DECIZIE nr.10 din 24 ianuarie 1995
Textul actului publicat în M.Of. nr. 74/25 apr. 1995

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din Legea nr. 5/1973, republicată, ridicată de Societatea Comercială Rom-Vial - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 794/1993 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 11 ianuarie 1995 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 18 ianuarie 1995 şi apoi pentru data de 24 ianuarie 1995.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 1994 pronunţată în Dosarul nr. 794/1993, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din Legea nr. 5/1973, republicată, ridicată de Societatea Comercială Rom-Vial S.A. Bucureşti. În susţinerea excepţiei se arată că, în actualele condiţii de aplicare a principiilor economiei de piaţă, legiuitorul nu înţelege să reglementeze în mod definitiv clauzele contractuale dintre proprietari şi chiriaşi referitoare la cuantumul chiriei pentru spaţiile comerciale. Prin Hotărârea Guvernului nr.85/1991, pentru spaţiile comerciale s-au stabilit tarife noi, aşa încât, sub acest aspect, dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 5/1973, republicată, au căzut în desuetudine.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază că, potrivit Constituţiei, protecţia proprietăţii este garantată în mod egal, indiferent de titular, şi, ca atare, prin limitarea chiriilor se îngrădeşte unul dintre atributele dreptului de proprietate dreptul de a culege fructele. O astfel de limitare nu-şi găseşte justificare în cazul societăţilor comerciale.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Încheierea de sesizare din 16 februarie 1994, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost înaintată celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru comunicarea punctelor lor de vedere.
Guvernul apreciază, în punctul său de vedere, că în speţă nu există elemente care să motiveze ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 5/1973, republicată. Se susţine că Hotărârea Guvernului nr.85/1991, invocată ca temei al acţiunii, exprimă preocuparea executivului de a reactualiza nivelul chiriilor în raport cu consecinţele fenomenului inflaţiei, locatorul având dreptul să realizeze această operaţiune prin indexarea chiriei din momentul încheierii contractului de locaţiune.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, reţine: Art. 43 din Legea nr. 5/1973, republicată, privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, atacat ca neconstituţional, prevede:
"Tariful de bază al chiriei lunare pentru suprafaţa locativă folosită în alte scopuri decât pentru birouri este:
a) pentru suprafaţa locativă folosită pentru activităţi socialculturale, precum şi pentru cazarea unor specialişti, 2,50 lei/m2;
b) pentru suprafaţa locativă folosită pentru ateliere de către artiştii plastici şi meseriaşi autorizaţi, 3 lei/m2;
c) pentru suprafaţa locativă folosită pentru activităţi comerciale, industriale şi prestări de servicii în municipiul Bucureşti, 8 lei/m2, iar pentru depozite, 7 lei/m2.
La celelalte municipii, pentru suprafaţa locativă folosită pentru activităţi comerciale, industriale şi prestări de servicii, tariful de bază este de 6 lei/m2, iar pentru depozite este de 5 lei/m2.
În oraşe, pentru suprafaţa locativă folosită pentru activităţi comerciale, industriale şi prestări de servicii, tariful de bază este de 5 lei/m2, iar pentru depozite este de 4 lei/m2.
În localităţile rurale tariful de bază prevăzut pentru suprafeţele locative cu altă destinaţie situate în oraşe se reduce cu 30%;
d) pentru suprafaţa locativă a garajelor folosite de organizaţiile socialiste, de alte persoane juridice şi de persoanele fizice, 3 lei/m2.
Plata chiriei pentru garaje închiriate personalului muncitor se face în condiţiile prevăzute de art. 37.”
Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea 47/1992, "obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanţă de care depinde judecarea cauzei”. În speţă, obiectul litigiului îl constituie tariful chiriei pentru suprafaţa locativă folosită pentru activităţi comerciale. În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe numai cu privire la prevederile art. 43 alin. 1 lit. c) şi alin. 2 şi 3 din Legea nr. 5/1973, republicată, celelalte prevederi ale acestei dispoziţii nefiind relevante în soluţionarea litigiului dedus judecării.
Conform art. 134 alin. (1) din Constituţie, economia României este economie de piaţă. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii economice presupun nu numai respectarea autonomiei agenţilor economici, ci şi stabilirea unui cadru concurenţial, ce exclude orice formă de privilegiu de natură să împiedice concurenţa loială pe piaţă. Limitarea chiriei pentru suprafaţa locativă utilizată în activităţi economice, potrivit art. 43 alin. 1 lit. c) şi alin. 2 şi 3 din Legea nr. 5/1973, republicată, este în contradicţie cu aceste exigenţe, ce rezultă din prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, întrucât reprezintă un privilegiu pentru locatar, în condiţiile în care fenomenele inflaţioniste produse în economie au rupt echilibrul existent anterior, la data adoptării legii respective, între cuantumul chiriei şi valoarea comercială a spaţiului închiriat. În măsura în care locatarul nu-şi poate recupera prin chirie valoarea spaţiului închiriat, rezultă că locatorul este beneficiarul unui venit ce nu rezultă din valorificarea activităţii sale, ci pe seama şi în dauna locatarului, ceea ce este contrar economiei de piaţă şi concurenţei loiale pe care o asemenea economie o presupune. Privilegiul pe care un asemenea locatar l-ar avea este nu numai în relaţia cu locatorul, dar şi cu ceilalţi competitori ce ar utiliza spaţii comerciale proprii. Pe cale de consecinţă, ţinând seama de prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, rezultă că dispoziţiile art. 43 alin. 1 lit. c) şi alin. 2 şi 3 din Legea nr. 5/1973, republicată, sunt, în temeiul art. 150 alin. (1) al legii fundamentale, abrogate.
Aceste prevederi sunt implicit abrogate şi ţinând seama de dispoziţiile Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991. În conformitate cu art. 21 alin. 2 lit. g) al acestei legi, consiliul local administrează domeniul public şi privat al comunei ori oraşului, acestea constituind, aşa cum dispune art. 71, împreună cu drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial, patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale. Consiliile locale şi cele judeţene - prevede art. 76 din Legea nr. 69/1991 hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locaţia de gestiune a bunurilor aparţinând domeniului public sau privat, precum şi cu privire la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat. Evident că acest drept se exercită în condiţii de concurenţă, nefiind de conceput ca patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale să fie valorificat altfel decât în folosul unităţii administrativ-teritoriale care îl deţine.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile constituţionale şi legale menţionate, se constată că prevederile art. 43 alin. 1 lit. c), alin. 2 şi 3 din Legea nr. 5/1973, republicată, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, ca atare, pentru motivele arătate, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială Rom-Vial - S.A. Bucureşti urmează a fi admisă în parte.
În temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite în parte excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială Rom-Vial - S.A., cu sediul în Bucureşti, str. Frumoasă nr. 39, sectorul 1, şi constată că prevederile art. 43 alin. 1 lit. c), alin. 2 şi alin. 3 din Legea nr. 5/1973, republicată, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa din 24 ianuarie 1995.

PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:34

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.