DECIZIE nr.38 din 27 aprilie 1994
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 36/17 feb. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpaţii Drăghici Dumitru, Heroiu Gheorghe şi Duţă Constantin, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 martie 1994, în prezenţa procurorului şi a părţilor, fiind consemnate în încheierea din acea dată când Curtea a amânat pronunţarea la 20 aprilie 1994 şi apoi la 27 aprilie 1994.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 101/P/1992 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, Duţă Constantin a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 229 din Codul penal referitoare la înşelăciunea în paguba avutului obştesc, iar Heroiu Gheorghe şi Drăghici Dumitru pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. 2 din Codul penal privind abuzul în serviciu contra intereselor obşteşti.
În faţa Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală, la termenul de judecată din 19 mai 1993, inculpaţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal. În susţinerea excepţiei se arată, în esenţă, că termenul de avut obştesc definit de Codul penal este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale privind proprietatea şi, pe cale de consecinţă, abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că excepţia ridicată are în vedere şi noţiunea de funcţionar, care nu mai corespunde actualei ordini de drept, pentru că organismele la care se referă (organe sau instituţii de stat, ori întreprinderi sau organizaţii economice de stat) nu mai există, Constituţia reglementând un alt sistem de autorităţi publice.
Prin Încheierea din 19 mai 1993, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate vizând art. 248 alin. 2 din Codul penal. Exprimându-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa a considerat că excepţia este întemeiată, deoarece conceptele de avut obştesc, economie naţională şi funcţionar nu-şi mai găsesc locul în ordinea de drept instaurată după Constituţia din 1991.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, potrivit Legii nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul său de vedere, Guvernul contestă competenţa Curţii Constituţionale, considerând că este o problemă de interpretare ce revine instanţelor judecătoreşti, iar pe fond susţine că atât noţiunea de obştesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cât şi categoria juridică de avut obştesc, în care se identifică doar bunurile proprietăţii publice, nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părţilor prezentate în şedinţa publică din 9 martie 1994, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: În legătură cu competenţa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta intră în atribuţiile sale chiar dacă dispoziţiile legale invocate a fi neconstituţionale sunt anterioare Constituţiei, întrucât este vorba de raporturi juridice stabilite pe baza lor după intrarea în vigoare a legii fundamentale. Este adevărat că instanţa judecătorească putea face aplicarea art. 150 alin. (1) din Constituţie şi să constate că unele dispoziţii din Codul penal sunt abrogate. Instanţa însă, deşi a opinat pentru neconstituţionalitatea prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii şi, mai mult, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei.
Curtea Constituţională constată că inculpatul Duţă Constantin, care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în paguba avutului obştesc, prevăzută de art. 229 din Codul penal, a invocat, alături de ceilalţi doi inculpaţi, excepţia de neconstituţionalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal referitor la abuzul în serviciu contra intereselor obşteşti, care nu are legătură cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată. Pe cale de consecinţă, excepţia invocată de acesta urmează a fi respinsă, în considerarea dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
În ce priveşte art. 248 din Codul penal, Curtea Constituţională constată că textul, în alin. 1, reglementează ipoteza producerii unei "pagube avutului obştesc", iar în alin. 2, ipoteza producerii unei "pagube importante economiei naţionale". Referitor la prima ipoteză, prin Decizia nr.11 din 8 martie 1994, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 248 din Codul penal referitoare la paguba avutului obştesc sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmând să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Cu referire la alin. 2 al art. 248 din Codul penal, care reglementează ipoteza producerii, prin infracţiune, a unei pagube economiei naţionale, Curtea Constituţională constată că nu există o similitudine între noţiunile de pagubă adusă avutului obştesc şi pagubă adusă economiei naţionale. În prima ipoteză este avut în vedere patrimoniul unităţii păgubite, pe când al doilea concept se referă la păgubirea economiei naţionale, ceea ce excede sfera patrimoniului unităţii păgubite. De aceea practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale referitoare la conceptul de pagubă adusă avutului obştesc nu este aplicabilă conceptului de păgubire a economiei naţionale. Mai mult, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui măsuri de protecţie penală în considerarea acestor interese. Rezultă că, de principiu, o asemenea protecţie, indiferent că a fost sau este instituită, nu poate fi neconstituţională.
În ce priveşte noţiunea de funcţionar, se constată că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică. Rezultă că, potrivit Constituţiei, reglementarea acestui statut este rezervată nivelului legii. Cu atât mai mult, deci, conceptul general de funcţionar nu este de nivel constituţional.
În consecinţă, reglementările referitoare la noţiunea de funcţionar, inclusiv cele legate de infracţiunile săvârşite de persoanele care au această calitate, sunt de nivelul legii. De aceea susţinerile privind neconstituţionalitatea noţiunii de funcţionar sunt neîntemeiate, deoarece reglementarea acestei noţiuni în Codul penal nu numai că nu încalcă o prevedere expresă a Constituţiei, ci, dimpotrivă, corespunde, aşa cum s-a arătat, concepţiei constituţionale privind reglementarea statutului funcţionarului.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de Drăghici Dumitru, Heroiu Gheorghe şi Duţă Constantin în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată astăzi, 27 aprilie 1994.

PREŞEDINTE,
Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,

Miercuri, 23 septembrie 2026, 15:09

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.