DECIZIE nr.128 din 16 noiembrie 1994
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 86/8 mai. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Ioan Muraru - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Codul penal, ridicată de condamnatul Bularca Ion în Dosarul nr. 577/1994 al Judecătoriei Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 2 noiembrie 1994, în prezenţa Ministerului Public, în lipsa părţii legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 9 noiembrie 1994 şi apoi pentru 16 noiembrie 1994.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 5 mai 1994, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 577/1994, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Codul penal, ridicată de condamnatul Bularca Ion.
În susţinerea excepţiei, acesta arată că a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită în paguba avutului obştesc şi "faţă de faptul că nu există un act normativ care să împiedice soluţionarea cererii pentru liberare condiţionată în baza art. 59 din Codul penal” solicită trimiterea cauzei la Curtea Constituţională pentru ca aceasta să se pronunţe "cu privire la admisibilitatea cererii”.
Instanţa de judecată, exprimându-şi opinia, apreciază că, întrucât prin Decizia Plenului nr. 1 din 7 septembrie 1993 Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la "oportunitatea cap. IV din partea specială a Codului penal”, tot aceasta este în măsură să se pronunţe şi cu privire la art. 60 din partea generală a aceluiaşi cod.
Curtea Constituţională, potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi pe cel al Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Senat se apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece pedeapsa ce trebuie executată nu poate fi modificată în cadrul unei proceduri specifice executării pedepsei.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că, în această materie, dispoziţiile legii penale sunt "discriminatorii, mai severe cu privire la situaţia inculpatului condamnat pentru infracţiuni contra avutului obştesc, faţă de cei condamnaţi pentru infracţiuni contra avutului personal sau particular”. În raport cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a decis că dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc sunt abrogate parţial, urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, Guvernul consideră că urmează să se examineze şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bularca Ion.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 59-60 din Codul penal raportate la prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 1994, formulată în Dosarul nr. 577/1994, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Codul penal privind liberarea condiţionată în cazuri speciale, respectiv al infracţiunii de furt în paguba avutului obştesc, prevăzută în art. 224 din Codul penal.
Din conţinutul încheierii rezultă că excepţia a fost ridicată la cererea condamnatului Bularca Ion, care are de executat o condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de furt în dauna avutului obştesc, prevăzută în art. 224 din Codul penal.
Ţinând seama că, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa de judecată, rezultă că excepţia priveşte întreg conţinutul art. 60 din Codul penal.
În conformitate cu art. 59 alin. 1 din Codul penal, privind liberarea condiţionată, "după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
În mod derogatoriu, potrivit art. 60 alin. 1 din Codul penal, se prevede că în legătură cu condamnările pentru infracţiuni contra avutului obştesc "liberarea condiţionată prevăzută în art. 59 alin. 1 poate fi acordată numai după ce condamnatul a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul când aceasta nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi, în cazul pedepsei închisorii mai mari de 10 ani”.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanţă, de care depinde judecarea cauzei. În speţă, întrucât condamnarea pentru care se cere liberarea condiţionată priveşte executarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 224 din Codul penal - furt în dauna avutului obştesc - Curtea Constituţională urmează a se pronunţa numai cu privire la art. 60 alin. 1 din Codul penal, celelalte alineate ale acestui articol nefiind relevante în soluţionarea de către instanţă a procesului.
Cu referire la dispoziţiile alin. 1 al art. 60 din Codul penal, se reţine că Plenul Curţii Constituţionale, prin Decizia nr.1 din 7 septembrie 1993, a decis că dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi cele ale art. 60 alin. 1 sunt abrogate parţial, urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Totodată, prin Decizia nr.33 din 26 mai 1993, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.278 din 30 noiembrie 1993, Curtea Constituţională a statuat că, în ce priveşte art. 224 din Codul penal - furtul în dauna avutului obştesc -, pedeapsa prevăzută de lege este aplicabilă numai pentru protecţia penală a proprietăţii publice.
Din examinarea art. 59 şi 60 din Codul penal rezultă că acestea au prevăzut situaţii diferite referitoare la liberarea condiţionată, în funcţie de faptul dacă este vorba de infracţiuni contra avutului obştesc, respectiv public sau privat.
Ca atare, instanţa de executare nu este ea cea competentă să stabilească calificarea juridică a faptelor şi pedepsele, ci doar să pună în executare.
Deoarece condamnatul a fost pedepsit pentru o infracţiune care în momentul judecării era considerată contra avutului obştesc, iar Curtea Constituţională a decis că textele privitoare la avutul obştesc sunt abrogate parţial, în speţa concretă, ca şi, de altfel, în principiu, trebuie să se facă aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia în procesele penale, decizia definitivă prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor în care condamnarea s-a pronunţat pe baza prevederii legale declarate ca neconstituţională.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite în parte excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bularca Ion în Dosarul nr. 577/1994 al Judecătoriei Braşov şi constată că prevederile referitoare la condamnările pentru infracţiuni contra avutului obştesc ale art. 60 alin. 1 din Codul penal sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmând să fie aplicate numai condamnărilor pentru infracţiuni privind bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice, cu aplicarea prealabilă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa din 16 noiembrie 1994.

PREŞEDINTE
prof. dr. Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 03:31

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.