DECIZIE nr.94 din 21 octombrie 1994
privind soluţionarea recursului declarat împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr.9 din 7 martie 1994
Textul actului publicat în M.Of. nr. 326/25 noi. 1994

Vasile Gionea - preşedinte
Miklós Fazakas - judecător
Ioan Muraru - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea recursului declarat de Prefectura Judeţului Buzău - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994.
Preşedintele completului declară şedinţa deschisă.
La apelul nominal răspunde intimata Luncan Carmen, prin reprezentant, în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsă recurenta Prefectura Judeţului Buzău - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lipsă intimatul Hariton Radu, precum şi intimatele Comisia Comunei Pietroasele pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi Consiliul Local al Comunei Valea Salciei.
Magistratul-asistent informează că procedura este legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, intimata Luncan Carmen, oral şi prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat de Prefectura Judeţului Buzău - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994 ca nemotivată. Intimata susţine că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele imperative ale art. 303 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă şi, în consecinţă, trebuie aplicată sancţiunea prevăzută de art. 306 alin. 1 din acelaşi cod, şi anume nulitatea recursului nemotivat în termenul legal. Nu doreşte să se pună în discuţie motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ci se limitează la ridicarea excepţiei dirimante a nulităţii recursului. Solicită, de asemenea, trimiterea dosarului, după soluţionare, Tribunalului Timiş, unde a fost strămutată cauza.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nemotivat, deoarece nici unul dintre cele 11 motive de casare a unei hotărâri, prevăzute expres de art. 304 din Codul de procedură civilă, nu este indicat de recurent, ceea ce atrage nulitatea cererii de recurs.
Pe fond, apreciază că decizia criticată este legală şi nu este necesară examinarea cauzei sub toate aspectele, astfel cum prevede art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Preşedintele completului declară dezbaterile încheiate.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Decizia nr.9 din 7 martie 1994, Curtea Constituţională a admis în parte excepţiile ridicate de Luncan Carmen, în Dosarul nr. 2202/1993 al Judecătoriei Buzău, şi de Consiliul Local al Comunei Valea Salciei în Dosarul nr. 2490/1993 al Tribunalului Buzău şi a constatat că dispoziţiile art. V alin. 7 din Legea nr. 59/1993 sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se aplică hotărârilor definitive pronunţate în materia Legii fondului funciar nr.
18/1991, anterior datei de 26 iulie 1992.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, Prefectura Judeţului Buzău - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - a declarat recurs pentru următoarele motive:
- dispoziţiile art. V alin. 6 şi 7 din Legea nr. 59/1993 consacră principiul aplicării imediate a legii noi - principiu conţinut în însuşi art. 15 alin. (2) din Constituţie, nefiind deci retroactive;
- Legea nr. 59/1993 instituie dreptul părţilor de a ataca cu noul recurs hotărârile definitive, de la data de 26 iulie 1993, data intrării sale în vigoare. Se consideră că s-a asigurat astfel aplicarea principiului neretroactivităţii [art. 15 alin. (2) din Constituţie], precum şi a principiului privind accesul liber la justiţie (art. 21 din Constituţie);
- art. V alin. 6 şi 7 din Legea nr. 59/1993 creează drepturi noi părţilor interesate de a se adresa direct instanţei de recurs pentru controlul jurisdicţional al hotărârilor judecătoreşti, drepturi ce anterior puteau fi exercitate numai prin intermediul procurorului general.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierile de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi susţinerile părţii, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, reţine: Cererea de recurs, introdusă în termen legal de către Prefectura Judeţului Buzău - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor -, nu este motivată nici prin ea însăşi şi nici ulterior, în interiorul termenului de recurs, aşa cum prevede expres şi imperativ art. 303 din Codul de procedură civilă şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă.
Prin enunţurile formulate de recurentă în cererea de recurs, care nu vizează nici unul dintre cele 11 motive de casare a unei hotărâri prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, nu se aduce nici o critică Deciziei Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994, ci acestea se limitează doar la comentarea şi interpretarea dispoziţiilor art. V alin. 6 şi 7 din Legea nr. 59/1993, chiar în spiritul deciziei atacate.
Astfel, recurenta susţine că dispoziţiile art.V alin. 6 şi 7 din Legea nr. 59/1993 sunt în concordanţă cu cele ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii şi, respectiv, al accesului liber la justiţie, deci, conform celor statuate de Curte prin decizia atacată.
Recurenta susţine, de asemenea, că dispoziţiile art. V alin. 6 şi 7 din Legea nr. 59/1993 au un caracter tranzitoriu care consacră drepturi noi părţilor interesate, respectiv dreptul acestora de a învesti direct instanţa de recurs cu controlul jurisdicţional al hotărârilor definitive.
Faţă de cele arătate rezultă că recursul nu vizează nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă şi urmează a fi respins.
Curtea, din oficiu, în condiţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, a examinat constituţionalitatea soluţiei pronunţate şi nu a rezultat că există motive pentru casarea Deciziei nr.9 din 7 martie 1994, atacată cu prezentul recurs.
În consecinţă, întrucât cererea de recurs nu vizează nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă şi întrucât, făcând aplicarea prevederilor art. 3041 din acelaşi cod, nu a rezultat că există motive pentru casarea Deciziei nr.9 din 7 martie 1994, recursul urmează a fi respins.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Prefectura Judeţului Buzău - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 9 din 7 martie 1994.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 octombrie 1994.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu

Vineri, 25 septembrie 2026, 01:57

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.