DECIZIE nr.1.175 din 17 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
Textul actului publicat în M.Of. nr. 712/22 oct. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dan Ioan în Dosarul nr. 5.699/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Arată în acest sens că dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi nici principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, acestea stabilind modalitatea de calcul al contribuţiei lunare băneşti a asiguraţilor la fondul de asigurări de sănătate, fără a avea legătură cu normele constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.699/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, raportat la dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi (3) şi art. 56 alin. (2) din Constituţia României".
Excepţia a fost ridicată de Dan Ioan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 încalcă dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi (3) şi ale art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece obligă persoana care realizează venituri atât din contract de muncă, cât şi ca persoană fizică autorizată să plătească lunar contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile realizate în această ultimă calitate, ceea ce echivalează cu o dublă taxare. Atât timp cât aceeaşi persoană plăteşte contribuţia respectivă în calitate de salariat, textul legal criticat este neconstituţional,
având în vedere că "ea nu va primi de la statul român îngrijiri medicale duble". Totodată, norma juridică atacată cuprinde o serie de neconcordanţe şi contradicţii, care înfrâng principiile clarităţii şi previzibilităţii legii, contrar principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul acesteia propune, de fapt, o altă interpretare a textului de lege criticat.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare şi precise încât destinatarul lor să îşi poată adapta comportamentul la condiţiile cerute de lege şi să înţeleagă consecinţele nerespectării ei. În raport cu art. 34 alin. (1) şi (3) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă, astfel cum, prin Decizia nr.469/2006, Curtea Constituţională a respins o excepţie similară.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată, sunt constituţionale, indicând în acest sens considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr.539/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.93/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.484 din 30 iunie 2008.
Textul de lege criticat are următoarea redactare: "(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-e), alin. (21) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 34 alin. (1) şi (3) referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 56 alin. (2) conform cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză au mai fost analizate de Curtea Constituţională, prin prisma aceloraşi texte fundamentale invocate şi în prezenta cauză. Cu privire la modalitatea de calcul al contribuţiei lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate, considerată ca fiind injustă prin raportare la veniturile obţinute, Curtea a reţinut, prin Decizia nr.539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.661 din 1 august 2006, că "este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate". De asemenea, Curtea a reţinut, cu acelaşi prilej, că "principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".
Având în vedere că, faţă de natura criticilor de neconstituţionalitate examinate prin decizia menţionată, nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată în baza argumentelor mai sus arătate, Curtea constată că aceeaşi soluţie se impune şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dan Ioan în Dosarul nr. 5.699/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Miercuri, 23 septembrie 2026, 04:56

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.