DECIZIE nr.52 din 18 mai 1994
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 29/8 feb. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal, invocată de inculpatul Meregiu Gavrilă în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 3 august 1993 a acestui tribunal.
La apelul nominal, părţile lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului dă cuvântul procurorului, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca vădit nefondată, deoarece, în esenţă, consideră că speţa ridică o problemă de încadrare juridică a faptei, iar nu de constituţionalitate.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

deliberând asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, reţine următoarele:

La termenul de judecată din 3 august 1993 inculpatul Meregiu Gavrilă a ridicat, în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, excepţia de neconstituţionalitate a art.
249 din Codul penal, susţinând că prevederile acestui articol cer ca subiectul activ al infracţiunii să aibă calitatea de funcţionar, iar el îndeplineşte funcţia de şofer.
Exprimându-şi opinia, Tribunalul Tulcea consideră că art.
249 din Codul penal este neconstituţional şi, în consecinţă, abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. Consideră, de asemenea, că, în speţă, inculpatul a pus în discuţie incidenţa prevederilor art. 249 din Codul penal cu fapta pentru care a fost trimis în judecată, aspect ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti.
Curtea Constituţională, potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se contestă competenţa Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei invocate, considerând că aceasta nu este o problemă de ordin constituţional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competenţa instanţelor judecătoreşti. Pe fond se susţine că, atât noţiunea de obştesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cât şi categoria juridică de avut obştesc, nu sunt contrare Constituţiei, aceasta din urmă având o sferă mai largă decât conceptul de avut public în care se identifică doar bunurile proprietăţii publice. De altfel, practic, problemele legate de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor penale referitoare la avutul obştesc au fost rezolvate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 38/1993.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constată că este competentă să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Faptul că Tribunalul Tulcea, în opinia exprimată, a considerat că prevederile art.
249 din Codul penal sunt neconstituţionale şi, în consecinţă, abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, nu este de natură să atragă necompetenţa Curţii, de vreme ce instanţa de judecată nu a statuat aceasta prin dispozitivul Încheierii din 3 august 1993, ci a sesizat Curtea Constituţională. În consecinţă, sub acest aspect, Tribunalul Tulcea s-a desesizat de soluţionarea excepţiei, aceasta revenind Curţii Constituţionale.
Cât priveşte problema de fond, neconstituţionalitatea prevederilor art. 249 din Codul penal, ipoteza avută în vedere la invocarea excepţiei este cea referitoare la paguba cauzată avutului obştesc.
Analizând constituţionalitatea prevederilor din Codul penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, se constată că noţiunea de avut obştesc nu se confundă cu noţiunea de proprietate, atât timp cât desemnează un interes general al societăţii şi vizează proprietatea publică.
Actualele dispoziţii constituţionale - art. 135 alin. (2) din Constituţie - consacră două forme de proprietate publică şi privată, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
Alin. (4) şi (5) ale art. 135 din Constituţie desemnează bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi regimul juridic aplicabil acestora.
Referitor la proprietatea privată, Constituţia prevede în art.
41 alin. (2) că aceasta este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Subiectele acestui drept de proprietate sunt atât statul, cât şi cetăţenii, precum şi regiile autonome.
Bunurile regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată, deoarece, potrivit art. 5 şi art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este regia autonomă sau societatea comercială. Statul este un simplu acţionar care deţine o cotă-parte din capitalul social ce nu se confundă cu patrimoniul persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât, potrivit Legii privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, în următorii ani va avea loc un proces de înstrăinare a acţiunilor deţinute de stat.
Faţă de dispoziţiile art. 41 şi art. 135 din Constituţie, termenul de avut obştesc urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Constatarea abrogării parţiale a acestor dispoziţii este consecinţa constituţională prevăzută de art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, în cazul contrarietăţii unei legi preconstituţionale cu prevederile Constituţiei.
În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific, întrucât are o cauză posterioară legii, ce constă în contradicţia sa cu textul noii Constituţii, ceea ce conduce la abrogarea legii anterioare, potrivit art.
150 alin. (1) din legea fundamentală.
În sensul celor arătate este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a constatat că dispoziţiile din Codul penal, referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, acestea urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
În cazul în care, ca în speţă, este contestată atât calitatea de funcţionar a inculpatului, cât şi tipul de proprietate
- publică sau privată - a societăţii păgubite, competenţa de soluţionare a litigiului revine, exclusiv, instanţei de judecată, respectiv Tribunalului Tulcea, care trebuie să facă o corectă aplicare a legii.
Dacă Curtea Constituţională ar soluţiona problema de fond, ar însemna să se substituie instanţei judecătoreşti în rezolvarea litigiului, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 din Constituţie.
Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Meregiu Gavrilă va fi admisă, constatându-se că dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, el urmând a fi aplicat numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.(1) lit. A. c), art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Meregiu Gavrilă în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea şi constată că dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt parţial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 18 mai 1994.

PREŞEDINTE
dr. Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:25

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.