DECIZIE nr.1.010 din 7 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
Textul actului publicat în M.Of. nr. 628/22 sep. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, precum şi a ordonanţei în ansamblul său", excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tamango" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 4.628/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, la cererea autorului excepţiei, a amânat pronunţarea la data de 23 iunie 2009, pentru ca acesta să depună concluzii scrise. La 23 iunie 2009, Curtea a dispus, din nou, amânarea pronunţării pentru data de 30 iunie 2009 şi, apoi, pentru 7 iulie 2009, ca urmare a imposibilităţii constituirii legale a completului de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.628/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, precum şi a ordonanţei în ansamblul său". Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Tamango" - S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că restricţiile impuse prin modificările aduse prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 reprezintă nu doar o restrângere a exercitării dreptului de proprietate, "ci o anihilare efectivă a acestuia în atributele sale esenţiale, folosinţa şi dispoziţia".
Întrucât nu este permisă construirea pe terenurile aflate în proprietate privată, la care se referă textul de lege criticat, operează "o expropriere de facto, sub adăpostul protecţiei mediului înconjurător". Arată că "interesul protejării mediului ambiant nu poate justifica legiferarea unor reguli abuzive care să aducă o îngrădire atât de drastică". În opinia sa, limitarea exercitării dreptului de proprietate nu este rezultatul unor situaţii excepţionale, de natura celor prevăzute în mod expres în art. 53 din Constituţie, argumentul potrivit căruia protecţia şi gestionarea durabilă a spaţiilor verzi din localităţile puternic urbanizate sunt obiective de interes public nefiind suficient pentru a justifica adoptarea unor norme care să nesocotească un alt principiu constituţional, şi anume cel al garantării dreptului fundamental la proprietate. În plus, limitarea nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu este limitată în timp, măsura de interzicere a schimbării sau reducerii suprafeţei spaţiului verde fiind instituită sine die. Mai arată că, prin aplicarea prevederilor de lege criticate, se încalcă în mod abuziv principiul constituţional al garantării dreptului la liberă iniţiativă economică. Aceasta, deoarece a achiziţionat terenul anterior modificărilor legislative criticate, în realizarea obiectului de activitate al societăţii comerciale şi în scopul exercitării unei activităţi cu conţinut economic, or, dacă, la momentul achiziţionării terenului, ar fi putut întrevedea o asemenea iniţiativă legislativă, nu ar fi consimţit la cumpărarea acestuia.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007, susţine că emiterea acesteia s-a făcut cu încălcarea principiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că transpunerea în plan naţional a normelor Uniunii Europene în materie de mediu nu poate fi considerată o situaţie extraordinară, ci, dimpotrivă, este un deziderat a cărui realizare implică o strategie coerentă, care să aibă ca temei legea şi respectarea principiilor şi valorilor fundamentale ale statului democratic. Totodată, autorul excepţiei consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 este neconstituţională, întrucât afectează regimul juridic al proprietăţii, prin nesocotirea prerogativei sale esenţiale, respectiv a dreptului de dispoziţie.
În fine, precizează că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii poate fi reglementat numai prin legi organice, acesta fiind încă un argument care conduce la concluzia neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă în integralitatea sa.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, consideră că interdicţia schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, a reducerii suprafeţelor acestora ori a strămutării lor, fără a se ţine seama de regimul lor juridic, "aduce indubitabil atingere dreptului de proprietate, punând astfel pe cel care are în proprietate privată un spaţiu din categoria celor ce cad sub incidenţa ordonanţei de urgenţă de a nu-l putea folosi potrivit scopului avut în vedere la achiziţionare şi fără a fi prevăzută o modalitate de despăgubire echitabilă".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.713 din 22 octombrie 2007.
Acest text modifică art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, Curtea urmând să examineze constituţionalitatea acestor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au, în prezent, următoarea redactare:
- Art. 71: "(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută." De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, în ansamblul său.
Textele din Constituţie invocate de autorul excepţiei în motivarea criticii sunt următoarele:
art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 45 - "Libertatea economică", art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi", art. 73 alin. (3) lit. m) care stabileşte că regimul juridic general al proprietăţii se reglementează prin lege organică şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţionarea acesteia trebuie să înceapă cu analiza criticilor privind constituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005, întrucât existenţa unor asemenea eventuale vicii ar face inutilă examinarea pe fond a prevederilor acesteia şi, implicit, a prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 pe care aceasta le modifică şi care formează obiect al prezentei excepţii.
Aşadar, sub acest aspect, Curtea reţine că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 întruneşte condiţiile impuse de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În condiţiile actuale, în care mediul înconjurător este din ce în ce mai ameninţat de procesul de industrializare şi de dezvoltare urbană, reglementarea pe calea unei ordonanţe de urgenţă a unor măsuri pentru protejarea acestuia îşi găseşte pe deplin justificarea. Riscul de distrugere a unor zone verzi prin transformarea acestora în suprafeţe ocupate de construcţii nu putea fi contracarat decât prin emiterea unei asemenea ordonanţe, fiind evidentă necesitatea unei asemenea reglementări, în lipsa căreia s-ar fi produs consecinţe ireparabile până la o eventuală intervenţie în domeniu, pe calea unei legi, a Parlamentului.
De asemenea, nu sunt nesocotite nici dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât prevederile ordonanţei criticate nu afectează dreptul de proprietate privată, aşa cum este reglementat de art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.
Această concluzie se deduce din cele statuate, în jurisprudenţa sa, de Curtea Constituţională, care, chemată fiind să examineze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005, a constatat că dispoziţiile de lege criticate, prin care se interzice schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul lor juridic, nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, atât timp cât măsura dispusă de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăşi substanţa sa, ci instituie doar o limitare obiectivă şi rezonabilă, în acord cu principiile fundamentale. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr.824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.587 din 5 august 2008.
Curtea constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia, prin aplicarea prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005, se încalcă principiul constituţional al garantării dreptului la liberă iniţiativă economică, pe motiv că autorul excepţiei nu mai poate desfăşura activitatea pentru care a achiziţionat terenul în cauză. Un argument în sensul respingerii acesteia este cel reţinut de Curtea Constituţională prin Decizia nr.1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 10 februarie 2009, şi anume acela potrivit căruia, pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri. Curtea a observat că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicţia instituită prin lege să solicite autorităţilor administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tamango" - S.R.L.
din Iaşi în Dosarul nr. 4.628/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 18:21

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.