Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi, nu am să cad în capcana mai experimentaţilor mei colegi de a crede că s-a deschis sesiunea de declaraţii politice, ci voi rămâne regulamentar în perimetrul unor dezbateri ale Birourilor permanente reunite, deşi sună frumos să faci declaraţii politice şi de la acest microfon, şi are şi audienţă mai mare; ştim cu toţii că stenograma ajunge aproape instantaneu la presă.

Am ferma convingere că memoria nu mă înşeală când spun că Partidul Democrat - nu, PDL-ul, Partidul Democrat - era partid parlamentar şi în anul 2000 - nu ştiu dacă domnul Oltean sau domnul Toader erau parlamentari, îmi scapă, am şi eu lacune - dar ca să vii cu atâta fervoare şi să susţii cu atâta aparentă justeţe nişte lucruri care, în anul 2000, puteau fi spuse de la acelaşi microfon, al aceluiaşi Senat sau aceleiaşi Camere sau aceluiaşi plen reunit când se vota legea de privatizare a PETROM-ului, şi acum să vii să invoci că o firmă nu poate primi - ceea ce atunci a primit - mie mi se pare dincolo de imaginabil, domnule Oltean, şi o spun cu tot respectul pe care ştiţi că vi-l port.

Haideţi că eu am scuza: mă numesc Barbu, sunt la primul mandat, sunt un fost ziarist ajuns senator. Dumneavoastră, în schimb, sunteţi om politic de foarte mult timp, din câte ştiu, ca şi domnul Toader, şi oameni valoroşi în politica românească. Să faceţi dumneavoastră aceste invocări acum, mie mi se pare puţin, ca să nu spun hazardat, eufemistic, mi se pare bizar.

Repet, discutăm în Parlamentul României despre ceva ce vi se pare - dumneavoastră, celor de la PDL - de nediscutat şi neconstituţional. Este o preluare, aş spune eu, aproape firească şi instantanee. Dar stau şi mă întreb: nu este aceeaşi structură politică, mă refer la partidul dumneavoastră, care a participat la o dezbatere similară acum 13 ani şi un pic, când se privatiza PETROM-ul? Nu este aceeaşi neconstituţionalitate? Nu e aceeaşi procedură legislativă care dă unei firme exploatarea unor rezerve inestimabile ale statului român, aş spune chiar mai mari decât cele pe care le punem acum în dezbatere? Asta este una.

Şi acum să revin la discuţia de astăzi. Am făcut o propunere în Biroul permanent al Senatului - şi îmi permit să o fac şi în Birourile permanente reunite, pentru că aş fi. şi rămân consecvent cu mine însumi - dacă se va stabili, prin discernământ şi vot la această masă, că se va forma o comisie specială, eu îmi doresc să vă supun atenţiei posibilitatea - probabil că este o solicitare unică în istoria ultimilor 23 de ani, în cazul acesta, în speţa aceasta când se formează o comisie specială - ca toţii viitorii membri ai comisiei să dea o declaraţie pe proprie răspundere, conform Codului penal, care ştim ce spune el la capitolul fals în declaraţii, că nu au avut legături - şi aici stabilim cât de indecente au fost sau nu au fost ele - cu investitorul, cu Roşia Montană, cu proiectul, cu contractul.

De ce spun asta? Pentru că, un distins şi valoros senator mi-a spus că aceste lucruri se găsesc în declaraţia de avere şi în declaraţia de interese. Nu. Vă dau, dacă vreţi, trei, patru exemple de lucruri care se pot întâmpla şi nu figurează legal - nu moral - în declaraţia de interese a nimănui sau în declaraţia de avere. Nu vorbim de sponsorizări. Vorbim de multe lucruri pe care toţi de la masă le înţelegem.

În schimb, acoperitoare din punct de vedere moral, având în vedere importanţa acestui act normativ, acestui moment decizional în politica românească, repet, acoperitor ar fi ca fiecare viitor membru al acestei comisii să-şi asume, printr-o declaraţie pe proprie răspundere, că nu a avut legături neprincipiale - sau, mă rog, principiale, cum doreşte, asta stabilesc oamenii înţelepţi de la masa asta, nu eu - cu Roşia Montană, cu investitorul, cu contractul, cu proiectul şi aşa mai departe. Pentru ca peste un an, doi ani, zece ani să nu poată veni nimeni, cum s-a întâmplat acum, să-i spună fostului preşedinte al României că este un infractor, că asta s-a întâmplat în ultimele 24 de ore, şi că tot Parlamentul de la acea vreme a făcut ceva ce - iacătă, susţine acum şi domnul Olteanu, susţine şi domnul Toader - a fost neconstituţional.

Şi, după părerea mea de modest absolvent de facultate de drept, eu ştiu că sunt anumite fapte în Codul penal neprescriptibile. Adică te poţi trezi acuzat, peste ani, de subminare, de o grămadă de lucruri.

Îmi cer scuze, domnule preşedinte, că vă reţin 18 secunde. Este o chestie procedurală.

Nu ştiu - şi e vina mea - până la ce nivel de scădere al cuantumului unui partid parlamentar lucrurile rămân aşa cum au fost ele la începutul legislaturii? Adică, într-o traducere, câţi parlamentari trebuie să piardă un partid parlamentar pentru ca Birourile permanente să ia în discuţie realocarea pe baza algoritmului parlamentar a conducerilor de comisii, a prezenţei în Birourile permanente şi aşa mai departe?