DECIZIE nr.1.148 din 15 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 701/19 oct. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ciprian-Andrei Azoiţei în Dosarul nr. 10.137/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi de Ion Mihai în Dosarul nr. 1.564/312/2009 (număr în format vechi 326/2009) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 914D/2009 şi nr. 993D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 993D/2009 la Dosarul nr. 914D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 9 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.137/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ciprian-Andrei Azoiţei cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Prin Încheierea din 18 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.564/312/2009 (număr în format vechi 326/2009), Tribunalul Ialomiţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 teza finală din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ion Mihai cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, precum şi dreptul oricărei persoane arestate sau deţinute de a introduce un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală, deoarece împiedică exercitarea oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.139/2008.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 486/2007, nr. 1.139/2008 şi nr. 72/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1403 alin. 1, respectiv ale art. 1403 teza finală din Codul de procedură penală. Din susţinerile autorului excepţiei Ciprian-Andrei Azoiţei, consemnate în Încheierea de sesizare din 9 ianuarie 2009, respectiv din notele scrise ale autorului excepţiei Ion Mihai şi din considerentele Încheierii de sesizare din 18 martie 2009, reiese, însă, că aceştia critică, în realitate, teza finală a alin. 1 al art. 1403 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: " [...] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 5 paragraful 4 referitoare la dreptul oricărei persoane arestate sau deţinute de a introduce un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr.779 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.25 din 16 ianuarie 2007, şi prin Decizia nr.1.139 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.789 din 25 noiembrie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ciprian-Andrei Azoiţei în Dosarul nr. 10.137/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi de Ion Mihai în Dosarul nr. 1.564/312/2009 (număr în format vechi 326/2009) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Miercuri, 23 septembrie 2026, 12:52

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.