DECIZIE nr.28 din 21 martie 1995
privind soluţionarea recursului declarat împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr.130 din 16 noiembrie 1994
Textul actului publicat în M.Of. nr. 169/2 aug. 1995

Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mikl.s Fazakas - judecător
Antonie Iorgovan - judecător
Ioan Muraru - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea recursului declarat de inculpatul Mărginean Nistor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 130 din 16 noiembrie 1994.
La apelul nominal a răspuns recurentul Mărginean Nistor.
Procedura este legal îndeplinită.
Dosarul fiind în stare de judecată, preşedintele completului acordă cuvântul recurentului.
Recurentul solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul admiterii excepţiei, susţinând că, prin decizia pronunţată, Curtea Constituţională a statuat numai în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a noţiunii funcţionar şi nu şi a noţiunii alţi salariaţi.
Reprezentantul Ministerului Public, faţă de faptul că prin Decizia nr.35/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr.108/1994, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii noţiunii de funcţionar, iar, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, solicită respingerea recursului ca nefondat, soluţia fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost sesizată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin Încheierea din 14 aprilie 1994, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 din Codul penal, raportate la art. 148 şi 145 din Codul penal, invocată de Mărginean Nistor în Dosarul nr. 273/1994 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Prin Decizia nr.130 din 16 noiembrie 1994 s-a respins ca vădit nefondată excepţia de neconstituţionalitate, considerându-se că reglementările privind noţiunea de funcţionari, inclusiv cele legate de infracţiunile săvârşite de aceştia, sunt de nivelul legii, astfel încât ele nu pot contraveni unei prevederi exprese a Constituţiei.
În recursul formulat se critică decizia Curţii Constituţionale pentru motivul că s-a referit în mod expres numai la noţiunea de funcţionar şi nu s-a pronunţat cu privire la "neconstituţionalitatea încadrării juridice a infracţiunii de luare de mită, săvârşită de alt salariat".
Deoarece la judecata în fond, completul de judecată a făcut aplicaţiunea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, completul de recurs a completat dosarul, solicitând, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se precizează, în esenţă că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece art. 147 alin. 1 din Codul penal nu contravine nici uneia dintre prevederile Constituţiei, iar de pe altă parte, excepţia invocată ridică o problemă de interpretare juridică, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul, prin motivele de recurs, îşi însuşeşte motivarea deciziei recurate cu privire la noţiunea de funcţionar, dar critică decizia Curţii Constituţionale pentru că nu s-a pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea încadrării juridice în infracţiunea de luare de mită a faptei săvârşite de un tinichigiu auto, asimilat cu alt salariat.
Motivele pentru care în decizia Curţii Constituţionale s-a constatat că noţiunea de funcţionar nu este de nivel constituţional se aplică pentru identitate de raţiune şi pentru noţiunea de alţi salariaţi, deoarece de principiu este că, dacă o noţiune este de nivelul legii, noţiunea cu care este asimilată nu poate fi decât tot de nivelul legii. În consecinţă, critica formulată prin recurs nu poate fi reţinută; de asemenea, nu poate fi reţinută nici cerinţa constatării neconstituţionalităţii încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul care a invocat excepţia, deoarece interpretarea dispoziţiilor legale pentru aplicarea lor în vederea soluţionării unui caz dedus judecăţii este de competenţa instanţei de judecată. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant prin deciziile sale nr. 64 din 2 iunie 1994, nr. 56 din 18 mai 1994 şi nr. 51 din 5 octombrie 1993.
Pentru considerentele arătate,
având în vedere şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Mărginean Nistor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 130 din 16 noiembrie 1994.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 21 martie 1995.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,
Gabriela Radu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:29

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.