DECIZIE nr.19 din 8 aprilie 1993
cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 Cod penal şi art. 50 alin. 1 lit. c) din Decret nr.244/1978

Textul actului publicat în M.Of. nr. 105/24 mai. 1993

DECIZIA Nr. 19 *) din 8 aprilie 1993

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA

aparuta in MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 24 mai 1993

Ion P. Filipescu - presedinte Ioan Muraru - judecator Viorel Mihai Ciobanu - judecator Petru Duda - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
302 Cod penal si ale art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase, invocata de inculpatul Ahmet Memet in dosarul nr. 4491/1992, aflat pe rolul Judecatoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 25 martie 1993, cu participarea procurorului, in lipsa inculpatului Ahmet Memet, care, desi legal citat, nu s-a prezentat, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, pronuntarea aminindu-se pentru 6 aprilie 1993, iar apoi pentru 8 aprilie 1993.
Din concluziile procurorului, redate pe larg in incheierea din 25 martie 1993, retinem ca se contesta competenta Curtii Constitutionale, deoarece nu ne aflam in prezenta unei exceptii de neconstitutionalitate, ci este vorba de aplicarea art. 150 alin. (1) din Constitutie, care este in caderea organelor judiciare. Pe fond, reprezentantul Procuraturii Generale sustine ca prevederile art. 302 Cod penal si ale art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978 nu sint contrare Constitutiei si deci nu sint abrogate.
CURTEA CONSTITUTIONALA avind in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul Procuraturii locale Tulcea din 30 iunie 1992, Ahmet Memet a fost trimis in judecata penala pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 302 Cod penal (nerespectarea dispozitiilor privind operatiuni de import si export) si de art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978 (efectuarea de operatiuni interzise cu metale pretioase ori pietre pretioase si semipretioase, naturale). S-a retinut ca inculpatul a efectuat, fara autorizatie, acte de import si tranzit, cumparind de doua ori din strainatate (Istambul - Turcia), in scop de a valorifica in tara, bijuterii de aur, iar apoi, la 9 martie 1992 a vindut cantitatea de 147,70 grame prin intermediul firmei "Marso" SNC - Tulcea si la 26 martie 1992 a incercat, in aceeasi modalitate, sa vinda cantitatea de 194,39 grame.
In fata Judecatoriei Tulcea, la termenul din 27 octombrie 1992, inculpatul, invocind art. 144 lit. c) din Constitutie, a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constitutionala, pentru a se stabili daca dispozitiile legale pe baza carora a fost trimis in judecata (indeosebi cele din Decretul nr.244/1978) mai corespund in prezent principiilor inscrise in actuala Constitutie sau au fost abrogate implicit prin dispozitiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
Inculpatul mai sustine ca dispozitiile art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.
244/1978, care sanctioneaza operatiunile interzise cu metale pretioase, sint neconstitutionale, intrucit, in speta, obiectele de aur pe care le-a cumparat din Turcia si le-a vindut in tara au devenit proprietatea sa, iar Constitutia Romaniei garanteaza dreptul de proprietate, ocroteste proprietatea privata, pe care o declara si inviolabila, astfel incit legile si celelalte acte normative care contrazic Constitutia, cum este si cazul art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978, sint abrogate.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata, procurorul de sedinta a considerat ca este inadmisibila in raport cu principiul separatiei puterilor in stat si a cerut respingerea ei.
Prin incheierea din 4 noiembrie 1992, Judecatoria Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala, exprimindu-si opinia cu privire la art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978, in sensul ca aceasta dispozitie, in principiu, nu este neconstitutionala, deoarece insasi Constitutia - garantind dreptul de proprietate - arata ca, continutul si limitele acestui drept sint stabilte de lege, iar in art. 135, prin care se stabileste ca proprietatea este inviolabila, se precizeaza, de asemenea, "in conditiile legii". Dar, "instanta considera ca mai bine ar fi sa se examineze sub aspectul constitutionalitatii normale care interzic in concret anumite operatiuni, cum ar fi unele din cadrul vamal sau alte normative, iar nu cele care sanctioneaza in principiu operatiunile interzise, pentru ca este putin probabil sa existe o legislatie care sa nu limiteze si conditioneze intr-o masura si alte asemenea operatiuni".
In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului, iar in baza art. 12 din Regulamentul Curtii au fost solicitate puncte de vedere ale Ministerului Justitiei, Ministerului Comertului, Procuraturii Generale, Directiei de cercetari penale din cadrul Inspectoratului General al Politiei, Catedrei de drept penal de la Facultatea de Drept din Bucuresti si Sectorului de drept penal din cadrul Institutului de Cercetari Juridice. Ministerului Comertului, Bancii Nationale a Romaniei si Directiei Generale a Vamilor li s-a solicitat sa raspunda la intrebarile transmise de catre judecatorul raportor. De asemenea, s-a solicitat Judecatoriei Tulcea sa se trimita dosarul in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate.
Exceptind Camera Deputatilor si Senatul, celelalte autoritati si institutii au comunicat punctele lor de vedere, ele fiind redate, in esenta, in cele ce urmeaza.
In punctele de vedere exprimate de catre Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei se arata ca art. 302 Cod penal este constitutional si ca a devenit de mare actualitate, deoarece este absolut normal si justificat ca statul sa ia masuri, inclusiv prin dispozitii ca aceea in discutie, pentru sanctionarea faptelor de import, export ori tranzit de marfuri efectuate neautorizat.
Aceasta dispozitie penala se coroboreaza perfect cu intregul ansamblu de reglementari din domeniul vamal, constituind una din modalitatile de a stopa activitati infractionale ce tind sa ia amploare. Cu referire la art. 50 alin. 1 lit.
c) din Decretul nr.244/1978, se subliniaza utilitatea textului si faptul ca nu intra in conflict cu garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate privata, deoarece este absolut normal sa existe un control al statului asupra modului de dobindire si circulatie a unor valori insemnate, cum sint metalele pretioase, daca este vorba de cantitati ce depasesc limitele admise ori intrate in tara altfel decit in conditiile legale.
Procuratura Generala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece raportarea celor doua texte penale, care sanctioneaza unele actiuni efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza anumite activitati de import-export si, respectiv, regimul metalelor pretioase, la prevederile Constitutiei este lipsita de temei atit timp cit obligatiile legale si interdictiile instituite prin legi speciale sint in vigoare si nu se invoca neconstitutionalitatea lor.
Catedra de drept penal a Facultatii de Drept din Bucuresti, examinind Decretul nr.244//1978, ajunge la concluzia ca art. 50 alin. 1 lit. c), cit si celelalte prevederi din decret sint in deplina concordanta cu dispozitiile din Constitutia Romaniei, deoarece aceasta nu numai ca nu se opune, dar chiar presupune instituirea, atunci cind este cazul, a unor regimuri speciale privind producerea, circulatia, pastrarea, detinerea, gestionarea, consumul, recuperarea unor bunuri sau valori de interes national, economic sau strategic.
In raspunsul Directiei de cercetari penale din cadrul Inspectoratului General al Politiei se subliniaza ca art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978 si art. 302 Cod penal nu contravin in nici un fel dispozitiilor constitutionale, dar se apreciaza ca art. 302 Cod penal ar trebui inlaturat sau modificat printr-o interventie legislativa, deoarece comertul exterior nu mai constituie monopol de stat, iar operatiunile de import si export au fost liberalizate.
Punctele de vedere comunicate de catre Guvernul Romaniei, Ministerul Justitiei, Procuratura Generala si Directia de cercetari penale din cadrul Inspectoratului General al Politiei, cit si cele exprimate de cercetatori de la Sectorul de drept penal din cadrul Institutului de Cercetari Juridice afirma categoric ideea ca art. 302 Cod penal si art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.
244/1978 nu contravin dispozitiilor art. 41 si 135 din Constitutie, deoarece art. 41 alin. (1) precizeaza ca limitele si continutul dreptului de proprietate sint stabilite prin lege, iar art. 135 alin. (6) dispune ca proprietatea privata este inviolabila in conditiile legii. Ideea unei libertati neingradite de lege a proprietatii este respinsa de Constitutie, ca de altfel si de teoriile moderne asupra proprietatii private. Cu alte cuvinte, garantiile constitutionale functioneaza numai in masura in care proprietatea privata este dobindita licit, iar atributele sale (posesia, folosinta, dispozitia) sint exercitate cu respectarea legilor in vigoare.
Ministerul Comertului apreciaza, in conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul nr.244/1978 si ale Hotaririi Guvernului nr. 1323/1990, ca operatiunile de orice fel cu metale pretioase constituie monopol de stat si, totodata, nu pot face obiectul activitatii societatilor comerciale neautorizate, precizindu-se ca in unele perioade operatiunile cu metale si pietre pretioase au fost supuse controlului prin licenta, cu avizul Bancii Nationale a Romaniei.
Acest punct de vedere este sprijinit pe avizul- circulara nr. VIII/C/1880/1992, comunicat de Directia tezaur si casierie din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. In circulara se mai precizeaza ca este exceptat de la obligatia avizarii de catre Banca Nationala a Romaniei importul de bijuterii din metale pretioase, efectuat de catre agentii economici autorizati in acest sens sau care au prevazut prin statutul societatii astfel de activitati. Cit priveste comercializarea in tara a metalelor si pietrelor pretioase, se precizeaza ca ea se poate realiza de agenti economici autorizati in acest scop, conform legii, care au prevazut prin contractul de societate si statut efectuarea unor astfel de activitati.
Directia Generala a Vamilor apreciaza ca persoanele fizice care introduc in tara pietre pretioase si semipretioase, metale pretioase si obiecte confectionate din acestea au obligatia sa le predea organelor Bancii Nationale a Romaniei sau unitatilor autorizate de aceasta, in conditiile art. 17 si art. 30 alin. 2 din Decretul nr.244/1978, dar numai daca este vorba de alte obiecte decit cele prevazute de art. 14 din acest decret. Cu referire la bijuterii, se precizeaza ca un cetatean roman poate introduce in tara, fara a declara scris si fara plata taxelor vamale, numai bijuteriile destinate uzului sau personal, in sortimentul si cantitatea stabilite prin pct. 23 anexa nr. 1 la Hotarirea Guvernului nr. 685/1990. Definitia pe care insa acest text o da "bijuteriilor de uz personal" intereseaza numai regimul vamal. Pe de alta parte, Directia Generala a Vamilor arata ca in situatia in care metalele pretioase, pietrele pretioase si obiectele confectionate din acestea sint introduse in tara de un agent economic, operatiunea de import se deruleaza conform dispozitiilor cuprinse in Hotarirea Guvernului nr. 673/1991 si Ordinul ministrului finantelor nr. 489/1992, prin depunerea unei declaratii vamale de import, in care persoana juridica este obligata sa mentioneze si numarul de inregistrare din Registrul comertului, plata taxelor vamale legal datorate etc.
Banca Nationala a Romaniei considera ca, potrivit art. 2 din Decretul nr.
244/1978, operatiunile de orice fel cu metale si pietre pretioase constituie monopol de stat, dar pot efectua astfel de operatiuni persoanele fizice si persoanele juridice, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (afara de cazul in care autorizarea este data prin alte dispozitii legale), in conformitate cu art. 26 din Decretul nr.244/1978. Acest text, care are in vedere "unitati socialiste", respectiv "unitati socialiste autorizate", este adaptat de Banca Nationala a Romaniei realitatilor actuale, precizind ca operatiunile cu metale pretioase, obiecte si bijuterii din metale pretioase, precum si operatiunile cu pietre pretioase si semipretioase naturale, ca acte de comert sau indeletnicire mestesugareasca ori industriala, sint permise numai persoanelor juridice care au prevazute, in mod expres, in obiectul de activitate astfel de operatiuni, iar operatiunile de prelucrare sau reparatii de bijuterii pot fi efectuate si de catre persoanele fizice care activeaza in conformitate cu prevederile Decretului-lege nr.54/1990. Pe de alta parte, se invoca indirect dispozitiile Hotaririi Guvernului nr. 1323/1990, care, in temeiul art. 218 din Legea nr. 31/1990, stabileste, intre altele, ca nu pot face obiectul activitatii unei societati comerciale "activitatile care constituie, in conditiile stabilite de lege, monopol de stat" si se apreciaza ca orice operatiuni efectuate cu incalcarea prevederilor mai sus mentionate sint interzise.
Cu referire la persoanele fizice, Banca Nationala a Romaniei apreciaza ca ele pot aduce din strainatate orice cantitate de bijuterii, daca fac declaratie vamala scrisa, conform art. 30 din Decretul nr.244/1978 si art. 50 din Decretul 337/1981, precum si ca pot cumpara sau vinde bijuterii, celelalte obiecte prevazute de art. 14 alin. 1 lit. a) - d) din Decretul nr.244/1978, pietre pretioase si semipretioase, naturale, in conditiile stabilite de art. 14 alin.
3 din acest decret, adica "daca dobindirea sau transmiterea nu s-a facut in scop de specula".
Banca Nationala a Romaniei informeaza si asupra faptului ca este in curs de finalizare proiectul noii reglementari privind regimul metalelor pretiose si pietrelor pretioase in Romania, care va liberaliza atit detinerea de catre populatie a metalelor pretioase, cit si efectuarea operatiunilor cu acestea.
CURTEA CONSTITUTIONALA examinind incheierea de sesizare si actele dosarului in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, punctele de vedere exprimate de autoritatile si institutiile solicitate, raportul prezentat de judecatorul raportor, precum si concluziile procurorului prezentate in sedinta publica din 25 martie 1993, si vazind dispozitiile art. 41, art. 135 si art. 144 lit. c) din Constitutie, art. 3, art. 12, art. 24 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, art. 302 Cod penal si dispozitiile Decretului nr.244/1978, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata de inculpatul Ahmet Memet, desi dispozitiile legale invocate a fi neconstitutionale sint anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, deoarece Judecatoria Tulcea a apreciat ca, in principiu, textele nu sint neconstitutionale si deci, in raport cu art. 150 alin. (1) din Constitutie, a considerat ca au ramas in vigoare, iar pe baza lor s-au stabilit, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, raporturi juridice, astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Pe fond, in ce priveste art. 302 Cod penal, textul incrimineaza efectuarea, fara autorizatie, a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor legale, sint considerate operatiuni de import, export sau tranzit. Dispozitia de incriminare se completeaza cu dispozitiile legale care stabilesc continutul si caracteristicile operatiunilor de import, export si tranzit. La intrarea in vigoare a Codului penal (1 ianuarie 1969), legea speciala era Decretul nr.317/ 1949 pentru reglementarea operatiunilor de export, import si tranzit, inlocuit apoi prin Legea nr. 1/1971 cu privire la activitatea de comert exterior. Potrivit acestei legi, comertul exterior era monopol de stat si se realiza numai de catre organizatii economice autorizate, fiind supus autorizarii Ministerului Comertului Exterior orice import sau export.
Dupa decembrie 1989, prin Ordinul ministrului comertului exterior nr. 18 din 27 martie 1990 s-a prevazut ca "importurile si exporturile in si din Romania se efectueaza pe baza autorizatiilor de import, respectiv de export, eliberate de Ministerul Comertului Exterior" (art. 1), precum si ca "autorizatiile de import si, respectiv, de export se elibereaza la cererea persoanelor juridice si fizice cu sediul/domiciliul in Romania, autorizate legal pentru desfasurarea de activitati economice si/sau comerciale" (art. 2). Ulterior, prin hotaririle Guvernului nr. 6/1991, 472/1991 si 726/1991 s-a prevazut ca exportul si importul marfurilor sint liberalizate, fiind supuse licentelor de export sau de import automate, pentru ca prin Hotarirea Guvernului nr. 215 din 30 aprilie 1992 sa se prevada in art. 1 ca "operatiunile de export si import se pot efectua numai de catre agentii economici care au prevazut in obiectul lor de activitate efectuarea unor astfel de operatiuni", iar in art. 2 ca "exportul si importul marfurilor din si in teritoriul vamal al Romaniei sint liberalizate, nefiind supuse licentelor de export, respectiv import". Sint prevazute in hotarire insa si situatii in care sint necesare licente de export si, respectiv, import, precum si conditii de eliberare (art. 3 - 12).
Dupa cum se observa, modul de reglementare a importului si exportului a cunoscut o evolutie spre liberalizare dupa decembrie 1989, dar, cu toate acestea, art. 302 Cod penal isi pastreaza actualitatea in conditiile in care mai exista situatii in care licentele sint obligatorii. De exemplu, prin anexa nr. 1 la Ordinul ministrului comertului si turismului nr. 2/1993, emis in baza Hotaririi Guvernului nr. 215/1992, sint supuse controlului, pentru care se elibereaza licente de export si import, marfuri precum: arme si munitii autorizate de lege, echipament militar si alte produse speciale autorizate de lege, produse explozibile si toxice autorizate de lege, substante stupefiante si psihotrope autorizate de lege, marfuri care tranziteaza zone supuse embargoului prin rezolutii ale Consiliului de Securitate al O.N.U.(la export si la import); metale pretioase, pietre pretioase si obiecte confectionate din acestea, a caror scoatere din tara este permisa potrivit legii; documentatii privind drepturi de licenta si know-how (la export); deseuri valorificabile admise la import conditionat, precum si produse periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator (la import). Mai mult, prin Legea nr. 88 din 22 iulie 1992 a fost introdus in Codul penal un nou text, art.
302^2), care incrimineaza efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau de alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator, precum si introducerea, in orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fara respectarea dispozitiilor legale.
Rezulta ca art. 302 Cod penal constituie o dispozitie-cadru, care se individualizeaza in mod diferit, intr-un moment sau altul, in functie de legea speciala care in acel moment reglementeaza operatiunile de import ori export.
Dupa cum se poate constata din dezvoltarile anterioare privind art. 302 Cod penal, dispozitiile sale care incrimineaza efectuarea operatiunilor de import, export sau tranzit fara autorizatie, nu afecteaza sub nici o forma prevederile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate, astfel cum se sustine in sesizare. Activitatea economica se realizeaza de catre agentii economici cu capital de stat, privat ori mixt, pe baza autonomiei lor juridice si in conditii de egalitate juridica, dar in limitele legii. Statul poate, in vederea apararii sau promovarii unor interese generale, sa intervina in activitatea economica, fie prin politica legislativa, fie prin utilizarea de catre Guvern a unor mijloace specifice de influentare, precum licente de import-export, impozite, taxe, subventii. Aceasta constituie o practica curenta in toate tarile si nu poate fi interpretata ca o incalcare a principiului libertatii comertului, consacrat in art. 134 alin. (2) lit a) din Constitutie. Asa fiind, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata in privinta art. 302 Cod penal si urmeaza sa fie respinsa.
Cit priveste aplicarea la speta a art. 302 Cod penal, Curtea nu este competenta sa se pronunte si, deci, Judecatoria Tulcea, in raport cu dispozitiile care reglementau, in momentul savirsirii faptelor imputate inculpatului Ahmet Memet, operatiunile de import-export si cu cele care permit persoanelor fizice sa aduca din strainatate orice cantitate de bijuterii fara taxe vamale, dar cu declaratie scrisa, urmeaza sa stabileasca daca se poate retine existenta infractiunii de nerespectare a dispozitiilor referitoare la import.
Cit priveste art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978, acesta incrimineaza efectuarea de catre persoanele domiciliate in Romania de operatiuni interzise cu metale pretioase ori pietre pretioase si semipretioase, naturale.
Aceste operatiuni sint stabilite in art. 25 din decret, intre ele figurind, la lit. c), si "vinzarea si cumpararea de metale pretioase, pietre pretioase si semipretioase, naturale, precum si mijlocirea acestor operatiuni", operatiuni ce intereseaza cauza de fata.
In art. 2 alin. 1 din decret se precizeaza ca detinerea cu orice titlu a metalelor pretioase, precum si operatiunile de orice fel cu acestea si cu pietrele pretioase constituie monopol de stat, iar prin art. 26 alin. 1 se stabileste ca operatiunile prevazute de art. 25, ca acte de comert sau ca indeletnicire mestesugareasca ori industriala, nu sint permise decit unitatilor socialiste.
Banca Nationala a Romaniei autorizeaza unitatile socialiste sa detina, sa utilizeze si sa faca operatiuni cu metale pretioase, pietre pretioase si semipretioase, naturale, afara de cazul unitatilor autorizate prin alte dispozitii legale (art. 26 alin. 2). Prelucrarea si transformarea obiectelor din metale pretioase in formele prevazute de art. 14 alin. 1 lit. a) - d) si care puteau fi detinute de persoanele fizice, precum si a pietrelor pretioase si semipretioase, naturale, se puteau face numai de catre unitatile socialiste autorizate (art. 26 alin. 3).
Persoanele fizice si persoanele juridice pot detine, potrivit art. 2 alin. 2 din Decretul nr.244/1978, metale pretioase si pot efectua operatiuni cu metale pretioase sau cu pietre pretioase si semipretioase, naturale, in cazurile si in conditiile stabilite prin decret. Cu referire la persoanele fizice, art. 14 alin. 1 prevede ca acestea pot detine: a) bijuterii sau obiecte de arta, de cult, de uz casnic sau personal, salbe confectinate din ducati sau ducati necuprinsi in salbe, destinati a servi ca podoaba, precum si lucrari vechi dentare confectionate din aur, argint sau platina, ori cu adaos de aur, argint sau platina; b) monede din aur emise pina in anul 1800 inclusiv, montate in bijuterii, precum si monede turcesti emise in perioade 1816-1844; c) monede de argint fara putere circulatorie, care nu au valoare numismatica si nu fac parte dintr-o colectie numismatica; d) aur dentar dobindit in conditiile stabilite de text; e) insemnele ordinelor, medaliilor si altor distinctii sau trofee acordate de statul roman sau de alte state, de organizatii sau asociatii internationale, pentru merite personale ale cetatenilor romani, precum si medaliile decernate la concursuri sportive sau manifestari cultural-artistice, confectionate din aur, argint sau din platina. Prin alin. 2 al art. 14 se prevede ca detinerea de obiecte din aur, argint sau platina in formele mentionate la lit.
a) - d) este ingaduita numai pentru uzul personal, iar prin alin. 3 se dispune ca dobindirea sau transmiterea de catre persoane fizice a bijuteriilor si a celorlalte obiecte prevazute la alin. 1 lit. a) - d) precum si a pietrelor pretioase si semipretioase, naturale, este permisa daca dobindirea sau transmiterea nu s-a facut in scop de specula. Se interzice persoanelor fizice, potrivit art. 16, sa detina metale pretioase sub forma de: lingouri, bare, sirme, placi, aparate sau parti din acestea, dispozitive, utilaje, deseuri, topituri, saruri, aur ars si orice alte forme care nu sint prevazute ca permise in decret.
Dupa decembrie 1989, prin Decretul nr.90 din 5 februarie 1990 au fost abrogate in mod expres din Decretul nr.244/1978 numai prevederile "cu privire la obligativitatea depunerii la Banca Nationala a Romaniei a bunurilor culturale mobile cuprinzind metale pretioase sau pietre pretioase ori semipretioase".
Alte texte, neabrogate expres, sint totusi interpretate in functie de realitatile actuale. Astfel, Banca Nationala a Romaniei, referindu-se la art. 26 din decret, are in vedere, astfel cum am mai aratat, ca operatiunile care puteau fi efectuate numai de unitatile socialiste sint permise - cu autorizarile cerute de lege - persoanelor fizice si persoanelor juridice, cu precizarea ca aceste operatiuni, ca acte de comert sau indeletnicire mestesugareasca ori industriala, sint permise numai persoanelor juridice care au prevazute, in mod expres, in obiectul de activitate astfel de operatiuni, iar persoanele fizice care activeaza in conformitate cu prevederile Decretului-lege nr.54/1990 pot efectua operatiuni de prelucrare sau reparatii de bijuterii. Cu referire expresa la bijuterii, Banca Nationala a Romaniei apreciaza ca persoana fizica poate aduce din strainatate orice cantitate de bijuterii, daca face declaratie vamala scrisa.
Aceste bijuterii ar putea fi apoi vindute in conditiile art. 14 alin. 3 din Decretul nr.244/1978, adica "daca dobindirea sau transmiterea nu s-a facut in scop de specula". In aceleasi conditii, persoana fizica poate cumpara din tara, de la magazine specializate sau de la persoane fizice, orice cantitate de bijuterii, pentru a investi sumele de bani pe care le are, iar apoi, daca este cazul, poate sa le revinda. In esenta, pentru a fi permise astfel de operatiuni se cere, deci, ca dobindirea sau transmiterea sa nu se fi facut in scop de specula.
Sintetizind punctele de vedere ale Bancii Nationale a Romaniei, Directia Generala a Vamilor si Ministerul Comertului rezulta ca persoanele fizice: pot cumpara orice cantitate de bijuterii din tara pentru a-si investi sumele de bani si nu pentru a le revinde, dar, apoi, daca este cazul, le pot vinde; pot aduce din strainatate bijuterii de uz personal, in limitele stabilite de Hotarirea Guvernului nr. 685/1990 (pct. 23 din anexa nr. 1), fara declaratia vamala si fara taxe vamale; pot aduce din strainatate bijuterii ce depasesc uzul personal ori pentru alti membri de familie sau ca investitie, fara sa intereseze cantitatea si fara taxe vamale, dar cu declaratie scrisa. Asadar, bijuteriile cumparate in tara sau cele aduse din strainatate in conditiile mentionate pot fi detinute in proprietate fara nici o restrictie si, la nevoie, pot fi vindute. Esential este, in toate cazurile, ca ele sa nu fie cumparate in scopul revinzarii, sa nu se urmareasca deci efectuarea de activitati comerciale ilicite.
Potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, "dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sint garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sint stabilite prin lege", iar in conformitate cu art. 135 alin. (6), "proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila". Rezulta deci ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, ingradiri fie in privinta obiectului dreptului, fie in privinta unor atribute ale dreptului, pentru apararea intereselor sociale si economice generale sau pentru apararea drepturilor altor persoane. Esential este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate.
Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sint supuse principiului proportionalitatii inscris in art. 49 alin. (2) din Constitutie.
Asa fiind, Curtea constata ca dispozitia art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978, corelata la speta cu prevederea inscrisa in art. 25 lit. c) din acelasi decret, nu pune in discutie dreptul de proprietate, ci se refera in exclusivitate la efectuarea unor operatiuni interzise de lege, care, fiind savirsite in anumite circumstante, constituie infractiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, in interes general, un regim special cu privire la producerea, detinerea, circulatia unor bunuri de interes national, economic sau strategic.
Curtea constata, in acelasi timp, insa ca Decretul nr.244/1978 cuprinde si dispozitii care, intr-un stat de drept, cu economie de piata, ar putea lipsi sau ar putea fi atenuate. De altfel, dupa cum am mai aratat, chiar Banca Nationala a Romaniei informeaza Curtea de existenta unui proiect de lege care va liberaliza detinerea si efectuarea de operatiuni cu metale pretioase.
Actiunea Curtii are insa o dubla limita: pe de o parte este tinuta in cadrul controlului pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum prevede art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, de examinarea numai a prevederilor " de care depinde judecarea cauzei" si care au fost stabilite in procesul in care s-a invocat exceptia, iar pe de alta parte, ea nu se poate substitui Parlamentului si sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice pe cea existenta.
Ca garant al suprematiei Constitutiei, in temeiul art. 1 din Legea nr. 47/ 1992, Curtea este insa indreptatita sa semnaleze necesitatea adoptarii cit mai urgente a proiectului de lege privind Consiliul Legislativ, spre a face aplicabile dispozitiile art. 150 alin. (2) din Constitutie, care sint de natura sa asigure cadrul legislativ unitar, conform cu dispozitiile Constitutiei din anul 1991.
De asemenea, in cadrul atributiilor sale prevazute de Constitutie si in limitele impuse de speta in cazul controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie, pentru a evita lipsa de reglementare si consecintele ce ar putea rezulta din aceasta cauza, Curtea se considera indreptatita, pina la adoptarea unei noi reglementari in materie, sa dea textelor ce sint atacate in fata sa acea interpretare care se armonizeaza cu Constitutia.
In consecinta, cu referire la art. 25 lit. c) si art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978, care stabilesc ca este infractiune "vinzarea si cumpararea de metale pretioase, pietre pretioase si semipretioase, naturale, precum si mijlocirea acestor operatiuni" si raportindu-se numai la operatiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, Curtea apreciaza ca textele ar fi neconstitutionale daca ar fi interpretate in continuare in sensul ca operatiunile cu bijuterii - vinzare, cumparare, mijlocire - pot fi efectuate numai de agenti economici cu capital de stat. Ca atare, o astfel de interpretare urmeaza a fi inlaturata si Curtea, in acord cu pozitia Bancii Nationale a Romaniei, Ministerului Comertului si Directiei Generale a Vamilor, interpreteaza textele in sensul ca este posibil ca orice agent economic sa efectueze astfel de operatiuni cu bijuterii, daca sint mentionate in obiectul de activitate si este autorizat - cind este cazul - potrivit legii, textele mai sus mentionate avind, in conditiile actuale, rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari si incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele si pietrele pretioase, precum si alte dispozitii legale, cum sint cele fiscale sau cele care reglementeaza indatoririle profesionale ale comerciantilor. Pe de alta parte, in rezolvarea unor cazuri concrete, organele de aplicarea legii trebuie sa aiba in vedere si dispozitiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 42/1991, potrivit carora constituie activitate comerciala ilicita si atrage raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege.
De asemenea, Curtea apreciaza ca legislatia, in starea actuala, permite persoanelor fizice sa detina orice cantitate de bijuterii, cumparate in tara ori aduse din strainatate sau dobindite in alt mod, daca aceste operatii s-au facut in mod legal si nu in vederea desfasurarii unei activitati comerciale ilicite.
Fata de considerentele expuse, interpretindu-se textele in sensul aratat de Curte mai sus, rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata si urmeaza sa fie respinsa si cu privire la art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978.
Stabilirea la speta a imprejurarii ca bijuteriile s-au cumparat ori nu in scop de revinzare, a faptului daca s-a savirsit sau nu o activitate comerciala ilicita, precum si daca este cazul raspunderii contraventionale sau a celei penale nu este in caderea Curtii, fiind atributul exclusiv al organelor abilitate cu aplicarea legii, care urmeaza insa sa tina seama de interpretarile cuprinse in considerentele prezentei decizii.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A) c), art. 24 alin. (4), art. 25 alin. (1) si art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii D E C I D E:
Sint conforme cu Constitutia art. 302 Cod penal si art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.244/1978, acesta din urma sub rezerva interpretarii date in motivarea prezentei decizii.
In consecinta, se respinge exceptia de neconstitutionalitate invocata de Ahmet Memet, domiciliat in Babadag, str. Decebal nr. 8, judetul Tulcea, in dosarul nr. 4491/1992 aflat pe rolul Judecatoriei Tulcea.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 8 aprilie 1993.
PRESEDINTE, prof. dr. doc. Ion P. Filipescu Magistrat - asistent, Gabriela Dragomirescu -------------------------

Miercuri, 23 septembrie 2026, 12:46

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.