DECIZIE nr.58 din 18 mai 1994
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 29/8 feb. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicată de inculpaţii Murgoci Cristache, Căldăraru Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 7 septembrie 1993.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 mai 1994, în prezenţa procurorului şi lipsa părţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 18 mai 1994.
Procurorul pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, deoarece, prin încheierea de sesizare a Curţii, instanţa de judecată exprimându-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost de acord cu punctul de vedere al părţii - noţiunea de avut public nu se confundă cu cea de avut obştesc şi nu este legal să se aplice un regim sancţionator diferenţiat - şi, în consecinţă, trebuia să schimbe încadrarea juridică a faptei şi să soluţioneze cauza.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: prin rechizitoriul nr. 328P/1993 al Procuraturii Tulcea, inculpaţii Murgoci Cristache, Căldăraru Ion şi Cercel Tudorel au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 224 din Codul penal, cauza formând obiectul Dosarului nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea.
La termenul de judecată din 7 septembrie 1993, inculpaţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea că noţiunea de avut obştesc din Codul penal nu s-a transformat în avut public, Constituţia definind noţiunea de avut public, în care nu se regăseşte şi obiectul infracţiunii din prezenta speţă.
Judecătoria Tulcea, prin Încheierea din 7 septembrie 1993, pronunţată în Dosarul nr. 2900/1993, sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi, exprimându-şi opinia, consideră că noţiunea de avut public nu se confundă cu noţiunea de avut obştesc şi nu este legal să se aplice un regim sancţionator diferenţiat, atât timp cât legiuitorul nu a făcut acest lucru în mod expres.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate au fost solicitate, potrivit art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului, Camerei Deputaţilor şi Senatului.
În punctul său de vedere, Guvernul contestă competenţa Curţii Constituţionale, considerând că este o problemă de interpretare ce revine instanţelor judecătoreşti, iar pe fond, susţine că, atât noţiunea obştesc folosită de art. 145 din Codul penal, cât şi categoria juridică de avut obştesc au o sferă mai largă decât conceptul de avut public în care se identifică doar bunurile proprietăţii publice.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 224 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constată că este competentă să se pronunţe asupra excepţiei invocate.
Faptul că Judecătoria Tulcea, în opinia exprimată, a apreciat că este nelegal să se confunde noţiunea de avut public cu cea de avut obştesc şi, inadecvat, să se considere că societăţile comerciale cu capital de stat, în speţă Societatea Comercială "Romcereal" - S.A. Tulcea, fac parte din domeniul public, nu este de natură să atragă necompetenţa Curţii Constituţionale, de vreme ce instanţa de judecată a sesizat Curtea, singura care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenţă unitară în materia controlului de constituţionalitate a legilor.
Problema supusă controlului de constituţionalitate priveşte dispoziţiile Codului penal referitoare la avutul obştesc, în contextul prevederilor constituţionale despre proprietate, asupra cărora Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat prin Decizia nr.1 din 7 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completele de judecată. Prin decizia menţionată s-a constatat că dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi cea prevăzută de art. 224 din Codul penal - furtul în paguba avutului obştesc - sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmând a se aplica în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Ţinând seama de Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal ar urma să fie admisă, dar, prin rămânerea definitivă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza respectivă de Ministerul Public, prin Decizia nr.63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost în mod definitiv şi obligatoriu parţial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Rezultă că, în prezent, orice altă excepţie de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, deci şi cea invocată de inculpaţii Murgoci Cristache, Căldăraru Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea, este lipsită de obiect, deoarece prevederile art. 224 din Codul penal sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel cum s-a constatat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr.63 din 4 noiembrie 1993, este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinţă, acesta urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi, prin urmare,
Respinge ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 224 din Codul penal, ridicată de Murgoci Cristache, Căldăraru Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa din 18 mai 1994.

PREŞEDINTE,
dr. Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Joi, 24 septembrie 2026, 15:43

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.