DECIZIE nr.138 din 7 decembrie 1994
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 şi ale art. 256 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 68/14 apr. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 şi ale art. 256 din Codul penal, invocată de inculpatul Bereza Nicolae în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.506/1993 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile au fost lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
Preşedintele completului dă cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca vădit nefondată, deoarece aceasta priveşte o problemă de încadrare juridică şi nu de constituţionalitate. Astfel, chiar din conţinutul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă că nu sunt arătate textele constituţionale cu care vin în contradicţie prevederile art. 254 şi ale art. 256 din Codul penal, ci se solicită a se stabili "dacă pentru faptele comise inculpatul se face sau nu vinovat de infracţiunea de luare de mită şi primirea de foloase necuvenite".

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 400/p/1993, Bereza Nicolae a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi de primire de foloase necuvenite, prevăzute şi pedepsite de art. 254 şi art. 256 din Codul penal. S-a reţinut că inculpatul, folosindu-se de calitatea pe care o avea, a pretins şi a primit de la diverşi cetăţeni foloase, în vederea facilitării prelucrării de material lemnos din pădurile de pe raza cantonului unde lucra, aparţinând Societăţii Comerciale "Silvodelta" Tulcea.
În faţa Tribunalului Tulcea, la termenul de judecată din 18 ianuarie 1994, apărătorul inculpatului a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale pentru care inculpatul fusese trimis în judecată (art. 254 şi art. 256 din Codul penal), solicitând trimiterea dosarului la Curtea Constituţională pentru ca aceasta să se pronunţe "...dacă pentru faptele comise inculpatul se mai face sau nu vinovat de infracţiunea de luare de mită şi primirea de foloase necuvenite", întrucât acesta nu este un funcţionar de stat, deoarece Societatea Comercială "Silvodelta" Tulcea, fiind o unitate cu capital privat, nu poate fi asimilată unei unităţi de stat.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 1994, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei, exprimându-şi opinia în sensul că, în calitatea sa de pădurar la o societate cu capital integral de stat, inculpatul exercita o însărcinare în serviciul acesteia, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, în punctul său de vedere, arată că excepţia este neîntemeiată, deoarece Societatea Comercială "Silvodelta" Tulcea este cu capital integral de stat, iar terenurile cu destinaţie forestieră aparţin, potrivit Constituţiei, domeniului public al statului, că modalitatea de administrare nu are, în consecinţă, nici o relevanţă în raport cu cele de mai sus şi, ca atare, un pădurar nu poate fi considerat decât un funcţionar de stat, cu atât mai mult cu cât el este subiect pasiv al infracţiunii de ultraj.
În punctul de vedere al Guvernului se arată că excepţia invocată este neîntemeiată, deoarece nici termenul de funcţionar, folosit în cuprinsul art. 254 şi al art. 256 din Codul penal, şi nici celelalte dispoziţii ale acestor texte nu sunt contrare prevederilor Constituţiei.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Problema dedusă jurisdicţiei constituţionale se rezumă la a stabili dacă un pădurar, angajat al Societăţii Comerciale "Silvodelta" Tulcea putea fi sau nu subiect activ al infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 şi art. 256 din Codul penal, având deci calitatea de funcţionar.
În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor. Deci, admiterea unei excepţii de acest fel presupune considerarea unui text legal în vigoare ca neconform cu prevederile uneia dintre reglementările cuprinse în Constituţie.
În speţă, critica formulată ar trebui să aibă în vedere în lumina textului constituţional invocat mai sus - o anume dispoziţie a legii fundamentale pe care art. 254 şi art. 256 din Codul penal o încalcă. Or, apărarea inculpatului s-a referit exclusiv la aprecierea calităţii de funcţionar a acestuia, în raport cu prevederile art. 254 şi ale art. 256 din Codul penal al căror conţinut nu a fost considerat neconstituţional de către autorul excepţiei.
Astfel fiind, excepţia invocată nu ridică o problemă de ordin constituţional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, căreia îi revine obligaţia de a stabili, pe baza probelor de la dosar, dacă împotriva inculpatului se pot reţine infracţiunile de luare de mită (art. 254) şi de primire de foloase necuvenite (art. 256), din Codul penal. Cu alte cuvinte, instanţa este cea care urmează să stabilească dacă faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate, inclusiv faptul dacă funcţia inculpatului - de pădurar poate fi asimilată cu calitatea de funcţionar (art. 147 din Codul penal) sau cu cea de alt salariat (art. 148 din Codul penal). În ce priveşte noţiunea de funcţionar, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.35/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr.108/1994 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.339 din 7 decembrie 1994.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de Bereza Nicolae în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.506/1993 al Tribunalului Tulcea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată astăzi 7 decembrie 1994.

PREŞEDINTE,
Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

*) Definitivă prin nerecurare.

Joi, 24 septembrie 2026, 15:46

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.