DECIZIE nr.132 din 23 noiembrie 1994
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi 32 din Decretul nr.221/1960 şi ale art. 39-51 din H.C.M. nr.792/1960
|
| Textul actului publicat în M.Of. nr. 34/15 feb. 1995 |
|
E.C., care are statutul de societate comerciala si banca de credit pentru populatie, trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor Codului de procedura civila.
Sucursala C.E.C. - Sibiu, intimata in apelul declarat de Boca Irina, a apreciat in fata Tribunalului Sibiu ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece C.E.C. nu este o societate comerciala cu capital privat, ci, potrivit dispozitiilor art. 3 din Statutul C.E.C., aprobat prin Decretul nr.
371/1958, este o institutie centrala de stat cu personalitate juridica, care are planuri proprii de venituri si cheltuieli, astfel incit procedura recuperarii creantelor de stat (foste organizatii socialiste) este cea stabilita de Decretul nr.221/1960 si de H.C.M. nr.792/1960.
Prin incheierea de sesizare, Tribunalul Sibiu opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece executarea silita, reglementata de Codul de procedura civila, nu a dobindit acel caracter suplu care sa permita executarea cit mai rapida a debitorului, or, in cazul creantelor statului sau ale oricarei unitati de stat, impotriva persoanelor fizice si juridice au fost edictate acte normative, intre care si Decretul nr.221/1960 si
H.C.M. nr.792/1960, prin care a fost perfectionat sistemul de executare silita . Procedura executionala speciala reglementata de textele atacate este incidenta in raport cu calitatea partilor, dar si cu natura creantei pentru care se declanseaza executarea silita. Prin aceasta procedura speciala nu se incalca dispozitiile art. 135 din Constitutie, deoarece ea nu impieteaza asupra fondului dreptului rezultat dintr-un titlu executoriu. Pe de alta parte, se retine ca legislatiile anterioare chiar si anului 1945 au recunoscut prioritatea creantelor statului si ale unitatilor de stat, justificind proceduri care asigura, cu celeritate, executarea silita a debitorilor cu referire la acele creante.
In conditiile in care Tribunalul Sibiu a considerat ca dispozitiile atacate nu sint abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, sintem in fata unui text de lege in vigoare si, ca atare, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate este justificata, iar Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra ei.
In vederea solutionarii exceptiei, s-au solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului iar, in conformitate cu art. 12 alin. 4 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, a fost ceruta si opinia Ministerului Finantelor.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca, in prezent, Legea nr. 15/1990 si Legea nr. 31/1990, cu modificarile ce le-au fost aduse intre timp, reglementeaza organizarea, ca unitati economice, a regiilor autonome si a societatilor comerciale. Din principiu, este prevazut ca ambele categorii de unitati sint proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor (art. 5 si art. 20 din Legea nr. 15/1990). In temeiul art. 135 alin. (5) din Constitutie, regiile autonome pot primi in administrare bunuri proprietate publica. Fiind declarate inalienabile prin textul constitutional mentionat, aceste bunuri nu pot fi supuse urmaririi si asupra lor nu pot fi constituite garantii. In cazul angajarii raspunderii contractuale sau delictuale a regiei autonome, creditorii pot cere executarea silita numai asupra bunurilor din proprietatea regiei (art.
4 si art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1993 privind unele masuri pentru restructurarea activitatii regiilor autonome).
Sub rezerva celor aratate in legatura cu bunurile proprietate publica, Guvernul retine ca regiile autonome si societatile comerciale au, de regula, bunuri in proprietate si, pe aceasta baza, au independenta economica si raspundere patrimoniala proprie. Ca atare, potrivit principiului egalitatii in fata legii, consacrat de Constitutie, se apreciaza ca nu este de conceput sa participe la viata juridica actuala decit beneficiind de aceleasi drepturi si obligatii prevazute de lege pentru oricare alt subiect de drept civil si deci regulile generale ce guverneaza astazi raporturile juridice privind executarea silita dintre actualele unitati economice ori dintre acestea si persoanele fizice nu pot fi decit cele ale dreptului comun, indiferent ca in aceste raporturi sint sau nu parti interesate si regii autonome ori societati comerciale cu sau fara capital de stat.
In consecinta, Guvernul apreciaza ca nu numai textele atacate, ci toate dispozitiile din Decretul nr.221/1960 si din H.C.M. nr.792/1960, referitoare la executarea silita a creantelor fostelor organizatii socialiste, pot fi considerate abrogate conform art. 150 alin. (1) din Constitutie si ca, in cauza, nu se pune problema rezolvarii unei exceptii de neconstitutionalitate. In opinia sa dispozitiile Decretului nr.221/1960 si ale H.C.M. nr.792/1960 ramin aplicabile numai cu privire la executarea silita a platii impozitelor, a taxelor neachitate in termen, precum si cu privire la executarea confiscarii.
Ministerul Finantelor apreciaza, in esenta, ca o parte dintre dispozitiile Decretului nr.221/1960 si ale H.C.M. nr.792/1960 nu mai sint adecvate si se impune realizarea unei conceptii unitare si uniforme pentru stabilirea si urmarirea creantelor statului si ale institutiilor publice.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA, examinind incheierea de sesizare si actele dosarului in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale Guvernului si Ministerului Finantelor, raportul prezentat de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, precum si dispozitiile legale atacate si concordanta lor cu prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:
Decretul nr.221/1960 are ca obiect, potrivit art. 1, reglementarea urmaririi silite a bunurilor si veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea impozitelor si taxelor neachitate in termen, a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste constatate prin titluri executorii, aducerii la indeplinire a masurilor privind executarea confiscarii, precum si a unor masuri asiguratorii. In art. 53 din Decretul nr.221/1960 se precizeaza ca dispozitiile sale privitoare la executarea silita a impozitelor si taxelor se aplica si primelor pentru asigurarile prin efectul legii. De asemenea, art. 55 din decret stabileste ca dispozitiile privitoare la persoanele fizice se aplica si persoanelor juridice, altele decit organizatiile socialiste.
Este incontestabil ca in conditiile actuale nu mai exista organizatii socialiste. Pe de alta parte, unitatile economice de stat, indiferent de organul in subordinea caruia isi desfasurau activitatea, au fost organizate, potrivit Legii nr. 15/1990, ca regii autonome sau societati comerciale, bunurile aflate in patrimoniul lor constituind proprietatea regiei sau a societatii, daca nu au fost dobindite cu alt titlu (art. 5 alin. 1 si art. 20 alin. 2). In cazul acestora, fiind vorba de proprietate privata, chiar daca statul este actionar unic sau majoritar, dispozitiile Decretului nr.221/1960 nu mai sint incidente si se impune aplicarea normelor de drept comun. Aceasta solutie rezulta si din art. 51 alin. 1 al Legii nr. 15/1990, care prevede ca litigiile de orice fel in care sint implicate regii autonome sau societati comerciale cu capital de stat sint de competenta instantelor judecatoresti de drept comun. Este adevarat ca textul nu se refera in mod expres la executarea silita, dar este stiut ca una dintre fazele litigiului, a procesului civil este executarea si ea poate exista chiar daca nu este precedata de faza judecatii, in cazul in care se pune in executare un alt titlu executoriu decit hotarirea judecatoreasca.
Este insa de observat ca notiunea de organizatii socialiste nu coincidea cu notiunea de unitati economice de stat, astfel incit excluderea regiilor autonome si a societatilor comerciale din sfera creditorilor care puteau apela la procedura speciala reglementata de Decretul nr.221/1960 nu epuizeaza toate categoriile de creditori care se incadrau in notiunea de organizatii socialiste.
Curtea Constitutionala nu este insa indreptatita sa faca un inventar al unitatilor creditoare care ar mai putea recurge in prezent la dispozitiile Decretului nr.221/1960 sau al celor care sint excluse de la aceasta procedura speciala, deoarece ea este tinuta sa se pronunte numai asupra exceptiei cu care a fost sesizata, iar, potrivit art. 150 alin. (2) din legea fundamentala, Consiliul Legislativ are indatorirea de a examina conformitatea legislatiei cu Constitutia si de a face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului propuneri corespunzatoare.
In cadrul exceptiei de fata, Curtea Constitutionala este chemata sa stabileasca daca dispozitiile Decretului nr.221/1960, pe baza carora s-a intemeiat Sucursala C.E.C. - Sibiu pentru realizarea creantei sale, sint sau nu conforme art. 41 si art. 135 din Constitutie, in raport cu sustinerea apelantei Boca Irina, potrivit carora C.E.C. ar fi societate comerciala si banca de credit pentru populatie, deci unitate economica privata.
Constitutia stabileste in art. 41 alin. (1) ca dreptul de proprietate este garantat, iar in alin. (2) ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, art. 135 din legea fundamentala prevede in alin. (1) ca statul ocroteste proprietatea, iar in alin. (6) ca proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila. Garantarea dreptului de proprietate implica insa, potrivit art. 41 alin. (6) din Constitutie, si respectarea de catre proprietar a obligatiilor ce ii revin in aceasta calitate si deci instituirea unei proceduri de executare silita, pentru ipoteza in care nu-si indeplineste de buna voie obligatiile, nu poate fi privita ca neconstitutionala. In legatura cu faptul daca trebuie sa se urmeze aceeasi procedura de executare in toate cazurile, este de retinut ca art. 41 alin. (2) din Constitutie are in vedere ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular si deci se refera la ocrotirea in mod egal a proprietatii apartinind persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum si la ocrotirea bunurilor ce formeaza obiectul proprietatii private a statului.
Ca atare, art. 41 alin. (2) din Constitutie nu pune semnul egalitatii intre proprietatea privata si proprietatea publica in ce priveste protectia juridica.
In consecinta, instituirea de catre legiuitor a unei proceduri de executare diferita de cea de drept comun, daca se refera la alte situatii decit cele avute in vedere de art. 41 alin. (2), nu poate fi considerata contrara Constitutiei.
In acest sens Plenul Curtii Constitutionale s-a mai pronuntat, constatind, prin Decizia nr.25 din 5 mai 1993, ca dispozitiile cuprinse in art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 sint constitutionale. In aceeasi masura trebuie privita si existenta Decretului nr.221/1960, care se mai justifica in unele situatii, urmind ca, desigur, in aplicarea lui, sa se ia in considerare modificarile impuse de adoptarea Constitutiei din 1991.
Cu referire la speta de fara, este de observat ca C.E.C., institutie ce a fost infiintata in urma cu 130 de ani, este organizata astazi prin Decretul nr.371/ 1958, care a aprobat si statutul sau. Potrivit pct. 3 din statut, "Casa de Economii si Consemnatiuni este o institutie centrala de stat, cu personalitate juridica, are planuri proprii de venituri si cheltuieli si functioneaza sub conducerea generala a Ministerului Finantelor", iar la pct. 8 din statut se stabileste ca ea foloseste sigiliul cu stema tarii. Din dispozitiile Decretului nr.371/1958 (art. 2 si 8) si ale Statutului C.E.C. (pct. 4, 5, 6 si 20) rezulta sa sumele de bani depuse la C.E.C. sint garantate de stat, scutite de impozite ori taxe si, ca regula, confidentiale si insesizabile. Din scopul Casei de Economii si Consemnatiuni, inscris in art. 1 din Decretul nr.371/1958, ca si dispozitiile legale mai sus citate, reiese ca ea are configuratia unei institutii de stat, deci de interes public. Nici o dispozitie legala nu poate fi invocata in sprijinul tezei sustinute de partea care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, in sensul ce C.E.C. ar fi o societate comerciala, o unitate economica privata. Asemanator Statutului C.E.C. este si cel al Bancii Nationale a Romaniei, care este calificata de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 34/ 1991 ca organ al statului, cu personalitate juridica.
Asa fiind, fata de posibilitatea instituirii unei proceduri executionale diferite de cea de drept comun, in masura in care nu se incalca dispozitiile Constitutiei, precum si fata de caracterul institutiei in discutie - Casa de Economii si Consemnatiuni -, exceptia de neconstitutionalitate invocata in cauza de fata urmeaza a fi respinsa.
Fata de imprejurarea ca in fata Curtii Constitutionale se examineaza numai constitutionalitatea dispozitiilor legale atacate, instanta de judecata, in fata careia s-a invocat exceptia, va trebui sa verifice in ce masura la speta s-a facut o aplicare corecta si completa a acestor dispozitii, care sa asigure protectia drepturilor tuturor partilor in cauza.
Avind in vedere considerentele expuse si vazind si dispozitiile art. 41, art.
135, art. 144 lit. c) si art. 150 din Constitutie, precum si cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 31 si art . 32 din Decretul nr.221/1960 si ale art. 39-51 din H.C.M. nr.792/1960, invocata de Boca Irina, domiciliata in Medias, str, Milcov nr. 13, bl. 81, sc. B , et. 2, ap. 20, judetul Sibiu, in Dosarul nr. 839/1994 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
PRESEDINTE, prof. univ. dr. Antonie Iorgovan Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ---------------
Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.