Avem un proiect de hotărâre privind interpretarea art.38 alin.11 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.49 din 22 ianuarie 2016, în vederea aplicării corecte şi a interpretării unitare a prevederilor legii.

Am luat act de el.

Vreau să înţelegeţi că noi nu avem competenţe legale de a interpreta un text de lege având un proiect de lege pe care îl votăm care interpretează un text de lege. Aceasta este procedura constituţională.

Domnule preşedinte, îl putem duce în plen?

Nu se poate. Este nelegal.

Proiectele de legi de interpretare a unui text sunt numai proiectele de legi.

Este proiect de hotărâre.

Nu există aşa ceva, îmi cer scuze!

Vă rog, experţii juridici de la cele două Camere.

Vă rog, domnule Tobă.

Nu se poate.

Deci, nu se poate.

Vă rog, din partea Senatului.

Doamna Roxana Truinea:

Nu se poate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Dar poate ne explicaţi şi de ce nu se poate.

Un proiect de lege poate să interpreteze un text de lege.

Interpretarea unui text dintr-o lege se face printr-un act de interpretare cu aceeaşi forţă juridică. Nu se poate ca un text dintr-o lege să fie interpretat printr-o hotărâre a Biroului, spre exemplu.

Pentru noi, pentru uz intern, putem să facem o interpretare pe care să o dăm unui coleg.

Dacă vrem să aibă putere, ea trebuie să fie pe acelaşi nivel.

Domnul Marton Arpad.

Permiteţi-mi să nu fiu de acord cu această expunere.

Atunci, normele de aplicare a legilor care conţin inclusiv norme de interpretare ce sunt? Sunt date de Guvern.

Normele de aplicare a legilor, hotărârile de Guvern pentru aplicarea acestor norme ce sunt? Legi? Ele conţin de foarte multe ori capitole vaste de interpretare a unor texte, a unor articole din lege. Acelea ce sunt?

Îmi cer scuze, punerea în aplicare este cu totul şi cu totul altceva decât interpretarea unui articol dintr-o lege organică.

Nu putem să inovăm.

Experţii de la cele două Departamente ale ambelor Camere au spus acest lucru, şi acelaşi lucru l-am citit şi eu.

Domnule preşedinte, scuzaţi-mă, dar în anii ’90, domnul Constantinescu, care era totuşi un constituţionalist, ne-a explicat, şi eu am înţeles acest lucru, că sigur că se impune din când în când interpretarea, dar interpretarea se face de acelaşi for, de Parlament, care a emis norma respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircovici.

Domnule preşedinte, evident, noi în momentul de faţă nu suntem în faţa unei discuţii juridice, ci suntem în faţa unei discuţii politice, şi este foarte important să se înţeleagă acest lucru.

Deci, practic, noi asistăm ca Parlament în momentul de faţă la interpretarea diferită faţă de voinţa legiuitorului a unor acte normative emise de unica autoritate legiuitoare, conform Constituţiei, respectiv Parlamentul.

Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, spune Constituţia.

În aceste condiţii, în mod categoric, spune teoria dreptului, cel care interpretează legea este cel care o emite.

Sunt cinci forme de interpretare a legii, spune teoria dreptului.

Dar aici este vorba de altceva - în cazul în care se constată că în mod repetat o lege emisă de Parlament este înţeleasă greşit în aplicarea ei, există posibilitatea ca Parlamentul să emită o lege de interpretare a legii respective, şi este situaţia în care legea respectivă de interpretare retroactivează, deşi nu este prevăzută niciunde această retroactivare din momentul în care legea a fost emisă. Acesta este un caz.

Dar noi nu despre un astfel de caz vorbim în momentul de faţă, ci vorbim despre faptul că, din anumite motive de interpretare diferită a noţiunii de democraţie şi înţelegerea că separaţia puterilor în stat este o greutate mai mare din partea altei instituţii decât cea pe care o dă Constituţia, organul reprezentativ suprem al poporului român este puterea legiuitoare, dar nu se ţine cont de treaba aceasta şi se dă mai mult pe zona judecătorească şi întotdeauna vorbim de încălcarea statului de drept, când este vorba de o problemă legată de natura instituţiei juridice, şi, în aceste condiţii, există posibilitatea fără nici un fel de restricţie ca Parlamentul să emită o astfel de hotărâre - cum este cea prezentă aici. Există această posibilitate.

Ceea ce este sub semnul discuţiei se referă la: dacă această hotărâre poate sau nu să fie luată în calcul de către, să spunem, alte instituţii ale statului român. Dar aceasta nu este o problemă a noastră.

Însă nu există nici o limitare a dreptului Parlamentului de a adopta o astfel de hotărâre. Că ea va fi în atenţia sau nu a unei instituţii care aplică legea, asta este o altă problemă, şi va decide Curtea Constituţională, nu noi, şi nici instituţia de drept.

Deci, părerea mea este, şi susţin punctul de vedere al celor care au susţinut aici, că noi putem adopta o astfel de hotărâre, domnule preşedinte.

A nu adopta o astfel de hotărâre înseamnă a limita puterea suverană a poporului român, care se exprimă prin cei aleşi, prin singura instituţie democratică care este Parlamentul.

Sunt de acord.

Singura chestiune pe care o spun şi o repet este că în acest caz un proiect de hotărâre al unei comisii de interpretare a legii trebuie să fie un proiect de lege de interpretare a legii şi, atunci, acela va fi supus plenului.

O astfel de abordare este una care nu a fost niciodată în ultimii 26 de ani şi care încalcă toate prevederile de normă de tehnică legislativă şi prevederile constituţionale.

Cei doi colegi care sunt experţi în drept legislativ de la cele două Camere v-au exprimat un punct de vedere pe care şi eu îl susţin, şi pe care şi domnul Mircovici şi domnul Verestoy l-au explicat.

Se doreşte acest lucru? Putem să facem printr-un proiect de lege, aşa cum a spus domnul Mircovici, şi în acest caz şi în toate celelalte cazuri.

Interpretarea unui text dintr-o lege organică trebuie să fie făcută printr-un proiect de lege de interpretare.

Deci, vă propun să îl retrimitem la comisie.

Înainte de a supune la vot, îi dau cuvântul domnului Mircovici.

Domnule preşedinte,

El a fost retrimis o dată la comisie în Biroul permanent reunit acum o lună şi ceva.

Noi nu vorbim aici despre faptul că o hotărâre a Birourilor permanente reunite bate legea. Noi vorbim despre un proiect de hotărâre pe care Birourile permanente reunite ar trebui să-l trimită plenului Parlamentului, prin care să se adopte de către plenul reunit al Parlamentului această hotărâre şi atunci nu mai putem discuta despre faptul că este mai puternic sau nu decât o lege.

Deci, noi nu avem de ce să-l mai trimitem la comisii.

Este o totală eroare, chiar şi în varianta pe care dumneavoastră o susţineţi nu are legătură cu textul. Textul spune aşa: "Birourile permanente adoptă prezenta hotărâre...", pe care o ducem în plen. Deci, textul în sine este profund viciat de prevederile legii care stabileşte clar tehnica legislativă.

Dacă colegii mei au altă poziţie şi vor să o votăm, eu nu pot să supun la vot aşa ceva, îmi cer scuze.

Dacă vreţi să o retrimitem la comisie, sunt întrutotul de acord.

Să-l transformăm într-un proiect de lege, nu avem nicio problemă, nu am nici eu şi niciun coleg din cele două Camere, dar proiect de lege.

Vă rog frumos, dacă sunteţi de acord să retrimitem la comisie, pentru că nu îndeplineşte prevederile regulamentare.

Sunteţi de acord?

Şi să-l transformăm într-un proiect de lege.

Aceasta scriem în retrimitere, în cererea către secretarul general, că Biroul permanent cere să se respecte prevederile normelor de tehnică legislativă şi prevederile constituţionale.

Sunteţi de acord?

Voturi pentru?

Dar să stabiliţi şi un termen, domnule preşedinte.

Două săptămâni.

Să stabilim o săptămână şi, dacă nu depun într-o săptămână, oricum nu-i ceartă nimeni...

Deci, eu vă propun o săptămână.

Poate să o facă şi mâine, până la urmă.

Domnilor colegi, o săptămână.

Membrii Biroului permanent, voturi pentru?

Unanimitate. Mulţumesc foarte mult.

Vă rog.

Stimaţi colegi,

S-ar părea că din discuţii nu s-a înţeles foarte exact. Vorbim de două acte normative emise de acelaşi organ suprem - Parlamentul: lege şi hotărâre. Există sau nu există o ierarhie între ele?

Acesta este un lucru foarte simplu. Există o ierarhie între ele. Legea este lucrul suprem pe care îl facem noi, hotărârea este un lucru adiacent.

Atunci, nu pot printr-un act adiacent să modific legea. Aceasta este toată povestea. Este simplu, nu este nicio problemă. Putem ca în două săptămâni să ne aşezăm şi să redresăm şi să avem lege la lege şi gata.

Cu singura menţiune - a fost o inexactitate, cu tot respectul - nu este un proiect de hotărâre de modificare a legii, ci de interpretare.

Domnul Márton.

Încă o dată spun şi revin la ceea ce am mai spus: după cum ştiţi, exact această lege are o hotărâre de aplicare a ei destul de vastă, adoptată - de cine? De Birourile permanente. Există această hotărâre? Da, este o hotărâre de aplicare a acestei legi, a Statutului nostru. Este. Atunci, nu modifică legea, nu adaugă la lege. Nu modifică legea, ci pur şi simplu o pune în aplicare prin interpretare. Deci, este o hotărâre de punere în aplicare, exact ca cealaltă care este destul de vastă şi aţi adoptat-o dumneavoastră.

Vreau să vă spun ceva. În momentul în care în Camera Deputaţilor a existat o solicitare din partea subsemnatului pe o interpretare a unui articol din Statutul deputatului şi senatorului cu privire la obligaţia preşedinţilor de Cameră de a lua act, pe care colegii noştri împreună cu avocaţii din Comisia juridică au prezentat-o altfel în faţa instanţei, eu am cerut interpretare.

În baza acelei interpretări a Statutului şi a Regulamentului, am solicitat o discuţie în Biroul permanent. Pentru noi era important să închidem procedura în interiorul Parlamentului, aşa cum prevede Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În acest caz, este o interpretare care adaugă, aşa cum a zis domnul Chelaru, la textul de lege, face interpretările necesare. Numai un proiect de lege poate să facă acest lucru, să fie foarte clar şi ştiţi foarte bine. Nu vreau să intrăm în amănunte.

Vreau să închidem acest punct şi să mergem mai departe.

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Domnule deputat Márton, sunt de acord cu dumneavoastră.

Explicaţia pe care aţi produs-o, dacă se referă la o chestiune teoretică, întrebarea mea pe care v-o adresez şi o adresez tuturor colegilor, propunerea pe care o avem în faţă se referă la modificarea legii sau la modificarea normelor de aplicare?, pentru că, dacă se referă la modificarea normelor de aplicare atunci, îmi pare rău să vă spun, are dreptate domnul deputat Márton. Adică, normele de aplicare care au fost adoptate printr-o hotărâre, pot fi modificate tot printr-o hotărâre de acelaşi nivel.

Ar fi o completare a normelor de aplicare.

Stimaţi colegi, vă rog frumos să citiţi ce scrie. Spune că "...nu este retroactiv o interpretare a art.38 în comparaţie cu celălalt articol din Legea nr.219/2013, că actele şi faptele juridice, după caz, săvârşite de deputaţi sau senatori înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor art.38 nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de Legea nr.96". Deci, este o interpretare a unui text, nu a normelor.

Sunt două lucruri diferite. Este o completare, aducem ceva textului iniţial. Este opinia noastră, care înseamnă ca şi când ai modifica un text. Este aceeaşi valoare juridică într-un text.

Haideţi să închidem discuţia, vă rog frumos. Am stabilit termen de o săptămână - proiect de lege.

Vă rog să mergem mai departe.

Nu vă supăraţi, o singură întrebare.

Aşa cum aţi citit dumneavoastră textul, acel text ce consemnează de fapt, ce ar consemna? Că ceva nu se aplică retroactiv, deci înainte de a intra în vigoare, da, care este o prevedere constituţională, adică ce mai modifică, ce modificare, adăugare la lege? Este o prevedere constituţională, că nu se aplică retroactiv.

Este o explicitare a unei prevederi constituţionale legată de un articol de care, fie vorba între noi, ne cam batem joc, inclusiv Biroul, inclusiv plenul, când adoptăm retroactiv nişte hotărâri. Despre ANI să nici nu vorbesc şi despre reprezentanţi ai instanţelor de judecată să nici nu vorbim.

Domnule Márton, revin. Dacă ne opream aici, nu era o problemă.

Dacă dăm pagina şi citim şi ce facem noi acolo, noi hotărâm completarea textului de lege în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a interpretării, care nu a existat în textul iniţial.

Deci, adăugăm la lege. Vă rog frumos să mă credeţi că nu am nicio dorinţă să blochez ceva care este perfect legal.

În rest, domnul Márton are perfectă dreptate, nu vreau să-l contrazic, dar nu suntem în speţa respectivă.

Deci, rămâne o săptămână pentru a face raportul.

Mergem mai departe.