Aşadar, ne revine obligaţia... dacă sunteţi de acord cu acest punct? Dacă nu mai aveţi altceva?

În regulă. Aprobăm.

Şi va trebui să stabilim data şi ora şedinţei comune a Senatului şi Camerei când se va citi moţiunea şi, ulterior, dezbaterea şi votul.

Propunerea pe care v-o fac, dacă sunteţi de acord, luni să facem citirea şi miercuri, dezbaterea şi votul.

Da.

Da?

Din sală: La ce ore?

La ce ore? E o întrebare bună. Nu ştiu la Cameră la ce oră e Biroul.

La 14.00 să facem plenul pentru miercuri.

La ora 14.00, luni sau miercuri? Miercuri. Luni, citirea.

Luni, citirea, la 16.00 şi miercuri, la 14.00.

Foarte bine.

Dacă aveţi alte propuneri?

Doamna Turcan.

A fost votat programul Camerei şi este de la 16.00 şi atunci să punem şedinţa comună de la 16.00 sau de la cât?

La 16.00 este luni, citirea.

La 16.00. Şi programul Camerei începe tot la 16.00. Se decalează, da?

Plenul Camerei se decalează.

Se decalează cu o oră. Am înţeles.

Luni, la ora 16.00, citirea. Şi miercuri, la ora 14.00, dezbaterea şi votul, da?

Din sală: Da.

Domnule preşedinte...

Vă rog.

Cât durează cititul? Că am putea să ne reducem şedinţa de plen.

30 de minute, 20 de minute, nu ştiu cât are textul.

Din sală: 15.30 puneţi.

15.30.

Decalăm.

Domnule vicepreşedinte, noi, la Senat avem lunea vot pe legi organice. Dacă eu încep la 17.00, când, de regulă, am votul pe legi organice, nu mai am timp pentru dezbatere. La noi, timpul, lunea, e foarte important şi restrâns.

Nemaivorbind de faptul că trebuie să mut toţi senatorii prezenţi să vină până la plenul reunit.

Putem să prelungim şi noi, la Senat, dincolo de ora 18.00 cu încă o jumătate de oră programul.

Şi noi decalăm tot aşa.

Haideţi să mergem aşa: luni, ora 16.00, plen comun pentru citirea moţiunii. Şi miercuri, ora 14.00, pentru dezbatere şi vot.

Corect, da.

Vă supun aprobării.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Nu sunt. S-a aprobat în unanimitate.

Profit de ocazie. Numai o clipă. Vreau să vă rog să îmi acordaţi două minute de atenţie.

Ieri nu am fost martor, am fost actor, să spun aşa, în scenele de o violenţă, pentru mine neimaginată, e prima dată când se întâmplă aşa ceva în Parlament. Dacă aveţi noţiuni de rugby, ştiţi că la rugby există mol, în care cele două înaintări îşi dispută balonul. Şi mai există mol-ul, mol-ul este un fel de grămadă neordonată şi care se rostogoleşte. Cam aşa a fost ieri ceea ce s-a întâmplat în Parlament, datorită prezenţei celor care manifestau pe holurile Parlamentului şi agresivităţii cameramanilor şi unora care nu ştiu dacă erau din partea presei şi nu e datoria mea şi n-am nici posibilitatea să fac investigaţii poliţieneşti să văd cine au fost cei care au făcut aceste agresiuni. Cu chiu cu vai am reuşit să trec de zona asta, într-un val de ţipete, urlete şi ceea ce am văzut ieri cred că este unic în parlamentele din Europa. Cred că trebuie adoptate o serie de măsuri pentru a preveni în viitor astfel de manifestări.

Sigur că USR-ul, până acum, a venit cu o serie de inovaţii în Parlament, în plen. Ieri a mai făcut un pas important pentru a adânci şi mai mult clivajul care există în societate şi a radicaliza pe cei care, probabil, cetăţeni care se uită derutaţi la ceea ce văd.

Aşadar, propunerea pe care v-o fac este ca să însărcinăm secretariatele generale ale celor două Camere, împreună cu comisiile de resort, adică Comisia juridică, disciplină, imunităţi şi cu cine mai cred, să facă un set de... în primul rând, o analiză şi apoi un set de propuneri pentru a disciplina, aş spune, comportamentul din plen şi de pe holuri, pentru a evita pe viitor astfel de scene care... Ieri cred că a lipsit foarte puţin să nu se ajungă la violenţe şi mai mari. A fost, din păcate, deputatul Bacalbaşa, am văzut ceea ce a păţit, a fost victima atitudinii celor care aşa înţeleg că este democraţia.

Prin urmare, dacă sunteţi de acord cu această propunere, vă rog să mandatăm, cum spuneam, secretariatele generale şi să vină în termen de o săptămână cu propuneri.

Şi cred că modelul pe care trebuie să-l folosim este ceea ce se întâmplă în parlamentele din Europa, Parlamentul European, sunt colegi care au experienţa Parlamentului European şi au văzut. Sigur că şi acolo, poate, în plen sunt manifestări ale unora dintre parlamentari care au, nu ştiu, un limbaj poate mai caustic, o atitudine poate ceva mai agresivă, dar în expunere nu ajungem la ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlamentul României.

Vă rog. Domnul Tomac.

Domnule preşedinte,

Nici eu nu sunt adeptul unor ieşiri care pot scăpa uşor de sub control, însă, dacă aţi luat această decizie, şi cred că ieri s-a ajuns aici, tocmai pentru că ceva nu a funcţionat. Şi nu aş vrea ca, folosind acest pretext, în Parlament să se ia nişte măsuri care să transforme Parlamentul într-o unitate militară.

Deci, până la urmă, este o instituţie publică deschisă tuturor. Deci cred că măsurile pe care vreţi să le...

Domnule deputat, n-am pronunţat niciun cuvânt în legătură cu ceea ce vom face, dar vreau să vă spun ceva: am dat un reper şi am spus că reperul ar putea să fie Parlamentul European şi nu unitatea militară din presă sau altele de pe la Băneasa, da?

Sunt în Parlament de prin 1990, cu o pauză de patru ani, am ceva experienţă parlamentară şi convingeri profund democratice, dar ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament nu are nicio legătură cu parlamentarismul şi cu democraţia. Dacă vreţi să transformăm Parlamentul în piaţa Matache Măcelaru, găsiţi-vă alt loc de muncă, nu în Parlamentul ăsta.

Asta vă spun foarte clar şi îmi pare rău că distorsionaţi ceea ce am vrut să spun. Foarte clar, trebuie să existe o anumită disciplină care să permită dezbateri între majoritate şi opoziţie, aşa cum se întâmplă peste tot. Dar argumentele nu pot să fie cele fizice.

N-a spus nimeni că trebuie să fie argumente fizice, doar am insistat ca măsurile să nu fie excesive ...

Nu, ieri asta s-a întâmplat.

Şi cred că e o dezbatere...

Domnule Tomac, ieri asta s-a întâmplat. Vedem paşi, încet, încet, către impunerea cu forţa a punctului de vedere al cuiva. Nu sunt de acord nici pentru ca majoritatea să aibă aceste atitudini şi nici opoziţia. Să fie clar!

Domnul Şerban Nicolae.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu numai că nu sunt adeptul, eu sunt foarte vehement împotriva unor asemenea manifestări.

De altfel, cu nişte ani în urmă, eu am fost direct vizat de un invitat al unui coleg senator, care m-a înjurat de la loja rezervată invitaţilor.

Bineînţeles că, dacă am fi mers pe linia forţei sau a numărului, credeţi-mă că pot să invit zilnic o mie de oameni care să se comporte aşa cum am văzut că s-au comportat 10 inşi ieri.

Eu aş fi avut rugămintea ca, atunci când aţi propus - şi poate sunt de acord Birourile permanente să cerem secretariatelor generale să întocmească un plan pe această chestiune, luând ca model Parlamentul European. Am fost europarlamentar observator timp de zece luni, cunosc foarte bine regulile de acolo, am văzut şi unde stau invitaţii şi unde stă presa. Aş fi vrut să solicităm, în acelaşi timp, să se facă şi o verificare, o identificare a celor care au permis accesul. Aş vrea să ştiu cine le-a facilitat accesul. Nu mă refer la funcţionarii care au completat registrele. Au fost invitaţii cuiva? Au fost ajutaţi? Intră cu bannere pe la poartă. Bannerele au fost introduse de altcineva? Pentru că au fost manifestări de violenţă.

Aş fi vrut, dacă ştiţi dumneavoastră, e bine, eu aş fi vrut să ni se spună oficial, cu verificări de către secretariatele generale, de către direcţiile de specialitate ale Parlamentului cine i-a invitat. Pentru că e o chestiune totuşi de clarificat. Quod licet lovi, non licet bovi - au spus-o romanii cu vreo trei mii de ani, n-o spun eu. Dar aş vrea să fie foarte clar, ca să ştim cum stăm. Nu am nimic, n-o să ripostez, vă daţi seama, n-o să răspund cu aceeaşi măsură, că nu suntem la Legea Talionului, dar aş vrea să ştiu cine este instigatorul şi complicele unor acte de violenţă, care vor escalada, să ştiţi, eu vă asigur că lucrurile vor escalada. De la îmbrâncitul lui Bacalbaşa pe stradă se va trece la îmbrâncit în Parlament şi avem exemple în istorie cu: incendiat de Senat al României în perioada interbelică, Reichstag german, de asemenea, şi aşa mai departe, până la tunurile puse pe Parlamentul de la Moscova.

Mulţumesc.

Domnişoara sau doamna deputat, nu ştiu, nu vă cunosc, îmi cer scuze.

Vă rog. Aveţi cuvântul.

Prună o cheamă.

Doamna Prună, da, vă rog.

V-am văzut, doamna Turcan, dar, pentru că aţi mai luat cuvântul, i-am dat colegei dumneavoastră întâi cuvântul. Vă dau şi dumneavoastră.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş vrea să ne păstrăm calmul aici, în Biroul permanent, să încercăm să nu ridicăm vocea pentru că, până la urmă, trebuie să milităm pentru un oarecare echilibru, iar cred că acest for trebuie să păstreze un minim de decenţă.

Vă mulţumesc că mă aplaudaţi.

Acum, unde sunt de acord cu dumneavoastră este că, într-adevăr, măsurile pe care le luaţi dumneavoastră zilele acestea creează o falie în societate, iar reacţia societăţii o vedeţi foarte bine zi de zi şi cred că ar trebui să ţineţi cont de ea.

Ceea ce am văzut noi, USR-ul, ieri, care suntem împotriva oricărei forme de violenţă şi aş vrea să ţineţi minte lucrul acesta, a fost un protest paşnic al unor oameni pe holurile Parlamentului, iar mai apoi...

(Discuţii în sală.)

Un pic de decenţă, vă rog frumos.

Numai o clipă, domnişoară.

Iar mai apoi...

Numai o clipă, vă rog.

Lăsaţi-mă să-mi duc ideea până la capăt şi după aceea...

Nu, eu vă dau cuvântul şi eu vi-l retrag, Şi vreau să vă opriţi o clipă ca să-l rog pe colegul meu să nu vă întrerupă, pentru ca să vă putem auzi.

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc.

Vă ascultăm.

O să reiau ideea. USR se opune oricărei forme de violenţă, însă ceea ce am văzut ieri pe holurile Parlamentului a fost un protest paşnic al unor oameni care au venit să se exprime aici contra unor măsuri care au fost luate de majoritatea parlamentară zilele trecute.

În schimb, a fost, într-adevăr, un incident cu anumiţi parlamentari PSD care au îmbrâncit jurnaliştii pe holurile Parlamentului. Şi cred că, de fapt, acolo este problema şi acolo ar trebui să punem reflectorul, nu pe nişte lucruri pe care, până la urmă, dumneavoastră le constataţi în mod eronat astăzi, aici.

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Turcan.

Domnule preşedinte al Senatului, am onoarea să fiu la al patrulea mandat şi trebuie să admit în faţa tuturor că derapajele de limbaj şi de conduită în Parlament au atins la acest mandat apogeul.

Este clar că foarte multe momente tensionate sunt generate şi de decizii care de foarte multe ori pleacă de la premisa că duc România într-o direcţie greşită şi că sunt sub auspiciul unor alte resorturi decât acelea ale unei decizii în interes public.

Aş vrea să văd o propunere din partea conducerii tehnice a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind un regulament de ordine interioară, însă solicit imperios să existe şi câteva măsuri şi propuneri concrete cu privire la derapajele verbale şi de participare la dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor, Senatului şi în plenul comun, pentru că nu v-aş dori să fiţi vreodată în situaţia în care m-am aflat şi eu, şi alţi colegi, în care să auziţi scandări din sală, să vedeţi gesturi din sală şi alte astfel de manifestări care nu au nicio legătură cu ordinea de drept şi conduita civilizată.

Eu cred că datoria noastră, a tuturor, este să punem capăt abuzurilor. Şi cred că, de fapt, asta a fost problema care a generat tensiunea în societate: că, în loc să sancţionăm abuzurile, facem... luăm alte măsuri care, de fapt, să convină unui interes personal.

Şi nu aş vrea ca manifestarea de ieri, care, din punctul meu de vedere, putea să aibă un caracter paşnic - pentru că, întâmplător, am interacţionat cu oamenii de acolo şi dialogul meu personal a fost civilizat cu ei - să fie folosită ca un pretext pentru noi reguli care să aibă alte resorturi în spate.

Asta este solicitarea pe care o fac: adică, dacă dorim un Parlament mai civilizat, care să stea la baza recredibilizării acestei instituţii, atunci să nu răspundem cu abuzuri, să nu răspundem cu alte forme de îngrădire a libertăţii de exprimare sau de îngrădire a dreptului celor care sunt într-o minoritate de a acţiona.

Am fost în Parlament şi la alte moţiuni de cenzură. Am fost în Parlament şi când cineva s-a aruncat de la balcon. Am fost în Parlament când am dorit să aducem şi să avem invitaţi la o dezbatere şi ni s-a blocat accesul invitaţilor, pentru că cei care aveau conducerea, pur şi simplu, aşa au dorit, adică momente tensionate şi derapaje au mai fost. Important este, dacă stabilim nişte reguli, ele să aibă, într-adevăr, legătură cu civilizaţia şi nu cu interesul personal.

Doamna Turcan, nu vreau să vă dau replică dumneavoastră.

Numai permiteţi-mi să vă spun că, în timp ce vă ascultam cu mare atenţie, mi-am adus aminte de un comentariu făcut de marele om politic britanic Winston Churchill, care a pus o întrebare cvasiretorică: "de ce s-a înfiinţat Parlamentul?". Şi a spus aşa: "Parlamentul s-a înfiinţat ca să înlocuim disputele cu pumnul, cu revolverul sau cu sabia cu nişte dispute verbale, de idei - da? - , de concepţii."

Ceea ce s-a întâmplat ieri - şi colega dumneavoastră din dreapta... e mai tânără şi spune că a fost totul paşnic... -

Stimată domnişoară, nu v-aş dori să fi fost ieri în locul meu la aşa paşnică manifestare. Brânciurile pe care le-am luat, călcatul pe picioare, ghionturile, loviturile cu aparatele de filmat fac parte din arsenalul uzual care credeţi că trebuie în Parlament? Nu. Sunt convins.

Punctul 2. Spuneaţi că a fost o manifestare normală, paşnică. Nu vă supăraţi, Parlamentul nu este loc în care să vină cetăţenii de pe stradă la manifestaţie. Sunt pieţe publice. Aici avem alt tip de dezbatere şi alte raporturi între noi, parlamentarii. Nu este locul pentru a veni cu plăcuţe, cu pancarte, cu bannere, cu strigături, cu hăulituri, cu înjurături, cu... fiecare cu ce crede! Îmi pare foarte rău. Şi, dacă vreţi, vă mai povestesc.

Eu sunt foarte calm, dar, să ştiţi că, după ce am văzut ieri şi am trăit pe propria piele, nu vă spun ce a păţit prim-ministrul, doamna Dăncilă. Eu am o constituţie mai robustă şi fac faţă la astfel de situaţii, dar o femeie de 1,60 înălţime... cred că..., dacă aţi fi fost în locul ei, vă garantez că nu aţi mai fi vrut în viaţa dumneavoastră să vi se întâmple aşa ceva. Mă scuzaţi.

Domnul senator Alexandrescu, vă rog.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Câteva gânduri legate de ce s-a întâmplat ieri.

În primul rând, cred că trebuie să ne obişnuim cu ideea că Parlamentul României nu este un acvariu în care plutesc peşti în linişte. E o mostră din societatea românească. Faptul că sunt nişte oameni care au venit să protesteze aici, e adevărat că nu e un lucru uzual, dar se va întâmpla din ce în ce mai des.

Nu cred.

Acest lucru...

Nu. Nu cred, domnule Alexandrescu. Cred că aţi luat-o pe un drum greşit.

Asta vom stopa!

Acest lucru... Lăsaţi-mă să închei. Lăsaţi-mă să închei.

Dacă deschideţi discuţia în felul ăsta, chiar înseamnă că sunteţi de doi ani de zile în Parlament degeaba. Eu am văzut că nici măcar Regulamentul nu-l cunoaşteţi, chit că sunteţi lider de grup, dar ca să veniţi cu astfel de inepţie să ne spuneţi aici...

Vă rog foarte mult să ţineţi comentariile pentru dumneavoastră, pentru că, aşa cum sunteţi şi dumneavoastră aici în Biroul permanent, am şi eu un drept la cuvânt şi vreau să vă împărtăşesc gândurile mele. Eu le asum şi asta e, suntem în aceeaşi şedinţă.

Deci vreau să vă spun că aceste manifestaţii, proteste paşnice, se ţin în Piaţa Victoriei din Capitală de aproape un an şi jumătate. Nimeni, în această perioadă, din câte ştiu eu, nimeni dintre oficialii guvernamentali, nimeni din partidele aflate la putere nu a ieşit să vorbească cu aceşti oameni, nimeni nu le-a acordat nici măcar cel mai mic semn de atenţie. Faptul că nişte oameni, exasperaţi că nu sunt ascultaţi, că vocea lor nu ajunge la oamenii de la putere care conduc această ţară, au venit în Parlament să protesteze, într-adevăr, într-un mod disperat îmi aminteşte, domnule preşedinte - şi cred că vă amintiţi şi dumneavoastră - de 1990, când oamenii care manifestau în Piaţa Universităţii nu puteau să-şi facă vocea auzită. Atunci era domnul Răzvan Theodorescu, care controla unica sursă de informaţie care era Televiziunea Română.

Eu cu asta aş compara manifestaţia... protestul de ieri: vocea disperată a unor oameni care caută pur şi simplu atenţie.

În loc să criminalizăm acest demers, eu cred că ar trebui, într-adevăr, aşa cum spuneţi, pentru a evita derapaje şi a evita o sciziune, un clivaj adânc în societate, să iniţiaţi modul de a dialoga cu această largă pătură de oameni nemulţumiţi şi în Bucureşti, şi în oraşele din provincie.

Ieri au fost manifestaţii foarte mari în ţară. Ieri am asistat cum doamna Carmen Dan, ministrul de interne, a ordonat reprimarea manifestaţiei cu brutalitate: jurnalişti străini au fost îmbarcaţi în dube şi transportaţi la secţiile de poliţie, oameni care nu făceau altceva decât să strângă semnături pentru iniţiative cetăţeneşti din Bucureşti au fost, de asemenea, imobilizaţi, puşi cu capul de asfalt şi băgaţi în dube.

Eu cred că, într-adevăr, cum spuneţi şi dumneavoastră, este simptomul unei crize foarte adânci a societăţii care, în mod evident, este suscitată de modul de a guverna al actualei majorităţi parlamentare şi care cred că ar fi trebuit să vă dea foarte mult de gândit. Nu oamenii sunt de vină.

Ideea de a criminaliza şi de a reprima ce s-a întâmplat ieri în Parlament, după părerea mea, este o idee greşită care ne duce pe drumul dictaturii şi de asta spuneam iniţial că trebuie să ne obişnuim cu protestele oamenilor, pentru că faptul că au fost 11 oameni sau 9 oameni care au protestat pe culoarul Parlamentului nu e atât de deranjat, însă faptul că se strâng sute de mii de oameni să protesteze în piaţă, după părerea mea, e şi mai grav.

De asemenea, aş vrea să vă sesizez, ca preşedinte al Senatului, şi pe cineva de la Cameră, un vicepreşedinte, dacă este, că văd că domnul preşedinte nu este de faţă, să luaţi măsuri de sancţionare împotriva celor patru sau cinci parlamentari PSD care au agresat fizic pe jurnaliştii care erau de faţă şi le-au administrat lovituri corporale. Acest lucru este inacceptabil şi vă sesizez, în calitatea mea de lider de grup, şi vă rog, în acelaşi timp, să luaţi măsuri disciplinare împotriva lor.

Mulţumesc.

Domnul deputat Ciolacu.

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Nu am vrut să intervin, dar văd că ne-am făcut o obişnuinţă să denaturăm adevărul. Eu am o singură rugăminte la dumneavoastră, domnule preşedinte, şi la staff-ul tehnic: aş vrea ca Regulamentul de la Parlamentul European să nu aibă nicio modificare, ad litteram să-l traducem şi să-l punem în aplicare în Parlamentul României.

Să nu fie absolut nicio modificare. Cum este la Parlamentul European să fie şi în Parlamentul României. Doar îl traducem şi îl punem în aplicare, şi îl respectăm. Suntem membri ai Uniunii Europene şi vom respecta aceleaşi reguli ca la Parlamentul European.

Sper că acelaşi discurs l-aţi avut, domnule senator, şi cu domnul deputat Ghinea pentru gesturile obscene pe care le-a făcut, nu?

Da. Vă rog, domnule deputat Seidler.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar ca o reacţie la ceea ce aţi spus dumneavoastră. Dacă vă aduceţi aminte, la şedinţa de ieri am fost chiar alături de dumneavoastră în sens fizic şi am fost alături de grupul care a ieşit din prezidiul sălii către hol. Nu doar că nu am văzut, dar nu am experimentat niciun fel de îmbrânceli dintre cele pe care le menţionaţi dumneavoastră, iar acelea, dacă ar fi existat într-adevăr, ar fi fost surprinse de camerele video, erau suficiente în zonă.

Ba, mai mult...

Domnule Seidler,...

Daţi-mi voie...

... cred că trăiţi..., poate aţi plecat imediat şi v-aţi dus la biroul dumneavoastră...

Nu, eram chiar...

Dumneavoastră credeţi cumva că eu fabulez?

...printre membrii Guvernului.

Nu, dar vă întreb: credeţi că fabulez?

Eu am văzut că cei care aveau tot felul de expresii, cetăţenii la care faceţi referire, erau la câţiva metri depărtare şi, într-adevăr, s-au produs nişte îmbrânceli cu reprezentanţii presei în momentul în care încercau să vă ia diverse declaraţii şi s-a surprins pe cel puţin o cameră de luat vederi faptul că domnul Buicu era cel care s-a îmbrâncit personal în cameramanii de acolo. Dar dacă credeţi că este nevoie să facem o cercetare cu analiză video, haideţi să facem.

Dacă vorbiţi, în schimb, în general, despre violenţă şi aici şi domnul Ciolacu a făcut o referire, haideţi să vedem întregul adevăr, nu doar partea care ne convine. Să ne aducem aminte că în Senat, domnul Brăiloiu, referindu-se sau discutând direct, adresându-se direct unei colege de-a mea şi inclusiv a dumneavoastră, făcea referire la... sunt cuvinte care nu aş vrea să rămână pe stenogramă, dar făcea referire clară la sexul oral... în timp ce în Cameră, în cealaltă parte a Parlamentului, îmi aduc aminte de un domn Bacalbaşa care făcea gesturi obscene.

Haideţi să vedem întregul adevăr şi să vedem cine începe, pentru că, după cum ştiţi, din sociologia politică, dacă doriţi, violenţa de orice fel naşte violenţă.

Vă mai aduc aminte că avem, din partea Grupului USR, depusă de acum aproape un an o solicitare pe care aţi tărăgănat-o cu toţii, cei din coaliţia majoritară, de a avea o declaraţie a Parlamentului României referitoare la violenţa în politică. Aţi tărăgănat-o, ăsta este purul adevăr.

Aşa că, înainte să ne ţineţi lecţii de morală, în general, chiar şi vizavi de violenţa în politică, aş vrea să vă rog respectuos pe toţi să vă uitaţi mai întâi în oglindă.

Mulţumesc.

Da. Vă ţin lecţii de morală dumneavoastră, pentru că am impresia că încercaţi să ne arătaţi o realitate diferită de cea pe care o trăim zi de zi.

Este reciprocă impresia.

Din păcate, constat că USR-ul a reluat practicile, pe care le uitasem, ale PRM-ului. De la dispariţia PRM-ului din Parlament, Parlamentul revenise la un mod civilizat în care se derulau dezbaterile.

De la intrarea USR-ului în Parlament am văzut din nou aceleaşi practici care sunt din arsenalul, din galeria partidelor fasciste. Vă revendicaţi ca partid liberal, nu aveţi nicio treabă cu liberalismul, vreţi un singur lucru: ca minoritatea să pună pumnul în gură majorităţii, dacă se poate. Ăsta este crezul care vă uneşte, care vă animă şi, dacă ieri dumneavoastră contestaţi ceea ce v-am spus, am să rog secretariatele - secretariatul de la Cameră - să facă rost de imagini şi să vedeţi. Dumneavoastră aţi plecat liniştit. Probabil că nu aţi avut nimic, nu eraţi vizat, să spun aşa, de atitudinea agresivă care a fost ieri.

Eu nu cred că acesta este modul în care trebuie să se desfăşoare activitatea Parlamentului şi v-am spus-o de la început.

Ce vom face? Vom vedea. Cred că domnul deputat Ciolacu a dat un reper care cred că este incontestabil. Adică ceea ce unii vor să acrediteze ideea că vrem să facem nu ştiu ce în Parlament, să transformăm Parlamentul în unitate militară, este evident o exagerare care nu are niciun fel de bază. Ca să nu lungim discuţia peste măsură, pentru că discutăm acum degeaba, neavând nicio propunere concretă, cred că elementul de referinţă pe care, indubitabil, putem să-l luăm este Regulamentul de la Parlamentul European. Dacă nu vă place nici Regulamentul de la Parlamentul European, atunci, în fine, o să vedem, o să hotărâm exclusiv prin votul celor care acceptă acest punct de reper.

Da. Domnul senator Oprea. Vă rog.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte pe scurt. În cazul - dar numai în cazul - în care secretariatele generale vor propune modificări ale Regulamentului activităţilor comune ale Camerei şi Senatului, vă propun să fie repartizate către comisiile de regulament, Cameră - Senat, cu termen de dezbatere şi raport, aşa cum se procedează uzual.

Mulţumesc.

Da. V-am spus, cred că nu m-aţi auzit. Am spus aşa: că secretariatele să lucreze împreună cu comisiile juridice, de disciplină numiri şi imunităţi - cele două comisii de resort de la Senat şi de la Cameră - pentru a face nişte propuneri.

Domnul senator Şerban Nicolae.

Mulţumesc.

Foarte pe scurt, vreau să vă spun două lucruri.

Colegul nostru, domnul Tomac, a declarat deja la presă că vreţi să propuneţi transformarea Parlamentului în unitate militară, asta ca să ştim cum stăm, de conduită şi de comportament civilizat.

Şi aş vrea să vă reamintesc sau să-i anunţ pe cei care nu au fost atunci în Birourile permanente reunite sau în calitate de lideri de grup, cred nu mai mult de a treia şedinţă de Birouri permanente reunite, în această sală, liderul Grupului USR de atunci, domnul Nicuşor Dan, a spus: "Da. Toţi sunteţi nişte infractori şi trebuie să mergeţi la puşcărie!". De aici am pornit, ca să ştim cum stăm.

Nemaivorbind de faptul că asta venea după un incident de pe holurile Parlamentului când, venind cu dumneavoastră spre şedinţa comună, m-am trezit apostrofat de un grup de cetăţeni pe care nu-i cunoşteam, eu am crezut că sunt consilieri, am aflat că sunt deputaţi USR: "infractorilor, să mergeţi la puşcărie!".

Ăsta este...

Da...

De aici s-a pornit. Asta pentru că poate nu toţi au prins.

Da. Lucrurile astea colegii de la USR nu vor să le vadă, pentru că ei sunt deţinătorii adevărului şi moralităţii absolute.

Vă mulţumesc.

Închidem şedinţa.