DECIZIE nr.1.180 din 17 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
Textul actului publicat în M.Of. nr. 706/21 oct. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simona Ricu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.377/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.377/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei cereri formulate în temeiul art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa susţine că prevederile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, care condiţionează înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii de consimţământul expres al contravenientului, constituie "o reluare a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001", cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.1.354/2008, constatând că sintagma "cu acordul acestuia" din cuprinsul art. 9 alin. (5) din ordonanţă încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie." Astfel, instanţa de judecată consideră că "aceleaşi raţiuni care au determinat Curtea Constituţională să aprecieze că sintagma «cu acordul acestuia» din art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 este neconstituţională conduc la concluzia că şi sintagma «dacă există acordul expres al acestuia» din art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 este neconstituţională".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 sunt neconstituţionale. În acest sens, arată că aplicarea sancţiunii obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este condiţionată de acordul contravenientului, ceea ce lipseşte de eficienţă sancţiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
Menţionează că prin Decizia nr.1.354/2008 Curtea Constituţională a constatat că sintagma "cu acordul contravenientului", în ceea ce priveşte prestarea unei munci în folosul comunităţii, este neconstituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.410 din 25 iulie 2001, introduse prin Legea nr. 352/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.640 din 25 iulie 2006, având următorul cuprins: "În cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează, dacă există acordul expres al acestuia, la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării unei cereri formulate de organul din care face parte agentul constatator, în temeiul art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. Or, în ipoteza avută în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 391 din ordonanţă contravenientul este cel care sesizează instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în înţelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.377/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Joi, 24 septembrie 2026, 19:56

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.