DECIZIE nr.486 din 2 decembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 105/6 mar. 1998

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, invocată de Rusti Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Încheierea din 24 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.298/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 278 din Codul de procedură penală, invocată de Rusti Ioan.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, deoarece nu există cale de atac împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărirea penală.
Exprimându-şi opinia în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa subliniază că principiul liberului acces la justiţie nu este contrazis de instituţia plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, în general, deci nici de aceea a plângerii contra actelor procurorului, în speţă, a plângerii împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, adresată procurorului ierarhic superior. Textul art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează o cale de atac specifică împotriva actelor procurorului, nu este neconstituţional, el nu interzice accesul liber la justiţie in terminis.
În acelaşi timp, în opinia instanţei, se arată că, de lege ferenda, ar fi necesară introducerea unui text prin care să se dea posibilitatea părţii nemulţumite de soluţia procurorului ierarhic superior, dată plângerii sale, să o atace la instanţa competentă să soluţioneze fondul cauzei. Această soluţie ar fi conformă prevederilor art. 125 din Constituţie, care consacră principiul înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, precum şi principiilor consacrate în convenţii internaţionale privitoare la drepturile omului, la care România este parte şi care, potrivit art. 11 alin. (2) din legea fundamentală, fac parte din dreptul intern. O astfel de modificare a Codului de procedură penală ar corespunde principiului separaţiei puterilor.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 24 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului se arată că textul art. 278 din Codul de procedură penală este constituţional, excepţia ridicată în faţa instanţei de judecată fiind nefondată.
Guvernul, în punctul său de vedere, arată că, din analiza prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală, raportate la art. 21 din Constituţie, rezultă că acestea sunt incomplete, dar nu sunt neconstituţionale.
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constată următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.
Potrivit dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul Parchetului, iar atunci când măsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Împotriva soluţiei date plângerii, de către prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte şi măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecătoreşti.
De aceea, persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin. (2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că: „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Aşa fiind, dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care închid calea persoanei, nemulţumite de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa justiţiei.
Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiţia, este firesc ca acestea să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art. 125 alin. (1) din Constituţie].
Desigur, ar fi necesar o intervenţie a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Rusti Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constată că art. 278 din Codul de procedură penală este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Miercuri, 23 septembrie 2026, 07:42

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.