DECIZIE nr.1.018 din 9 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
Textul actului publicat în M.Of. nr. 629/22 sep. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Xiaofeng în Dosarul nr. 6.674/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, cetăţean chinez, constatându-se lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită, prin interpret, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că îi este nesocotit dreptul la muncă, întrucât noua legislaţie a muncii din România prevede alte condiţii referitoare la angajarea cetăţenilor străini decât cele care erau valabile la momentul sosirii sale în România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege ce formează obiect al acesteia nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.674/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstitu ţionalitate a fost ridicată de Zhang Xiaofeng într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de prelungire a dreptului acestuia de şedere în scop de muncă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât "sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Aceasta deoarece dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2007, nu fac niciun fel de precizări cu privire la străinii care au obţinut deja avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă pentru angajarea în muncă. De aceea, autorul susţine că este vizată însăşi substanţa dreptului, întrucât noile condiţii de prelungire introduse sunt mult mai restrictive.
De asemenea, precizează că, în opinia sa, îi este limitat excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional la muncă, în condiţiile în care are anumite obligaţii contractuale faţă de angajatorul său.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât criticile formulate de autorul acesteia vizează aspecte ce ţin de aplicarea legii.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 56 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 44 alin. (3): "(3) Autorizaţia de muncă nu se acordă străinilor care în ultimii 2 ani au avut un drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale şi nu au respectat planul de afaceri prevăzut la art. 43 alin. (2) lit. a).";
- Art. 56 alin. (1) lit. a): "(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă:
a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă valabile;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2), potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, la art. 21 alin. (3), care instituie dreptul părţilor la un proces echitabil, şi la art. 41 alin. (1), potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 stabileşte condiţiile legale pe care străinii intraţi în România în scopul angajării în muncă trebuie să le îndeplinească pentru a li se putea prelungi dreptul de şedere temporară, printre acestea fiind menţionată, la lit. a) a acestui articol, existenţa unei autorizaţii de muncă valabile. Autorul excepţiei critică, subsecvent, şi prevederile art. 44 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, care reglementează cu privire la exigenţele ce trebuie avute în vedere pentru acordarea autorizaţiei de muncă. Curtea constată însă că aceste texte de lege nu conţin, în sine, norme de natură să contravină principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile sau dreptului părţilor la un proces echitabil, invocate de autorul excepţiei, şi nici nu conţin îngrădiri ale dreptului la muncă.
De altfel, Curtea a mai examinat constituţionalitatea prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, respingând excepţia ca neîntemeiată, prin Decizia nr.277 din 26 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.181 din 24 martie 2009. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în acest domeniu, soluţia pronunţată prin decizia amintită şi motivarea acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Xiaofeng în Dosarul nr. 6.674/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu

Joi, 24 septembrie 2026, 01:55

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.