DECIZIE nr.70 din 15 decembrie 1993
cu privire la constitutionalitatea art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea privind acreditarea institutiilor de invatamant superior şi recunoasterea diplomelor

Textul actului publicat în M.Of. nr. 307/27 dec. 1993

DECIZIA Nr. 70 din 15 decembrie 1993 cu privire la constitutionalitatea art. 11 alin. (1) si (2) din Legea privind acreditarea institutiilor de invatamint superior si recunoasterea diplomelor

EMITENT: Curtea Constitutionala

aparuta in MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 27 decembrie 1993

Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 25 noiembrie 1993, de catre 51 deputati, respectiv de domnii: Ervin Zoltan Szekely, Gheorghe Tokay, Ludovic Rakoczi, Ferenc Asztalos, Benedek Nagy, Ioan Nemeth, Akos Birtalan, Arpad-Francisc Marton, Istvan Antal, Francisc Pecsi, Stefan Sinko, Lazar Madaras, Eugen Matis, Romulus Ioan Joca, Ion Dobrescu, Ioan Victor Pica, Calin Emil Anastasiu, doamna Teodora Bertzi, domnii Georghe Todut, Teodor Vintilescu, Laszlo Zsigmond, Iosif Alfred Mazalik, doamna Smaranda Dobrescu, domnii Emil Livius Nicolae Putin, Valentin Vasilescu, Ion Berciu, Mihail Nica, Mircea Ioan Popa, Mihail Bucur, Viorel Pavel,Ion Hui, George Stanescu, Petre Dugulescu, Ioan Sorin Marinescu, Matei Barna Elek, Constantin Gheorghe Avramescu, Constantin Ionescu, Alexandru Konya Hamar, Gheorghe Raducanu, Ion Dinu, Sorin Victor Lepsea, Emeric Dumitru Borbely, Constantin-Serban Radulescu Zonner, Gheorghe Gorun, Attila Varga, Karoly Kerekes, Imre Andras, Iuliu Vida, Francisc Baranyi, Alexandru Sassu, Dumitru Ifrim, asupra neconstitutionalitatii prevederilor alin. (1) si (2) ale art. 11 din Legea privind acreditarea institutiilor de invatamint superior si recunoasterea diplomelor.
In sesizare, grupul de deputati sustine ca prevederile art. 11 alin. (1) si (2) din Legea privind acreditarea institutiilor de invatamint superior contravin principiului egalitatii, inscris in art. 16 din Constitutie, deoarece statueaza o discriminare vadita intre studentii invatamintului particular si cei de la invatamintul de stat, prin aceea ca studentii institutiilor de invatamint de stat care isi inceteaza activitatea pot sa-si continue studiile la orice institutie acreditata, fie de stat, fie particulara, in timp ce studentii institutiilor de invatamint particular care isi inceteaza activitatea nu pot continua studiile decit la o institutie de invatamint particular.
De asemenea, se apreciaza ca dispozitiile legale atacate contravin si prevederilor art. 41 si art. 135 din Constitutie, care acorda proprietatii private o protectie egala, indiferent de titular. Prin statuarea unor drepturi mai restrinse pentru studentii care frecventeaza institutiile de invatamint particular, in mod implicit se restring si drepturile institutiilor de invatamint particular.
Curtea Constitutionala constata ca sesizarea s-a facut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr.
47/1992.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a solicitat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, punctul lor de vedere in legatura cu sesizarea formulata.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca cele doua texte - alin. (1) si (2) ale art. 11 - sint constitutionale, intrucit acestea dau satisfactie principiului drepturilor cistigate, in sensul ca un tinar care, in urma sustinerii unui examen de admitere, a fost declarat reusit intr-o institutie de invatamint superior de stat, potrivit art. 32 alin. (4) din Constitutie, invatamintul este gratuit, nu-si poate pierde acest drept prin faptul ca, din motive independente de vointa lui, institutia de invatamint superior de stat si-a incetat activitatea. In urma incetarii activitatii unei institutii de invatamint particular studentii acesteia nu pot obtine dreptul de a urma o institutie de invatamint superior de stat la care nu au dat examen de admitere, deoarece in felul acesta li s-ar crea un privilegiu, ceea ce ar fi contrar principiului egalitatii. Cu referire la cel de-al doilea temei al sesizarii, Guvernul precizeaza ca textele atacate, prin sfera raporturilor juridice pe care le reglementeaza, nu au nici o legatura cu principiul constitutional al egalitatii de tratament juridic, al dreptului de proprietate privata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
La termenul din 15 decembrie 1993, inainte de a se intra in dezbaterea sesizarii, domnul judecator Florin Bucur Vasilescu a solicitat sa se examineze cererea sa de abtinere de la solutionarea acestei cauze. Curtea, examinind motivul invocat - faptul ca are un fiu student la o institutie de invatamint superior particular si exista posibilitatea de a i se reprosa ca nu a fost impartial -, a admis cererea de abtinere.
CURTEA CONSTITUTIONALA, examinind sesizarea grupului de deputati, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul raportor, precum si concordanta dintre prevederile atacate si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:
Dispozitiile legale ce formeaza obiectul sesizarii prevad:
"(1) Studentii institutiei de invatamint superior de stat care isi inceteaza activitatea pot sa-si continue studiile in cadrul oricarei institutii de invatamint superior acreditate sau autorizate provizoriu, cu acordul institutiei de invatamint superior primitoare si cu respectarea criteriilor si conditiilor stabilite de senatul universitar al acesteia.
(2) Studentii institutiei de invatamint particular care isi inceteaza activitatea pot sa-si continue studiile in cadrul oricarei institutii de invatamint superior particular acreditate sau autorizate provizoriu, cu acordul institutiei de invatamint superior primitoare si cu respectarea conditiilor si criteriilor stabilite de senatul uiversitar al acesteia." Textul din Constitutie invocat - art. 16 alin. (1) - dispune ca "Cetatenii sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
In sesizare se considera ca discriminarea este vadita din moment ce studentii unei institutii de invatamint superior de stat pot sa-si continue studiile atit la institutii de stat, cit si la institutii particulare, in timp ce studentii unei institutii de invatamint superior particular nu pot sa-si continue studiile decit la institutii de aceeasi natura, adica particulare.
In analiza acestei aprecieri, trebuie observat ca, prin continutul sau, art.
16 alin. (1) din Constitutie se coreleaza cu prevederile art. 4 alin. (2) din legea fundamentala, care determina criteriile nediscriminarii, acestea fiind rasa, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, sexul, opinia, apartenenta politica, averea sau originea sociala. In acest sens, art. 1 pct. 1 din Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamintului ratificata de Romania prin Decretul nr.149 din 14 decembrie 1960 - prevede ca "termenul de discriminare cuprinde orice distinctie, excludere, limitare sau preferinta care, intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, situatie economica sau nastere, are drept obiect sau ca rezultat suprimarea sau alterarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste invatamintul si mai ales:
a) inlaturarea unei persoane sau a unui grup de la accesul la diverse tipuri sau grade de invatamint; b) limitarea la un nivel inferior a educatiei unei persoane sau a unui grup; c) sub rezerva celor stabilite in art. 2 al prezentei conventii, instituirea sau mentinerea unor sisteme sau institutii de invatamint separate pentru persoane sau grupuri; d) plasarea unei persoane sau grup intro situatie incompatibila cu demnitatea umana". Pe de alta parte, art. 2 lit. c) din conventie prevede ca nu este considerata discriminare, in sensul art. 1, in cazul in care este admisa de catre stat, "crearea sau mentinerea de institutii de invatamint particulare, daca aceste institutii au drept obiect nu asigurarea excluderii unui grup oarecare, ci sporirea posibilitatilor de invatamint pe care le ofera puterea publica, daca functionarea lor corespunde acestui tel si daca invatamintul predat este conform cu normele care ar fi putut fi prescrise sau aprobate de catre autoritatile competente, in special pentru invatamintul de acelasi grad".
Dupa cum lesne se poate observa, dispozitiile legale atacate nu sint in contradictie cu aceste criterii, deoarece apartenenta la o categorie sau alta de institutie de invatamint superior este rezultatul vointei persoanelor in cauza, care au optat in mod liber, fara nici o discriminare, pentru invatamintul de stat sau pentru cel particular. O data ce au intrat in sistemul ales se supun regulilor proprii fiecarui sistem. Deci, in realitate, dispozitiile atacate nu instituie nici o discriminare, ci ofera solutii diferite pentru situatii diferite:
a) studentii institutiilor de invatamint de stat - care au optat liber pentru acest tip de invatamint, care presupune, potrivit legii si in conditiile legii, concurs de admitere, gratuitate (a se vedea si art. 32 alin. (4) din Constitutie), burse de stat -, in caz de desfiintare a institutiei de invatamint la care au fost declarati reusiti, pot sa-si continue studiile la o alta institutie de stat, beneficiind de aceleasi drepturi, sau pot renunta la acestea si pot opta pentru o institutie particulara, unde nu vor beneficia de burse de stat, vor plati taxe etc. Prin aceasta nu li se creaza un privilegiu, deoarece ei renunta la drepturile care le erau conferite de lege in calitate de studenti la institutii de stat;
b) studentii institutiilor de invatamint particular - care au optat liber pentru acest tip de invatamint, fiind declarati inscrisi sau admisi dupa reguli stabilite de fiecare institutie si cunoscind ca platesc taxe si nu beneficiaza de burse de stat -, in caz de desfiintare a institutiei pot sa-si continue studiile intr-o alta institutie de invatamint particular, care functioneaza pe baza acelorasi criterii. Daca li s-ar ingadui sa treaca la o institutie de stat s-ar crea pentru ei un privilegiu, deoarece, desi nu au parcurs un concurs de admitere ca toti ceilalti studenti de la institutia de stat, ar beneficia de drepturile pe care acestia le au.
Situatiile deosebite in care se gasesc studentii de la cele doua tipuri de institutii de invatamint superior au determinat si solutiile diferite ale legiuitorului, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul egalitatii, care, dupa cum bine se stie, nu inseamna uniformitate. Altfel spus, principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport de persoane care se gasesc in situatii deosebite. Ideea este intarita de faptul ca, sub aspectele care sint comune, si solutia legiuitorului este identica. Astfel, fata de dispozitiile art. 32 alin. (6) din Constitutie, care prevad ca "Autonomia universitara este garantata", atit in alin. (1), cit si in alin. (2) al art. 11 se inscrie aceesi regula, in sensul ca primirea studentilor se face "cu acordul institutiei de invatamint superior primitoare si cu respectarea criteriilor si conditiilor stabilite de senatul universitar al acesteia".
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile art. 11 alin.(1) si (2) nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
In acelasi timp insa, Curtea apreciaza ca in viitor, dupa ce vor exista numai institutii de invatamint superior acreditate si se va produce o apropiere intre institutiile de stat si cele particulare in privinta admiterii, continutului invatamintului, standardului de pregatire, finalizarii studiilor, legiuitorul va putea sa reexamineze solutiile cuprinse astazi in art. 11 din lege si, daca ajunge la concluzia ca nu mai este vorba de deosebiri esentiale intre cele doua categorii, sa permita transferul in ambele sensuri, chiar si in ipoteze in care nu este vorba de desfiintarea institutiilor de invatamint superior.
Cu privire la aprecirea din sesizare, in sensul ca dispozitiile art. 11 alin.
(1) si (2) ar contraveni art. 41 si art. 135 din Constitutie, este de observat ca desi sesizarea se refera, in general, la art. 41 si art. 135, este evident ca sint avute in vedere dispozitiile din alin. (2) al art. 41 - "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular",- si, respectiv, alin. 6 al art. 135 - "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila". Si de aceasta data sesizarea se margineste sa arate ca incalcarea principiului inscris in cele doua texte este vadita, aspect ce ar rezulta din faptul ca "prin statuarea unor drepturi mai restrinse pentru studentii care frecventeaza institutiile de invatamint particular, in mod implicit se restring si drepturile institutiilor de invatamint particular". In realitate, este vadit faptul ca prevederile art. 11 alin. (1) si (2) nu au nici o legatura cu dispozitiile constitutionale referitoare la proprietatea privata, subiectele dispozitiilor atacate fiind studentii, fara nici o incidenta asupra proprietatii institutiilor particulare. In consecinta, Curtea constata ca nici sub acest aspect sesizarea nu este intemeiata.
Avind in vedere considerentele expuse, vazind si dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 135 alin.
(6), art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutia Romaniei, precum si prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:

1. Constata ca dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din Legea privind acreditarea institutiilor de invatamint superior si recunoasterea diplomelor sint constitutionale.

2. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in MONITORUL OFICIAL al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 15 decembrie 1993 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru si Victor Dan Zlatescu, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE prof. dr. VASILE GIONEA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ----------

Miercuri, 23 septembrie 2026, 18:21

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.