DECIZIE nr.1.190 din 17 septembrie 2009
privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar
Textul actului publicat în M.Of. nr. 712/22 oct. 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Alianţa sindicală "Gheorghe Asachi" din Iaşi în Dosarul nr. 9.634/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, printr-o decizie anterioară, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor vizate de aceasta.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.634/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Alianţa sindicală "Gheorghe Asachi" din Iaşi într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2009, această autoritate executivă a refuzat să aplice o lege adoptată de Parlament, încălcând prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), precum şi ale art. 61 alin. (1). Se susţine că Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă cu încălcarea exigenţelor stabilite de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât nu a arătat situaţia extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia şi nici nu a motivat corespunzător urgenţa reglementării; ordonanţa de urgenţă afectează drepturile constituţionale ale personalului didactic, şi anume dreptul la un nivel de trai decent şi protecţia socială a muncii, prevăzute de art. 41 alin. (2) şi (5) şi art. 47 din Legea fundamentală. De asemenea, se consideră că au fost încălcate şi prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), precum şi cele ale art. 141 din Constituţie, întrucât Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă fără să fi consultat Consiliul Economic şi Social; nu au fost consultate nici "federaţiile sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă"; sunt încălcate şi prevederile art. 20 alin. (1) şi ale art. 111 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În punctul său de vedere Guvernul consideră că este lipsită de obiect critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2009, deoarece viciile de neconstituţionalitate au fost acoperite prin adoptarea de către Parlament a Legii nr. 145/2009 de aprobare a ordonanţei. Faţă de acestea consideră că nu mai are relevanţă examinarea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă sub aspectul încălcării prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 61 alin. (1), ale art. 102 alin. (1), precum şi ale art. 111 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, Guvernul precizează că textele criticate sunt în concordanţă cu aceste dispoziţii, deoarece asigură salarii al căror cuantum este peste salariul de bază minim brut pe ţară, precum şi cu reglementările cuprinse în Decretul nr.83/1975. Dispoziţiile criticate sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 47 din Constituţie, pentru că obligaţia statului de a asigura dreptul la un nivel de trai decent este condiţionată de existenţa resurselor financiare, corelată cu politica în domeniul evoluţiei preţurilor şi a inflaţiei. Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 141 din Legea fundamentală nu vizează veritabile probleme de neconstituţionalitate, ci modul de aplicare a unor dispoziţii legale procedurale.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă, prin Încheierea din 8 aprilie 2009, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, însă atât din cuprinsul încheierii, cât şi din cererea formulată în motivarea excepţiei rezultă că excepţia vizează doar dispoziţiile art. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.60 din 30 ianuarie 2009, care au următorul cuprins:
- Art. 2: "La articolul 11 alineatul (1), literele a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins: «a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;».";
- Art. 3: "Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă." Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (2) şi (5) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, ale art. 141 privind Consiliul Economic şi Social.
Dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 au mai format obiectul controlului de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 iulie 2009, s-a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, întrucât ele continuă linia trasată de dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.151/2008, ce fuseseră declarate neconstituţionale prin Decizia nr.842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.464 din 6 iulie 2009. Tot prin considerentele Deciziei nr.989 din 30 iunie 2009, Curtea a statuat că "cele reţinute prin considerentele referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.151/2008 sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la situaţia creată prin adoptarea art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009". În esenţă, Curtea a constatat că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptate de Parlament încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4). De asemenea, s-a reţinut că "o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie coroborate cu cele ale art. 41 şi art. 47 alin. (1) din Legea fundamentală".
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", operând o cauză de inadmisibilitate prevăzută expres de alin. (6) al aceluiaşi articol. Având în vedere că printr-o decizie pronunţată la o dată ulterioară datei sesizării formulate în prezenta cauză Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, urmează ca excepţia să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Alianţa sindicală "Gheorghe Asachi" din Iaşi în Dosarul nr. 9.634/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 23:47

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.