LEGE nr.78 din 8 noiembrie 1993
pentru ratificarea Conventiei privind protectia fizica a materialelor nucleare, semnata la Viena la 3 martie 1980
|
| Textul actului publicat în M.Of. nr. 265/15 noi. 1993 |
|
ART. 1
Pentru scopurile prezentei conventii:
a) prin materiale nucleare se intelege: plutoniu, cu exceptia plutoniului a carui concentratie izotopica in plutoniu 238 depaseste 80%; uraniu 233; uraniu imbogatit in uraniu 235 sau 233; uraniu continind amestecul de izotopi care se gasesc in natura altfel decit sub forma de minereu sau de reziduu de minereu; orice material continind unu sau mai multe din elementele mentionate mai sus;
b) prin uraniu imbogatit in uraniu 235 sau uraniu 233 se intelege uraniu continind fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie acesti doi izotopi intr-o astfel de cantitate incit raportul dintre suma acestor doi izotopi si izotopul 238 sa fie superior raportului dintre izotopul 235 si izotopul 238 din uraniu natural;
c) prin transport nuclear international se intelege transportul unei incarcaturi de materiale nucleare cu orice mijloc de transport care urmeaza sa treaca frontierele statului pe teritoriul caruia isi are originea, incepind cu plecarea sa dintr-o instalatie a expeditorului din acest stat si pina la sosirea sa intr-o instalatie a destinatarului pe teritoriul statului de destinatie finala.
ART. 2
1. Prezenta conventie se aplica materialelor nucleare folosite in scopuri pasnice in cursul transportului international.
2. Cu exceptia art. 3, 4 si a paragrafului 3 al art. 5, prezenta conventie se aplica, de asemenea, materialelor nucleare folosite in scopuri pasnice in timpul utilizarii, depozitarii si transportului pe teritoriul national.
3. Independent de angajamentele asumate in mod expres de statele parti in articolele mentionate in paragraful 2 in ceea ce priveste materialele nucleare folosite in scopuri pasnice in timpul utilizarii, depozitarii si transportului pe teritoriul national, nici o prevedere din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca limitind drepturile suverane ale unui stat referitoare la utilizarea, depozitarea si transportul acestor materiale nucleare pe teritoriul national.
ART. 3
Fiecare stat parte adopta dispozitiile necesare in conformitate cu legislatia sa nationala si cu dreptul international pentru ca, in masura posibilului, in timpul transportului nuclear international, materialele nucleare care se afla pe teritoriul sau sau la bordul unei nave ori al unei aeronave care tine de competenta sa, in masura in care aceasta nava sau aeronava participa la transport avind ca destinatie sau plecind din acest stat, sa fie protejate potrivit nivelurilor enuntate in anexa nr. 1.
ART. 4
1. Fiecare stat parte exporta materiale nucleare sau autorizeaza exportul acestora numai daca a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate, in timpul transportului nuclear international, conform nivelurilor enuntate in anexa nr. 1.
2. Fiecare stat parte importa materiale nucleare sau autorizeaza importul acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta conventie numai daca a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate in timpul transportului nuclear international, conform nivelurilor enuntate in anexa nr. 1.
3. Un stat parte autorizeaza tranzitul pe teritoriul sau al materialelor nucleare intre state care nu sint parti la prezenta conventie, pe cai terestre sau pe cai navigabile, ori in aeroporturile sau porturile maritime numai daca, in masura posibilului, a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate in timpul transportului international, conform nivelurilor enuntate in anexa nr. 1.
4. Fiecare stat parte aplica, potrivit legislatiei sale nationale, nivelurile de protectie fizica enuntate in anexa nr. 1 materialelor nucleare transportate dintr-o parte a acestui stat intr-o alta parte a aceluiasi stat, folosind apele internationale sau spatiul aerian international.
5. Statul parte tinut sa obtina asigurarea ca materialele nucleare vor fi protejate potrivit nivelurilor enuntate in anexa nr. 1, in conformitate cu paragrafele 1-3 de mai sus, va stabili si va informa, in prealabil, statele pe teritoriul carora aceste materiale vor tranzita pe cai terestre sau navigabile si statele in ale caror aeroporturi sau porturi maritime sint prevazute escale.
6. Responsabilitatea obtinerii asigurarii mentionate in paragraful 1 poate fi transferata, prin acord mutual, statului parte care participa la transport in calitate de stat importator.
7. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretata ca afectind in vreun fel oarecare suveranitatea si jurisdictia teritoriala a unui stat, in special asupra spatiului aerian si a marii teritoriale a acestui stat.
ART. 5
1. Statele parti desemneaza si isi indica reciproc, direct sau prin intermediul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica, serviciile lor centrale si persoanele de legatura care sint insarcinate sa asigure protectia fizica a meterialelor nucleare si sa coordoneze operatiunile de recuperare si interventie in caz de insusire, de folosire sau de modificare ilicita a materialelor nucleare sau in caz de amenintare credibila cu unul dintre aceste acte.
2. In caz de furt, de furt calificat sau de orice alta dobindire ilicita de materiale nucleare, ori in caz de amenintare credibila cu un astfel de act, statele parti, in conformitate cu legislatia lor nationala, vor coopera si vor acorda asistenta, in masura posibilului, pentru recuperarea si protectia acestor materiale, oricarui alt stat care ar solicita acest lucru. In particular:
a) un stat parte va lua masurile necesare pentru a informa cit mai curind posibil celelalte state care ar putea fi interesate de orice furt, furt calificat sau alta dobindire ilicita de materiale nucleare sau de amenintare credibila cu un astfel de act si pentru a informa, daca este cazul, organizatiile internationale;
b) in functie de necesitati, statele parti interesate fac schimb de informatii intre ele sau cu organizatiile internationale, in scopul protejarii materialelor nucleare amenintate, verificarii integritatii conteinerelor de transport sau recuperarii materialelor nucleare ilicit insusite; ele:
(i) isi coordoneaza eforturile pe cale diplomatica si prin alte mijloace prevazute de comun acord;
(ii) isi acorda asistenta la cerere;
(iii) asigura restituirea materialelor nucleare furate sau disparute in urma evenimentelor mai sus mentionate.
Modalitatile concrete ale acestei cooperari sint stabilite de statele parti interesate.
3. Statele parti coopereaza si se consulta, in masura in care este necesar, direct sau prin intermediul organizatiilor internationale, in vederea obtinerii de indrumari asupra conceptiei, intretinerii si imbunatatirii sistemelor de protectie fizica a materialelor nucleare in cursul transportului international.
ART. 6
1. Statele parti iau masuri corespunzatoare, compatibile cu legislatia lor nationala, pentru a proteja caracterul confidential al oricarei informatii pe care o primesc cu acest titlu, in virtutea prevederilor prezentei conventii, de la un alt stat parte sau cu ocazia participarii lor la o activitate efectuata in aplicarea prezentei conventii. Atunci cind statele parti comunica in mod confidential informatii organizatiilor internationale, se vor lua masuri pentru a asigura protectia caracterului confidential al acestor informatii.
2. In virtutea prezentei conventii, statele parti nu sint tinute sa furnizeze informatii pe care legislatia lor nationala nu permite sa fie comunicate sau care ar putea compromite securitatea lor nationala ori protectia fizica a materialelor nucleare.
ART. 7
1. Faptul de a comite cu intentie unul dintre actele urmatoare:
a) primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrainarea sau dispersarea materialelor nucleare, fara a fi abilitat, si care cauzeaza sau poate cauza moartea sau rani grave altei persoane sau daune considerabile bunurilor materiale;
b) furtul simplu sau furtul calificat de materiale nucleare;
c) deturnarea sau orice alta insusire fara just temei de materiale nucleare;
d) faptul de a pretinde materiale nucleare prin amenintare, recurgere la forta sau prin orice alta forma de intimidare;
e) amenintarea:
(i) de a folosi materialele nucleare pentru a omori sau a rani grav alta persoana sau de a cauza daune considerabile bunurilor;
(ii) de a comite una dintre infractiunile descrise la alin. b) in scopul de a constringe o persoana fizica sau juridica, o organizatie internationala sau un stat sa faca sau sa se abtina de la a face un act;
f) tentativa de a comite una dintre infractiunile descrise la alin. a), b) sau c);
g) participarea la una dintre infractiunile descrise la alin. a)-f);
este considerat de orice stat parte ca o infractiune pasibila de pedeapsa in virtutea dreptului sau intern.
2. Fiecare stat parte aplica infractiunilor prevazute in prezentul articol pedepse corespunzatoare, proportional cu gravitatea acestor infractiuni.
ART. 8
1. Fiecare stat parte adopta masurile eventual necesare pentru a stabili competenta sa de a judeca infractiunile mentionate in art. 7, in cazurile de mai jos:
a) cind infractiunea este comisa pe teritoriul acestui stat sau la bordul unei nave ori aeronave inmatriculate in acest stat;
b) cind autorul prezumat al infractiunii este un cetatean al acestui stat.
2. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, masurile eventual necesare pentru a stabili competenta sa de a judeca aceste infractiuni cind autorul prezumat al infractiunii se gaseste pe teritoriul sau si acest stat nu-l extradeaza, in conformitate cu art. 11, intr-unul dintre statele mentionate in paragraful 1.
3. Prezenta conventie nu inlatura nici o competenta penala exercitata in conformitate cu legislatia nationala.
4. In afara statelor parti mentionate in paragrafele 1 si 2, orice stat parte poate sa-si stabileasca competenta, potrivit dreptului international, pentru a cunoaste infractiunile mentionate in art. 7, cind ia parte la un transport nuclear international in calitate de stat exportator sau importator de materiale nucleare.
ART. 9
Daca apreciaza ca imprejurarile o justifica, statul parte pe teritoriul caruia se gaseste autorul prezumat al infractiunii recurge, in conformitate cu legislatia sa nationala, la masuri corespunzatoare, inclusiv detentia, pentru a asigura prezenta acestui autor prezumat in scopurile urmaririi judiciare sau extradarii. Masurile luate in termenii prezentului articol sint notificate fara intirziere statelor tinute sa-si stabileasca competenta lor conform dispozitiilor art. 8 si, daca este nevoie, tuturor celorlalte state implicate.
ART. 10
Statul parte pe teritoriul caruia se gaseste autorul prezumat al infractiunii, daca nu-l extradeaza pe acesta din urma, supune cazul, fara nici o exceptie si fara intirziere nejustificata, autoritatilor sale competente pentru exercitarea actiunii penale potrivit unei proceduri, conform legislatiei acestui stat.
ART. 11
1. Infractiunile mentionate in art. 7 sint de drept considerate ca facind parte din cazurile de extradare prevazute in orice tratat de extradare in vigoare intre statele parti. Statele parti se angajeaza sa includa aceste infractiuni intre cazurile de extradare care s-ar incheia intre ele.
2. Daca un stat parte, care subordoneaza extradarea existentei unui tratat, primeste o cerere de extradare de la un stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extradare, el poate considera prezenta conventie ca fiind baza juridica a extradarii cu privire la infractiunile mentionate mai sus.
Extradarea este supusa celorlalte conditii prevazute de legislatia statului solicitat.
3. Statele parti, care nu subordoneaza extradarea existentei unui tratat, recunosc aceste infractiuni drept cazuri de extradare intre ele in conditiile prevazute de legislatia statului solicitat.
4. Intre statele parti, fiecare dintre aceste infractiuni este considerata, in scopurile extradarii, ca fiind comisa atit la locul savirsirii ei, cit si pe teritoriul statelor parti tinute sa-si stabileasca competenta in conformitate cu dispozitiile paragrafului 1 al art. 8.
ART. 12
Oricare persoana impotriva careia este angajata o procedura in temeiul uneia dintre infractiunile prevazute in art. 7 beneficiaza de un tratament echitabil in toate fazele procedurii.
ART. 13
1. Statele parti isi acorda reciproc ajutorul judiciar cel mai larg posibil in orice procedura penala referitoare la infractiunile prevazute in art. 7, inclusiv in ceea ce priveste comunicarea elementelor de proba de care ele dispun si care sint necesare in scopul urmaririi. In toate cazurile, legea aplicabila pentru indeplinirea unei cereri de intrajutorare este cea a statului solicitat.
2. Dispozitiile paragrafului 1 nu afecteaza obligatiile ce decurg din orice alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementeaza sau va reglementa toata sau o parte din intrajutorarea judiciara in materie penala.
ART. 14
1. Fiecare stat parte informeaza pe depozitar despre legile si reglementarile care produc efecte asupra prezentei conventii. Depozitarul comunica periodic aceste informatii tuturor statelor parti.
2. Statul parte pe teritoriul caruia autorul prezumat al unei infractiuni este supus urmaririi comunica, in masura posibilului, in primul rind, rezultatul procedurii statelor direct interesate. Statul parte comunica, de asemenea, rezultatul procedurii depozitarului, care informeaza despre aceasta celelalte state.
3. Cind o infractiune priveste materialele nucleare utilizate in scopuri pasnice in timpul folosirii, depozitarii sau transportului lor pe teritoriul national si atit autorul prezumat al infractiunii, cit si materialele nucleare ramin pe teritoriul statului parte unde s-a comis infractiunea, nici o prevedere din prezenta conventie nu va fi interpretata ca implicind, pentru acest stat parte, obligatia de a furniza informatii asupra procedurilor penale referitoare la aceasta infractiune.
ART. 15
Anexele la prezenta conventie fac parte integranta din aceasta.
ART. 16
1. La 5 ani dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, depozitarul va convoca o conferinta a statelor parti, in scopul de a examina aplicarea conventiei si de a proceda la evaluarea sa in ceea ce priveste preambulul, totalitatea partii dispozitive si anexele, tinind seama de situatia ce va exista atunci.
2. Dupa aceasta, la intervale de cel putin 5 ani, majoritatea statelor parti poate obtine convocarea unor conferinte ulterioare avind acelasi obiectiv, prezentind, in acest scop, o propunere depozitarului.
ART. 17
1. In cazul unui diferend intre doua sau mai multe state parti privind interpretarea sau aplicarea conventiei, aceste state parti se consulta in vederea reglementarii diferendului pe cale de negociere sau prin orice alt mijloc pasnic de reglementare a diferendelor, acceptabil tuturor partilor la diferend.
2. Orice diferend de aceasta natura care nu poate fi reglementat in modul prescris in paragraful 1 este, la cererea oricarei parti la acest diferend, supus arbitrajului sau trimis spre decizie Curtii Internationale de Justitie.
Daca, in termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj, partile la diferend nu reusesc sa se puna de acord asupra organizarii arbitrajului, o parte poate cere presedintelui Curtii Internationale de Justitie sau secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite sa desemneze unu sau mai multi arbitri. In caz de conflict intre cererile partilor la diferend, primeaza cererea adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Orice stat parte, in momentul in care semneaza prezenta conventie, o ratifica, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, poate sa declare ca nu se considera legat de una ori de alta sau de ambele proceduri de reglementare a diferendelor enuntate in paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte state parti nu sint legate de o procedura de reglementare a diferendelor prevazuta in paragraful 2 fata de un stat parte care a formulat o rezerva cu privire la aceasta procedura.
4. Orice stat parte care a formulat o rezerva, potrivit dispozitiilor paragrafului 3 al prezentului articol, poate, in orice moment, sa retraga aceasta rezerva printr-o notificare adresata depozitarului.
ART. 18
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor la sediul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica, la Viena, si la sediul Organizatiei Natiunilor Unite, la New York, cu incepere de la 3 martie 1980 pina la intrarea sa in vigoare.
2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii statelor semnatare.
3. Dupa intrarea ei in vigoare, prezenta conventie va fi deschisa spre aderare tuturor statelor.
4. a) Prezenta conventie este deschisa spre semnare sau aderare organizatiilor internationale si organizatiilor regionale avind un caracter de integrare sau un alt caracter, cu conditia ca fiecare dintre aceste organizatii sa fie constituita din state suverane si sa aiba competente de a negocia, incheia si aplica acorduri internationale in domeniile reglementate de prezenta conventie.
b) In domeniile de competenta lor, aceste organizatii in numele lor propriu, exercita drepturile si isi asuma responsabilitatea pe care prezenta conventie le atribuie statelor parti.
c) Devenind parte la prezenta conventie, o astfel de organizatie comunica depozitarului o declaratie in care arata care sint statele membre si care articole ale prezentei conventii nu-i sint aplicabile.
d) O astfel de organizatie nu dispune de vot propriu in plus fata de cele ale statelor sale membre.
5. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sint depuse pe linga depozitar.
ART. 19
1. Prezenta conventie intra in vigoare in cea de-a treizecea zi care urmeaza datei de depunere, pe linga depozitar, a celui de-al douazeci si unulea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
2. Pentru fiecare dintre statele care ratifica conventia, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, dupa depunerea celui de-al douazeci si unulea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, conventia intra in vigoare in a treizecea zi dupa depunerea de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 20
1. Fara a aduce prejudicii prevederilor art. 16, un stat parte poate propune amendamente la prezenta conventie. Amendamentul propus este supus depozitarului, care-l comunica imediat tuturor statelor parti.
Daca majoritatea statelor parti cere depozitarului sa convoace o conferinta pentru a studia amendamentele propuse, depozitarul invita toate statele parti sa asiste la o astfel de conferinta, care se va deschide la cel putin 30 de zile dupa expedierea invitatiilor. Orice amendament adoptat la conferinta cu o majoritate de doua treimi a statelor parti este comunicat imediat de catre depozitar tuturor statelor parti.
2. Amendamentul intra in vigoare, pentru fiecare stat parte care depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului, in a treizecea zi dupa data la care doua treimi din statele parti au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare pe linga depozitar. Amendamentul intra atunci in vigoare, pentru orice alt stat parte, in ziua in care acest stat parte depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului.
ART. 21
1. Orice stat parte poate denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisa facuta depozitarului.
2. Denuntarea produce efecte in a o suta optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea.
ART. 22
Depozitarul notifica fara intirziere tuturor statelor:
a) fiecare semnare a prezentei conventii;
b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice formulare sau retragere a unei rezerve facute in conformitate cu art. 17;
d) orice comunicare facuta de o organizatie potrivit paragrafului 4 c) al art. 18;
e) intrarea in vigoare a prezentei conventii;
f) intrarea in vigoare a oricarui amendament la prezenta conventie;
g) orice denuntare facuta in virtutea art. 21.
ART. 23
Originalul prezentei conventii, ale carei versiuni in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sint deopotriva autentice, va fi depus pe linga directorul general al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, care va face sa parvina copii certificate dupa aceasta tuturor statelor.
Drept pentru care subsemnatii, autorizati in buna si cuvenita forma, au semnat prezenta conventie, deschisa spre semnare la Viena si la New York la 3 martie 1980.
ANEXA 1 NIVELURILE DE PROTECTIE FIZICA ce se aplica transporturilor internationale de materiale nucleare, asa cum sint definite in anexa nr. 2
1. Nivelurile de protectie fizica ce se aplica in cursul depozitarii cu ocazia transportului nuclear international:
a) materialele din categoria a III-a sint depozitate intr-o zona cu acces controlat;
b) materialele din categoria a II-a sint depozitate intr-o zona permanent supravegheata de catre paznici sau dispozitive electronice, inconjurata de o bariera materiala comportind un numar limitat de puncte de intrare supuse unui control corespunzator sau in orice zona prevazuta cu o protectie fizica de un grad echivalent;
c) materialele din categoria I sint depozitate intr-o zona protejata in modul definit mai sus in ceea ce priveste categoria a II-a, dar in care accesul nu este permis decit persoanelor recunoscute ca demne de incredere, si pusa sub supravegherea paznicilor care sint in legatura strinsa cu unitati speciale de interventie.
Masurile deosebite prevazute in acest context au ca obiect detectarea si prevenirea oricarui atac, oricarui acces neautorizat sau oricarei sustrageri neautorizate de materiale.
2. Nivelurile de protectie fizica ce se aplica transporturilor nucleare internationale:
a) pentru materialele din categoriile a II-a si a III-a transportul se efectueaza cu precautii deosebite comportind, in special, incheierea de aranjamente prealabile intre expeditor, destinatar si transportor si a unui acord prealabil intre persoanele fizice sau juridice depinzind de jurisdictia si reglementarile statelor exportatoare si importatoare, care precizeaza momentul, locul si modalitatile de transfer al responsabilitatii transportului;
b) pentru materialele din categoria I transportul se efectueaza cu precautiile deosebite enuntate mai sus pentru transportul materialelor din categoriile a II-a si a III-a si, in plus, sub supravegherea constanta a unei escorte si in conditii care asigura o legatura strinsa cu unitati speciale de interventie;
c) pentru uraniul natural care se prezinta altfel decit sub forma de minereu sau de reziduuri de minereu, protectia fizica pentru transportul de cantitati ce depasesc 500 kg de uraniu comporta notificarea prealabila a expedierii, specificind modul de transport, ora de sosire prevazuta si confirmarea ca incarcatura a fost primita.
ANEXA 2 CATEGORIA MATERIALELOR NUCLEARE ------------------------------------------------------------------------------Categoria Materialul Forma ---------------------------------------------I II III^c) ------------------------------------------------------------------------------
1. Plutoniu^a) Neiradiat ^b) 2 kg sau mai putin de 2 kg, 500 g sau mai mai dar mai mult de putin, dar mai mult 500 g mult de 15 g
2. Uraniu 235 Neiradiat ^b) - uraniu imboga- 5 kg sau mai putin de 5 kg, 1 kg sau mai putit 20% sau mai mai dar mai mult de tin, dar mai mult in 235 u mult 1 kg mult de 15 g - uraniu imboga- - 10 kg sau mai mult mai putin de 10 tit 10% sau mai kg, dar mai mult mult, dar mai de 1 kg putin de 20% in 235 u - uraniu imboga- - - 10 kg sau mai tit mai putin de mult 10% in 235 u
3. Uraniu 233 Neiradiat ^b) 2 kg sau mai putin de 2 kg, 500 g sau mai 233 mai dar mai mult de putin, dar mai mult 500 g mult de 15 g -----------------------------------------------------------------------------a) Orice fel de plutoniu, cu exceptia celui la care concentratia izotopica depaseste 80% in plutoniu 238.
b) Materiale neiradiate intr-un reactor sau materiale iradiate intr-un reactor, care dau un nivel de radiatii egal sau mai mic de 100 rad./h la distanta de un metru fara ecran.
c) Alti combustibili care, in virtutea continutului lor original de materiale fisionabile, fac parte din categoria I sau a II-a, inainte de iradiere, pot intra in categoria direct inferioara daca nivelul de radiatii al combustibilului depaseste 100 rad./h la distanta de un metru fara ecran.
Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.