 pentru restrângerea unor drepturi şi libertăţi este neconstituţională, deşi articolul 53 invocat se găseşte în Constituţie.
Ca atare, eu vă anunţ că eu voi vota împotriva angajării răspunderii şi vă sfătuiesc şi pe dumneavoastră să reflectaţi cu mare seriozitate dacă veţi vota calendarul de angajare a răspunderii, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite condiţiile constituţionale şi legale.
Mulţumesc.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Domnul Ioan Oltean.
Domnul Oltean este avocat.
Domnul Ioan Oltean:
Stimaţi colegi, în opinia mea, pe care am exprimat-o şi ieri, obligativitatea care reiese din cadrul legal este cea de a se cere aviz. Ori, în situaţia aceasta, noi constatăm că Guvernul s-a adresat Consiliului Economic şi Social. A cerut acest aviz. Avem şi un răspuns.
Dincolo de acest lucru, vă rog să aveţi în vedere că avizul este consultativ.
Deci nu există, din punctul meu de vedere, absolut nici un argument care să justifice în momentul acesta împiedicarea stabilirii calendarului.
De aceea, doamna preşedintă, haideţi să trecem la rezolvarea problemei şi să nu ne mai împiedicăm de elemente care sunt, în opinia mea, extrem de bine clarificate.
Domnul Ludovic Orban:
Numai puţin, doamna preşedintă. Îmi cer scuze.
Nu vreau să vă aduc legea, dar în Legea 109 privind organizarea şi funcţionarea CES-ului se spune foarte clar cum se eliberează avizele CES, care este termenul în care CES-ul este obligat să se pronunţe - pentru hotărâri de Guvern şi legi ordinare este 10 zile din momentul sesizării, pentru legi organice este 20 de zile. Scrie clar în lege, negru pe alb.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Dacă îmi permiteţi, voi cita eu din Constituţie: ?Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare.?
Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:
Şi vă mai citesc şi eu, doamna preşedintă, în plus, că este consultativ, dar obligatoriu. Este o mare diferenţă.
În legea CES-ului scrie: avizul este obligatoriu.
Domnul Gheorghe Albu:
Doamna preşedintă, avizul este dat. A explicat şi primul-ministru. CES-ul spune: vă anunţăm că nu vă vom da acest aviz pentru că pe această speţă nu ne vom întâlni. Asta este situaţia.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Domnule Albu, aveţi perfectă dreptate. Noi nu contrazicem această chestiune.
Din punct de vedere al procedurii parlamentare, domnul Emil Boc nu ne-a spus dacă au trecut cele 20 de zile, conform legii. Asta este problema mea.
Nu scrie nicăieri! Nici dânsul nu ne-a spus.
Nu există un document prin care domnia sa să ne spună: s-a îndeplinit procedura, au trecut 20 de zile.
Noi nu cerem altceva!
Când a trimis? Înainte. Când înainte? Nu vedem nici o adresă acolo. Nici astăzi nu ne-a adus-o.
Au trecut cele 20 de zile conform legii?
Dumneavoastră, dacă ştiţi că aveţi această informaţie şi aveţi o telepatie, daţi-ne o hârtie să vedem şi noi că a trimis domnul Boc pe 5 mai, şi ne-am liniştit.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi, argumentele pro şi contra au fost expuse în mod abundent şi ieri şi astăzi şi evident că este o discuţie foarte importantă.
Cei care vor dori şi consideră că procedurile nu sunt îndeplinite, au libertatea să voteze în consecinţă.
Cei care consideră că trebuie să se producă această angajare şi toate consecinţele legate de acest lucru, vor vota în conformitate cu această decizie.
De aceea, eu aş dori să ne aplecăm asupra punctului 1 referitor la calendarul activităţilor care urmează a fi desfăşurate şi aprobate de către noi.
Prima chestiune cu care suntem sesizaţi, şi aici este libertate să se voteze evident cum consideră fiecare membru al Biroului reunit: stabilirea unei date limită de depunere a amendamentelor. Aceasta este prima etapă procedurală obligatorie, conform Regulamentului nostru.
În cutuma noastră am procedat de obicei, şi aici sunt oameni cu multă experienţă, la un interval de trei zile pentru depunerea de amendamente. Răspunsul premierului a fost evident sibilinic la acest punct, dacă aceste amendamente vor avea sau nu vor avea finalitate. Până la urmă nu este problema noastră să judecăm acest lucru.
De aceea, vă propun un termen de trei zile începând de astăzi pentru depunerea de amendamente la cele două proiecte de lege transmise spre angajare de către Guvernul României celor două Camere.
Solicit atenţia tuturor.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Inclusiv ziua de astăzi, sau exclusiv?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Inclusiv ziua de astăzi, aşa cum am făcut de fiecare dată.
În clipa în care am luat votul, ziua respectivă a fost considerată ca zi calendaristică operaţională, şi asta ar însemna termen final, haideţi să spunem pentru că este totuşi o oră înaintată, vineri, orele 20,00, pentru încheierea procesului de depunere de amendamente, deci trei zile şi câteva ore, evident şi până reuşim să comunicăm parlamentarilor noştri deciziile noastre de astăzi.
Rog toţi colegii să-şi ocupe locurile pentru a putea să voteze.
Deci până vineri orele 20,00 perioadă de depunere de amendamente.
Cine este pentru această formulă?
Poate mă ajutaţi doamna senator Silistru.
11 voturi în favoare.
Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.
Abţineri?
Mulţumesc.
Deci, avem termen de adoptare a amendamentelor până vineri la orele 20.00.
Stabilirea datei până la care Guvernul urmează să examineze amendamentele şi să le trimită într-o nouă formă a proiectelor de lege către Parlament. Deci, practic trebuie să decidem de vineri seară până la ce dată Guvernul va trebui să analizeze amendamentele şi să opereze eventualele modificări la textul iniţial. Vă propun duminică?
Luni la ora 16.00 vi se pare un orizont rezonabil de timp? Pentru evaluarea amendamentelor şi confirmarea formei finale a acestui.. Luni la ora 12.00, da? Domnul Igaş.
Domnul Constantin-Traian Igaş:
Domnule preşedinte, cred că ora 16.00 este o oră mai potrivită.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Ora 16.00 este mai potrivit?
PUNCTUL 2
? Ordinea de zi şi programul de lucru pentru şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de luni, 7 iunie 2010, ora 16.00
? Ordinea de zi şi programul de lucru pentru şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de luni, 7 iunie 2010, ora 17.00
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi,
Vă rog să vă uitaţi pe materialul din faţa dumneavoastră, suntem la punctul 2 ? stabilirea datei până la care Guvernul examinează amendamentele şi decide cu privire la destinul acestora. Deci, este vorba de o perioadă intermediară între depunere în care Guvernul trebuie să se aplece asupra acestor amendamente.
Propunerea ? luni la ora 12.00 cred că este rezonabilă, pentru ca dacă vor exista forme modificate prin aceste amendamente a textelor pe care le sesizaţi să le putem modifica, distribui parlamentarilor pentru o eventuală decizie.
Vă supun votului luni ora 12.00 pentru data până la care Guvernul să examineze aceste amendamente.
Cine este pentru?
Am aprobat această dată.
Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.
Abţineri?
Această perioadă a fost aprobată.
Punctul 3 este punctul, să zic de vizibilitate şi mai politic, este cel legat de stabilirea datei şedinţei comune în care primul ministru prezintă proiectul de lege pentru care Guvernul îşi angajează răspunderea. Există o variantă avansată la Biroul permanent de ieri pe care nu am putut să o ascultăm până când premierul nu ne-a dat anumite clarificări ca acest lucru să fie luni săptămâna viitoare deci pentru data la care să programăm o şedinţă comună în care Guvernul să-şi angajeze răspunderea. Evident, este vorba de lecturarea textelor de lege.
Discutăm deocamdată despre angajarea răspunderii. Dacă luni la ora 16.00 pentru un plen reunit este convenabil şi pentru colegii senatori? Domnul Igaş?
Domnul Constantin-Traian Igaş:
Este o oră bună pentru noi ora 16.00.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Am vrut să cer părerea, pentru că noi, Senatul, avem un plen lunea după amiază şi de aceea am dorit să consult şi colegii senatori.
Deci, vă propun o şedinţă comună de angajare a răspunderii pe proiectele de lege luni; lunea viitoare pentru orele 16.00 ? plen reunit.
Cine este pentru această variantă?
Majoritatea a decis acest lucru.
Cine este împotrivă?
Abţineri.
Cu 4 voturi împotrivă şi 3 abţineri această dată a fost confirmată de Biroul reunit.
Vreau să informez Biroul permanent reunit pentru a avea extrem de clară?
Procedură?
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Domnule preşedinte, îmi cer scuze. Din interpretarea pe care o avem eu pe Regulamentul comun, domnul prim-ministru, în numele Guvernului are două asumări. Trebuie să stabiliţi două ore,
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule Zgonea, aveţi perfectă dreptate. Vă rog frumos aş dori să vă propun un plen reunit la ora 16.00 pe un text şi ora 17.00 un al doilea plen reunit pentru angajarea răspunderii pe al doilea proiect de lege. Observaţia este corectă şi vă propun să fim de acord cu ea.
Aş dori de asemenea, să informez Biroul permanent reunit că în situaţia în care în termen de 3 zile, conform Constituţiei, va fi introdusă o moţiune de cenzură, acest lucru este la latitudinea grupurilor parlamentare în interval de 3 zile de la angajarea răspunderii de către primul ministru în numele Guvernului.
De aceea, în condiţiile în care o moţiune de cenzură va fi depusă şi din câte înţeleg Opoziţia a anunţat această intenţie, va depinde calendarul dezbaterii acestei moţiuni de data la care cei care vor dori să depună o moţiune o vor face în faţa Parlamentului. Din momentul în care moţiunea a fost anunţată şi prezentată în plenul reunit, avem un interval de 5 zile programarea dezbaterii moţiunii propriu-zise şi votul ? pozitiv sau negativ ? cu privire la soarta Guvernului. Aceste intervale sunt regulamentare, constituţionale, obligatorii. De aceea, practic dacă luni, aşa cum am decis, Guvernul îşi va asuma răspunderea, imediat după aceea curge 3 zile pentru depunerea moţiunii şi din momentul depunerii moţiunii şi a prezentării în plenul reunit încă 5 zile în care vom deţine data la care această moţiune va fi dezbătută.
Aceasta înseamnă că din momentul în care o moţiune va fi anunţată va trebui să convocăm un Biroul permanent reunit pentru a stabili paşii procedurali ulteriori şi evident, vom decide la momentul respectiv datele legate de dezbaterea moţiunii de cenzură dacă ea va fi stabilită.
Domnul Ioan Oltean:
Dacă îmi îngăduiţi.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul Oltean.
Domnul Ioan Oltean:
În articolul 113 din Constituţie, alineatul 3 spune că moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa plenului celor două Camere.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Nu, iertaţi-mă! Maxim 5 zile pentru prezentare din momentul în care se anunţă şi din clipa în care se face lecturarea textului moţiunii de cenzură în plen încă 3 zile pentru dezbaterea acesteia. Este corect.
Domnul Ioan Oltean:
Domnule preşedinte, articolul 114: Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură este depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului.
Deci, se prezintă programul, în termen de 3 zile se depune moţiunea de cenzură. Mai departe?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Şi după aceea mai sunt 5 zile pentru dezbaterea acesteia.
Domnul Ioan Oltean:
Moţiunea de cenzură ? este articolul 113 din Constituţie, eu citesc din Constituţie - se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa plenului celor două Camere. 3 sunt nu 5.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Domnul preşedinte a spus în felul următor: din momentul în care se depune moţiunea împotriva domnului Boc, conform regulamentului, Biroul permanent este obligat să se reunească în 5 zile şi să se ducă în plen şi s-o citească. La această perioadă s-a referit domnul preşedinte.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Deci, sunt doi paşi. Primul pas este stabilirea datei de prezentare a moţiunii de cenzură. Această dată va trebui să vină din partea Birourilor reunite în cel mult 5 zile de la depunere, cu semnături, cu tot ce înseamnă verificarea de către echipele tehnice a validităţii, în interior de 5 zile trebuie să stabilim data dezbaterii moţiunii de cenzură care va fi stabilită la maxim 3 zile de la data prezentării moţiunii de cenzură în şedinţă comună. Aceasta este procedura constituţională şi regulamentară pe care o vom respecta în mod evident.
Am încheiat punctul 1 şi 2.
Punctul 3, aş dori să-l parcurgem foarte repede, pentru că este vorba de o vizită importantă.
PUNCTUL 3
Memorandum intern privind reprogramarea vizitei în România a domnului Jerzy Buzek, Preşedintele Parlamentului European, 8-9 iunie 2010
Domnul Mircea-Dan Geoană:
La vizita preşedintelui Parlamentului European în România, 8-9 iunie 2020, dacă sunt observaţii? Memorandumul este cunoscut. De fapt, este reprogramarea vizitei după catastrofa din Polonia, reprogramarea vizitei Preşedintelui polonez al Parlamentului European. Nu sunt observaţii. Vă propun să fim de acord cu privire la acest memorandum şi să vă rog să transmiteţi la liderii de grup şi preşedinţii comisiilor permanente, împreună cu doamna Anastase, am simţit nevoia ca pe problematică europeană în cadrul Tratatului de la Lisabona şi subsidiaritate să încercăm să intrăm într-o logică mai alertă. De aceea, vă propunem ca ocazia vizitei domnului Buzek să fie folosită şi pentru o întâlnire cu preşedinţii comisiilor permanente şi rog de asemenea, dacă există staff dedicat la comisiile permanente pentru problematică europeană şi aici mă refer şi la Senat şi la Cameră, eventual să fie mobilizaţi pentru a putea stabili acea modalitate mai eficientă de evaluare la nivel de subsidiaritate legată de legiferare europeană şi obligaţia Parlamentelor naţionale de a se pronunţa cu privire la acest subiect.
Celelalte puncte?, domnule Barbu aveaţi o sugestie?
Domnul Gheorghe Barbu:
Domnule preşedinte, la punctul 2 sunt ordine de zi pentru cele două şedinţe. Vă rog să hotărâţi.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Deci, propunem ordinea de zi la ora 16.00 pentru primul proiect de lege în ordinea în care ne-a sosit de la Guvern.
Domnul Gheorghe Barbu:
Şi mai este ceva.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
La ora 17.00 ordine de zi ? angajarea răspunderii pe textul 2.
Domnul Gheorghe Barbu:
Şi celelalte? Mai sunt alte proiecte înscrise pe ordinea de zi.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
De asemenea, mai există un punct pe ordinea de zi pe care aş dori să-l aprobăm, pentru că este o chestiune practic de omologare a unei decizii legate de NATO şi proiectul de hotărâre pentru construirea şi dezvoltarea pe teritoriul statului român a modului NATO pe sistemul de comunicaţii informatic dislocat DCM ?E? NATO să fie al doilea punct pe ordinea de zi pentru prima şedinţă de la ora 16.00.
Pentru cea de a doua este o altă ordine de zi pe care o avem în faţa noastră, da?
Observaţii pentru ordinea de zi de la punctul 2?
Domnul Toader?
Domnul Mircea-Nicu Toader:
La punctul 2 vroiam să spun poate introducem ? avem câteva numiri care tot s-au întârziat, să stabilim dacă nu acum măcar la cealaltă şedinţă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Bun. Dacă mai sunt alte chestiuni?
Doamna Anastase dacă mai doriţi să mai spuneţi ceva?
Doamna Roberta Alma Anastase:
Da, mai era o scrisoare din partea preşedintei Comisiei pentru cultură din Camera Deputaţilor.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Doamna preşedinte, cvorumul? Mai sunt 3 senatori, 4 cu domnul Verestoy. Unde este al 5-lea? Tot nu aveţi cvorum.
Îmi cer scuze domnule Verestoy, iertaţi-mă!
Iertaţi-mă! Nu aveţi cvorum. Eu sunt cu Regulamentul, cu procedurile.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Ca inginer?
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Ca inginer, eu sunt cu număratul: 1, 2, 3, 4, 5, nu sunteţi în cvorum.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Eu am constatat că şi la numărat nu staţi bine.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Doamna Silistru nu văd bine. Nu văd decât 5 colegi. Cvorum înseamnă, conform Regulamentului comun, să fie cvorum de la ambele Camere. Uite, domnul Verestoy îmi dă dreptate, fiind mai vechi ca mine.
Deci, se constată lipsa cvorumului.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Constatăm lipsa cvorumului şi atunci încheiem şedinţa.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Şi rămânem noi, Camera Deputaţilor.
*
Şedinţa s-a încheiat la ora 15.45.