DECIZIE nr.1.135 din 15 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 703/20 oct. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 10/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că sintagma "[...] precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti [...]" din cuprinsul art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare tot la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că, "dacă în situaţia procurorilor şi a judecătorilor, în mod obiectiv, se impune ca judecarea lor să se facă de către o instanţă ierarhic superioară celei în care sau pe lângă care a funcţionat judecătorul, respectiv procurorul, garantându-se astfel imparţialitatea instanţei şi un proces echitabil, includerea avocaţilor, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti între calităţile care atrag competenţa curţilor de apel, ca primă instanţă, nu are nicio motivare obiectivă, niciun suport justificativ, pentru că aceştia nu funcţionează pe lângă anumite instanţe, de un anumit grad, şi nu sunt incluşi în sistemul ierarhiei organelor judiciare din cadrul autorităţii judecătoreşti. [...] Chiar dacă legiuitorul are posibilitatea de a institui prevederi legale derogatorii de la cele de drept comun, atunci când lipseşte orice situaţie cu caracter obiectiv, care să impună această prevedere derogatorie de competenţă ratione personae, este evident că ea se transformă într-o favorizare a unor categorii profesionale.
Competenţa după calitatea persoanei reprezintă o excepţie şi de aceea sfera de aplicare trebuie să exprime acest caracter excepţional, aşa cum a gândit şi legiuitorul constituant, atunci când a prevăzut o astfel de derogare, chiar prin norme constituţionale, doar pentru un număr extrem de redus de înalte demnităţi publice".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 138/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 79/2007 pentru modificarea art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.225 din 2 aprilie 2007, având următorul cuprins: "Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanţă: [...] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare tot la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr.138 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.211 din 19 martie 2008, şi prin Decizia nr.637 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.473 din 26 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 10/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Miercuri, 23 septembrie 2026, 08:38

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.