DECIZIE nr.25 din 14 martie 1994
asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 290/12 oct. 1994

Ioan Muraru - preşedinte
Ion Filipescu - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul penal, ridicată de inculpaţii Nicu Ceauşescu, Dan Ioan şi Haţegan Eugen în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 8134/1990 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 9 martie 1994, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, a inculpatului Nicu Ceauşescu şi în lipsa celorlalţi inculpaţi şi a părţii civile, care, deşi legal citate, nu s-au prezentat, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 martie 1994.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin rechizitoriul Procuraturii Judeţene Sibiu, Nicu Ceauşescu, Dan Ioan şi Haţegan Eugen au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 223 din Codul penal.
La termenul de judecată din 10 decembrie 1993, inculpaţii au invocat, în faţa Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 223 din Codul penal.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin Încheierea din 10 decembrie 1993, a sesizat Curtea Constituţională, exprimându-şi opinia că dispoziţiile art. 223 din Codul penal nu contravin dispoziţiilor constituţionale, sfera de aplicare a acestora fiind însă restrânsă.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, potrivit Legii nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Nici una dintre aceste autorităţi publice nu a comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 223 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Referitor la competenţa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, se constată că, potrivit practicii constante a acestei Curţi, cât timp instanţa de judecată nu a reţinut că un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizând Curtea cu soluţionarea excepţiei, aceasta este obligată să se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanţa înţelege să îl aplice.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal referitoare la avutul obştesc, Curtea constată că interpretarea constituţionalităţii acestor dispoziţii a făcut obiectul Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectivă s-a constatat că dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi aceea prevăzută de art. 223 - delapidare -, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmând a se aplica în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Ţinând seama de Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 din Codul penal ar urma să fie admisă.
În baza deciziei sus-menţionate, prin Decizia nr.14 din 8 martie 1994, pronunţată de către Curtea Constituţională într-un alt dosar (nr. 72/1992), s-a respins recursul Ministerului Public împotriva Deciziei nr.32 din 26 mai 1993 prin care se constata că prevederile art. 223 din Codul penal au fost abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Rezultă deci că, în prezent, orice altă excepţie de neconstituţionalitate privind art. 223 din Codul penal este lipsită de obiect, deoarece prevederile art. 223 din Codul penal sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr.32/1993, rămasă definitivă.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Prin Decizia nr.32 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituţională a constatat că art. 223 din Codul penal este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinţă, urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

2. Constată că, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 este obligatorie, iar rezolvarea procesului în speţă de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti urmează a se face cu luarea în considerare a acestei decizii.
3. Respinge, ca lipsită de obiect, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicu Ceauşescu, Dan Ioan şi Haţegan Eugen în Dosarul nr. 8134/1990 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 14 martie 1994.

PREŞEDINTE
prof. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Joi, 24 septembrie 2026, 10:03

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.