DECIZIE nr.1.146 din 15 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul civil
Textul actului publicat în M.Of. nr. 712/22 oct. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 5.211/121/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.211/121/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" -S.A. din Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele criticate încalcă dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv. În acest sens se arată că pentru soluţionarea cauzelor este necesară administrarea de dovezi care trebuie analizate cu stăruinţă de instanţele de judecată, precum şi faptul că accesul efectiv la o instanţă de judecată presupune dreptul de a avea un proces echitabil în care părţile au poziţii egale în ceea ce priveşte administrarea probelor aflate la dosarul cauzei, asigurându-se astfel principiul contradictorialităţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul civil, având următorul cuprins:
- Art. 7 din Decretul nr.167/1958: "(1) Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.
(2) În obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.
(3) Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.";
- Art. 16 din Decretul nr.167/1958: "Prescripţia se întrerupe:
a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.";
- Art. 1073 din Codul civil: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 129 - Folosirea căilor de atac şi ale art. 148 Integrarea în Uniunea Europeană.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, deşi autorul acesteia invocă încălcarea unor texte din Legea fundamentală, criticile sale au un caracter general, constituind expuneri teoretice cu privire la imperativele dreptului la un proces echitabil, dar fără a preciza în ce fel sunt încălcate acestea prin dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei. Or, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a complini cerinţa prevăzută, imperativ, de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii trebuie motivate.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de aplicare a legii de către instanţele de judecată, care, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, manifestă tendinţa de a analiza acţiunile "numai în raport de dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, fără a uni excepţiile cu fondul", deşi pentru soluţionarea acestora este necesară "administrarea de dovezi care trebuie să fie analizate cu stăruinţă de instanţele de judecată", acestea nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 16 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, precum şi ale art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 5.211/121/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:36

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.