DECIZIE nr.39 din 27 aprilie 1994
asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor titlului IV din Codul penal privind "Infractiuni contra avutului obstesc"
Textul actului publicat în M.Of. nr. 37/20 feb. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor titlului IV din Codul penal privind "Infracţiuni contra avutului obştesc", invocată de apărătorul inculpaţilor Roman Ion şi Larie Ionel.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 aprilie 1994, în lipsa părţilor, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată. Pronunţarea a fost amânată pentru data de 20 aprilie şi apoi pentru data de 27 aprilie.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauză, dispoziţiile art. 223 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 241/P din 2 iulie 1993 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu au fost trimişi în judecată Larie Ionel şi Roman Ion, primul pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare - art. 223 din Codul penal, iar cel de-al doilea, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la delapidare art. 26 raportat la art. 223 din Codul penal.
La Judecătoria Mediaş, în şedinţa din 20 septembrie 1993, apărătorul inculpaţilor a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul penal referitoare la avutul obştesc, deci şi a normelor ce reglementează sancţionarea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.
Judecătoria Mediaş, prin Încheierea nr. 2 din 20 septembrie 1993, a înaintat dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei.
În opinia exprimată, instanţa ridică problema dacă în condiţiile actualului sistem politico-juridic noţiunea de avut obştesc, astfel cum este definită în Codul penal, mai subzistă şi dacă se mai justifică un tratament sancţionator diferenţiat în ceea ce priveşte infracţiunile contra avutului obştesc. Totodată face trimitere şi la Decizia nr.38 din 7 iulie 1993 a Curţii Constituţionale, însă apreciază că este o decizie de speţă, astfel că se impune trimiterea dosarului Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei.
În vederea soluţionării excepţiei au fost solicitate, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, care însă nu au dat curs cererii.
Cu privire la competenţa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, potrivit practicii sale constante, cât timp instanţa de judecată nu a reţinut că un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizând Curtea cu soluţionarea excepţiei, aceasta este obligată să se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanţa înţelege să îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietăţii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încât ea constituie nu numai o consecinţă a aplicării legii în timp, ci şi o problemă de constituţionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
Referitor la "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul penal privind avutul obştesc", invocată de inculpaţi prin apărătorul lor, este de menţionat că, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. În speţă, inculpaţii Larie Ionel şi Roman Ion au fost trimişi în judecată în baza art. 223 din Codul penal şi, drept consecinţă, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe numai cu privire la constituţionalitatea acestui articol.
În legătură cu constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal referitoare la avutul obştesc, Curtea Constituţională reţine că interpretarea acestor dispoziţii a făcut şi obiectul Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectivă s-a statuat că dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi aceea prevăzută de art. 223 delapidarea -, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmând să se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
În baza deciziei sus-menţionate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 prin care se constatase că art. 223 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, acesta urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Rezultă deci că, în prezent, orice altă excepţie de neconstituţionalitate privind art. 223 din Codul penal este lipsită de obiect, deoarece, astfel cum s-a arătat, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 32/1993, rămasă definitivă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 14/1994, s-a constatat abrogarea parţială a acestui articol.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Roman Ion şi Larie Ionel în Dosarul nr. 2758/1993 al Judecătoriei Mediaş, întrucât, prin Decizia nr.32 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituţională a constatat că art. 223 din Codul penal este abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile acestuia urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 27 aprilie 1994.

PREŞEDINTE,
Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Constantin Burada

Joi, 24 septembrie 2026, 10:03

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.