DECIZIE nr.59 din 18 mai 1994
cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii

Textul actului publicat în M.Of. nr. 259/15 sep. 1994

DECIZIA Nr. 59 *) din 18 mai 1994

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA

aparuta in MONITORUL OFICIAL nr. 259 din 15 septembrie 1994

Mihai Constantinescu - presedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecator Florin Bucur Vasilescu - judecator Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, ridicata de contestatoarea Stupu Ana, in Dosarul nr. 8253/1993 al Judecatoriei Focsani.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 mai 1994, in prezenta partilor si a reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate in incheierea din acea data, cind Curtea, avind nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru 18 mai 1994.
CURTEA CONSTITUTIONALA, avind in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 decembrie 1993, pronuntata in Dosarul nr. 8253/1993 al Judecatoriei Focsani, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, invocata de contestatoarea Stupu Ana. In sustinerea exceptiei, contestatoarea arata ca art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, desi nu a fost abrogat in mod expres, este neconstitutional, intrucit singurele in masura sa solutioneze litigiile de munca sint instantele judecatoresti si nu organele administrative cu activitate jurisdictionala, care, intr-un stat de drept, nu-si mai au rostul.
Judecatoria Focsani, exprimindu-si opinia, considera ca exceptia este intemeiata, pe de o parte datorita principiului separatiei puterilor in stat, iar pe de alta parte deoarece dispozitia art. 175 din Codul muncii contravine art. 125 din Constitutie, potrivit caruia justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Realizarea justitiei implica, potrivit sesizarii, aplicarea regulilor de desfasurare a activitatii de judecata, obligatia de motivare a hotaririlor, posibilitatea exercitarii cailor de atac, impartialitatea si independenta judecatorilor, care se supun numai legii.
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul art.
24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, iar in baza art. 53 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale s-au solicitat si opiniile Ministerului Justitiei si Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
In punctul de vedere transmis, Guvernul apreciaza ca reglementarea cuprinsa in art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii este contrara atit prevederilor art. 16 din Constitutie, intrucit creeaza o discriminare intre personalul cu functii de conducere si ceilalti salariati, cit si dispozitiile art. 21 si art.
125 din legea fundamentala deoarece ingradeste accesul la justitie, care se infaptuieste numai de instantele judecatoresti. Mai mult, Guvernul considera ca si celelalte dispozitii ale art. 175 alin. 1 din Codul muncii incalca dispozitiile constitutionale mentionate, ele reglementind restringeri ale drepturilor salariatilor de a se adresa instantei in situatiile stipulate.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ministerul Justitiei, raspunzind solicitarii Curtii, s-a exprimat in sensul opiniei Guvenului, motivarea fiind aceeasi.
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale apreciaza ca examinarea conformitatii legislatiei cu dispozitiile constitutionale este de competenta Consiliului Legislativ, iar cit priveste dispozitiile Codului muncii referitoare la jurisdictia muncii, acestea au fost modificate prin Legea nr. 104/1992.
CURTEA CONSTITUTIONALA, examinind incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opiniile Ministerului Justitiei si ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale procurorului, notele scrise depuse la dosar, si avind in vedere dispozitiile art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, ale art. 16, art. 21, art. 125 si art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Desi exceptia de neconstitutionalitate vizeaza o dispozitie legala anterioara Constitutiei, Curtea este competenta sa o solutioneze deoarece Judecatoria Focsani nu s-a pronuntat ferm, in dispozitivul incheierii, asupra conflictului dintre art. 175 alin. 1 din Codul muncii si Constitutie si a sesizat Curtea, solicitindu-i sa se pronunte. Asa fiind, sub acest aspect, Curtea Constitutionala este obligata sa se pronunte asupra exceptiei, in temeiul dreptului constitutional al partilor, recunoscut de art. 144 lit. c) din Constitutie, de a invoca neconstitutionalitatea unui text de lege aplicabil litigiului.
Potrivit art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, sint de competenta organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectiva, potrivit legii: contestatiile impotriva desfacerii contractului de munca, precum si litigiile privind reintegrarea in munca a peroanelor cu functii de conducere numite de organele ierarhice superioare, precum si a directorilor, directorilor generali si a celor cu functii asimilate acestora din organele centrale.
Din insasi examinarea prevederilor art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii rezulta ca acestea fiind aplicabile numai unei categorii de salariati - si anume, cadrelor cu functii de conducere - se incalaca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice prevazut de art. 16 alin.
(1) din Constitutie, intrucit, in ce priveste contestatiile legate de desfacerea contractului de munca, nu exista un motiv suficient care sa justifice o diferenta de tratament cu referire la organul de jurisdictie competent. Aceasta concluzie se impune tinind seama de faptul ca motivele legale pentru desfacerea contractului de munca, prevazute in art. 130 din Codul muncii, nu disting intre salariatii cu functii de conducere si ceilalti salariati. De aceea jurisdictia instituita prin art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii este discriminatorie si, deci, neconstitutionala, nu numai in functie de prevederile art. 16 alin.
(1) din Constitutie, ce se refera la egalitatea in drepturi a cetatenilor, fara discriminari, ci si in functie de prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr. 2, la care Romania a aderat prin Legea nr. 30/1994. Potrivit acestor din urma prevederi, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil, a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege.
In concordanta cu prevederile din conventia sus-mentionata, art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie a statuat ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si ca nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
Tinind seama si de dispozitiile art. 125 din Constitutie, conform carora justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, rezulta, din colaborarea acestor din urma prevederi constitutionale, ca nici o lege nu poate ingradi dreptul unei persoane de a se adresa instantelor judecatoresti pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
Plenul Curtii Constitutionale, prin Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat in sensul ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului prevazut de art. 21 din Constitutie, privind liberul acces la justitie, cit timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti. Pe de alta parte, prin aceeasi decizie s-a stabilit ca liberul acces la justitie se realizeaza numai in respectul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, astfel incit orice excludere care ar evoca semnificatia incalcarii egalitatii de tratament juridic este neconstitutionala.
In cauza de fata, daca s-ar aprecia ca organele prevazute de art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii au calitatea de organ jurisdictional, procedura prevazuta de text ar putea fi calificata ca o procedura administrativ-jurisdictionala prealabila, ceea ce ar da posibilitatea partilor sa uzeze de recursul prevazut de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si deci accesul la justitie ar fi asigurat. Dar autoritatile administrative prevazute de art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii nu pot avea calitatea de organe jurisdictionale deoarece chiar ele au luat masura desfacerii contractului de munca. Ar insemna ca aceeasi autoritate sa fie si judecator si parte interesata, ceea ce este contrar prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sus-mentionate. In conditiile art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii este incalcat principiul instituit prin aceasta prevedere referitoare la dreptul persoanei de a fi judecata in mod echitabil de catre o instanta independenta si impartiala.
Tinind seama de dispozitiile art. 20 din Constitutie privind obligativitatea interpretarii si aplicarii drepturilor si libertatilor cetatenilor in concordanta cu pactele la care Romania este parte si la prioritatea pactelor si tratatelor referitoare la drepturile omului in caz de neconcordanta cu legile interne, rezulta ca art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, fiind in contradictie cu prevederile art. 6 alin. 1 al conventiei mentionate, sint in intregime neconstitutionale nu numai in ce priveste excluderea cetatenilor de la dreptul de a se adresa justitiei. In acest fel se asigura si respectarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii.
In cursul dezbaterilor, cit si in punctul de vedere al Guvernului s-a ridicat problema neconstitutionalitatii si a celorlalte prevederi ale art. 175 din Codul muncii, in afara celor de la lit. b). Avind in vedere, insa, limitele sesizarii, astfel cum au fost definite prin Incheierea Judecatoriei Focsani din data de 17 decembrie 1993, precum si prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezulta ca in litigiul de fata Curtea Constitutionala nu este competenta sa se pronunte asupra aspectelor ce depasesc sesizarea cu care a fost investita.
Intrucit Codul muncii a fost modificat expres prin Legea nr. 104/1992, deci dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, rezulta ca, in speta, nu se pune problema aplicarii art. 150 alin. (1) din Constitutie, ci a neconstitutionalitatii prevederii respective.
Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A. c) si ale art. 24 din Legea nr.
47/1992, CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii D E C I D E:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Stupu Ana, domiciliata in municipiul Roman, str. C. A. Rosetti, bl. 10, sc. A, ap. 7, judetul Neamt, in Dosarul nr. 8253/1993 al Judecatoriei Focsani, si constata ca prevederile art. 175 alin. 1 lit. b) din Codul muncii sint neconstitutionale.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta din 18 mai 1994.
-------------------*) Definitiva prin nerecurare.
PRESEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu -----------------------

Miercuri, 23 septembrie 2026, 23:46

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.