Domnul preşedinte, stimaţi colegi, aveau deplină libertate, dacă cineva consideră că este un demers tardiv sau chiar ridicol, să retragă o asemenea solicitare, asta în primul rând, bănuiesc că adevărul nu se schimbă în timp sau sper cel puţin, realitatea nu se alterează în timp atât de grav încât pe parcursul câtorva luni să se schimbe condiţiile de la vot.

Dar mai am o chestiune - aş vrea cu toată seriozitatea să ne asigurăm, că nu mai transmite un ministru materiale către Parlament.

Vă rog să observaţi că nu primul-ministru, care vorbeşte în numele Guvernului, a transmis această solicitare, această informare către Parlament, ci doamna ministru de finanţe Dragu, la vremea respectivă. Este adevărat cu aprobarea ilustrului Prim-ministru. Dar corespondenţa este între Instituţii - Guvern şi Parlament.

Este adevărat, nu ştiu ce propunere concretă s-ar putea face ca Parlamentul să se execute, bătând eventual din călcâie la solicitările Guvernului. Dar măcar să fie solicitările Guvernului făcute de reprezentantul autorizat, respectiv primul-ministru, nu ale unui ministru, oricât de competent şi oricât ar fi de respectabil.

Măcar să păstrăm aparenţa criteriilor constituţionale, valabil şi pentru putere şi pentru opoziţie, indiferent de momentul optim.

Inclusiv acum v-aş ruga, domnilor preşedinţi, să nu acceptaţi o asemenea corespondenţă de la un ministru al Guvernului Dăncilă.

Mulţumesc.

Domnule preşedinte, vorbesc şi în calitate de iniţiator al celor trei propuneri legislative.

Textul constituţional este indiscutabil - nu există nici un fel de procedură constituţională prin care dreptul meu de iniţiativă legislativă ca parlamentar să fie înfrânt printr-o desesizare de către Parlament sub pretextul consultării unui organism respectabil, cu autoritate certă, doar pentru că cineva are impresia că s-a rostit o minciună la adresa unui demnitar european. Eu, unul, n-am făcut nici un fel de afirmaţie în legătură cu ce susţine sau ce nu susţine domnul Frans Timmermans, dar mi s-ar părea profund anormal, şi vreau să vă spun că aş susţine acelaşi punct de vedere pentru toate iniţiativele legislative. Niciodată nu mi-aş permite să îi spun unui parlamentar chiar dintr-un partid advers să mai aştepte cu propunerea legislativă că nu curge termenul constituţional pentru prima Cameră sesizată pentru că noi considerăm că trebuie să ne mai consultăm, şi asta este valabil chiar şi pentru propunerile care vin de la PNL, şi eu sper totuşi că Grupul PNL înţelege după 27 de ani de Constituţie a României că nu putem înfrânge voinţa unui iniţiator de propunere legislativă pentru că trebuie să aşteptăm consultări.

Mai mult decât atât, suntem în faza în care cele trei propuneri legislative fac obiectul de verificare a constituţionalităţii de către Curte. Pe două dintre ele s-a şi pronunţat Curtea şi cu privire la procedură şi cu privire la legalitate şi constituţionalitatea constituirii Comisiei speciale, şi lucrurile sunt suficient de clare.

De aceea, mie mi se pare că cel mai corect ar fi fost ca Grupul PNL să-şi retragă o asemenea susţinere după ce s-a pronunţat Curtea Constituţională. Dar, mă rog, eu totuşi aş vrea să fac un apel să nu fie înfrânt dreptul de iniţiativă legislativă al parlamentarilor prin introducerea unei proceduri parazite care oricum nu ajută pentru că nu poate fi luată în considerare, şi Curtea Constituţională apreciază că termenele constituţionale curg implacabil - cu sau fără consultanţă externă, internă sau de orice altă natură.

Domnul preşedinte, stimaţi colegi, dacă reuşim să împlinim acest vis vechi al, votului electronic, totuşi eu revin cu o propunere care a mai fost făcută cândva, în Parlament.

Este adevărat că pentru şedinţele comune utilizăm sala care aparţine îndeobşte, sălii de plen a Camerei Deputaţilor.

Dar, probabil vă amintiţi, cei care au fost în mandatul 2012-2016, îşi amintesc faptul că din raţiunile de atunci, a fost nevoie de montat scaune undeva la primul inel de balcoane pentru senatori datorită numărului mare.

Eu politicos şi respectuos, aş face un apel la secretarii generali, poate reuşesc să identifice o soluţie în aşa fel încât atunci când au loc şedinţele comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să nu se simtă senatorii ca şi cum ar fi musafiri. Să nu se simtă ca şi cum ar fi cetăţeni care stau să caute locurile din spate care rămân libere, după ce se aşează doamnele şi domnii deputaţi, colegial.

Bănuiesc că se pot găsi formule de repartizare, înţeleg că sistemul de la Cameră este foarte bun, totul este brand-uit cu Camera Deputaţilor, dar fiind şedinţe comune, mă gândeam să fie o sală comună.

Dacă se poate. Dacă nu se poate, mai aşteaptă şi acest vis, cine ştie, pentru când tehnologia va permite tratament egal.

O repartizare. Dacă vreţi, fac şi propuneri, dar mă gândeam să rămân senator, să nu încerc să intru în stafful tehnic al vreuneia dintre Camere, că mă gândeam că acestea sunt chestiuni tehnice; dacă se găseşte o formulă aşa cum algoritmic sunt repartizate şi în Senat - în sala de plen a Senatului, şi în sala de plen a Camerei - pe grupuri. Dacă aţi observat, sau poate, mă rog, deputaţii n-au observat, pentru senatori este oarecum neplăcut când vin în sală să caute locurile din spate care rămân libere neocupate de deputaţi la şedinţele comune. Asta era doar o observaţie. Acum, Doamne fereşte!, nu dorim să provocăm vreo suferinţă sau vreun traumatism colegilor deputaţi. Mă gândeam să fie o sală a Parlamentului în şedinţa Camerelor reunite, o sală a Parlamentului. Mă uitam chiar de curiozitate - în Statele Unite există US Congress cu emblemă, cu tot ce trebuie. Dar era doar o sugestie pentru cei doi secretari generali, dacă reuşesc să propună un asemenea plan. Dacă nu, nu; era o observaţie.