LEGE nr.134 din 29 decembrie 1995
Legea petrolului
| Textul actului publicat în M.Of. nr. 301/29 dec. 1995 |
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre, delimitat conform principiilor dreptului internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.
Petrolul reprezintă substanţele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat.
Gazele naturale cuprind gazele libere din zacăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor lichide.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
Art. 3. - Operaţiunile petroliere se realizează de persoane juridice, române sau străine, în condiţiile legii.
Art. 4. - Operaţiunile petroliere se realizează numai în cadrul unor perimetre stabilite în acest scop de către Autoritatea competentă.
Art. 5. - Toate datele şi informaţiile, indiferent de modalitatea de stocare, obţinute ca urmare a efectuării de operaţiuni asupra resurselor petroliere româneşti, determinate conform art. 1 alin. 1, aparţin statului român.
Art. 6. - Lucrările de dezvoltare şi explotare a zăcămintelor de petrol se pot executa numai pentru rezerve confirmate de Autoritatea competentă, în conformitate cu normele elaborate de aceasta, ţinând cont şi de practicile internaţionale.
Art. 7. - Accesul la terenurile necesare efectuării operaţiunilor petroliere se face în condiţiile legii. Operaţiunile petroliere de efectuat în limitele perimetrului de exploatare constituie lucrări de utilitate publică, iar terenurile necesare pentru aceste operaţiuni, precum şi construcţiile situate pe astfel de terenuri pot face obiectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii. Asupra terenurilor necesare operaţiunilor petroliere de realizat în afara perimetrului de exploatare, altele decât cele declarate de utilitate publică, prevăzute la alineatul precedent, precum şi asupra terenurilor necesare lucrărilor de exploatare şi oricăror alte operaţiuni pe care acestea le implică, inclusiv cele privind asigurarea exploatării şi protecţiei sistemului naţional de transport al petrolului, se instituie, în favoarea titularului operaţiunilor, un drept de servitute legală. Exercitarea dreptului de servitute legală stabilită la alin. 3 se face contra plăţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta.
Durata servituţii legale stabilită la alin. 3 este cea a operaţiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ce priveşte suprafeţele şi proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri posibile aduse dreptului de proprietate.
Accesul la terenurile afectate de servitutea legală prevăzută la alin. 3 se stabileşte prin negocieri între titularul operaţiunii petroliere şi proprietarii de terenuri cu respectarea principiului egalităţii de tratament şi a echităţii. Orice neînţelegeri între titularii operaţiunilor petroliere şi proprietarii terenurilor se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii.
Dacă statul vinde bunurile expropriate în condiţiile alin. 2, foştii proprietari sau, după caz, succesorii lor au drept de preempţiune, în care scop vor fi înştiinţaţi despre condiţiile vânzării, pe cale administrativă sau prin publicitate.
Art. 8. - Sistemul naţional de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes naţional şi este de importanţă strategică.
În sistemul naţional de transport al petrolului se cuprind conductele magistrale care asigură colectarea petrolului extras din perimetrele de exploatare sau a celui provenit din import şi dirijarea lui de la punctele de predare de către producători la unităţile de prelucrare, spre centrele de distribuţie şi consum sau la export, precum şi toate instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente acestora. Exploatarea sistemului naţional de transport al petrolului se face de unităţi specializate, care vor presta servicii beneficiarilor în schimbul unor tarife stabilite de Autoritatea competentă, în condiţii egale pentru toţi producătorii. Pentru a asigura întreţinerea sistemului naţional de transport al petrolului şi pentru a elimina apariţia posibilelor pericole în exploatarea acestuia se stabilesc zone de protecţie şi siguranţă, în conformitate cu normativele şi prescripţiile tehnice specifice aprobate de Autoritatea competentă. Unităţile care se ocupă cu transportul prin conducte au dreptul să realizeze lucrări de intervenţii la conducte numai cu anunţarea proprietarului terenului. Despăgubirile pentru intervenţiile executate în caz de avarii se stabilesc ulterior, prin negocieri cu proprietarul terenului.
CAPITOLUL II
Regimul de punere în valoare a resurselor de petrol
Art. 9. - Resursele de petrol se pun în valoare prin operaţiuni petroliere, în care scop acestea se dau în administrare regiilor autonome sau se concesionează de către Autoritatea competentă, potrivit legii. Durata concesiunii nu poate fi mai mare de 30 de ani.
Art. 10. - În faza de prospecţiune, lucrările de explorare pot fi executate şi numai pe bază de permise, acordate de Autoritatea competentă.
Art. 11. - Autoritatea competentă stabileşte anual lista perimetrelor care se dau în administrare sau în concesiune şi o publică în Monitorul Oficial al României.
Art. 12. - Iniţiativa concesionării poate aparţine şi persoanelor juridice române sau străine care probează interesul de a li se acorda dreptul efectuării de operaţiuni petroliere în acest regim.
Iniţiativa dării în administrare sau în concesiune aparţine Autorităţii competente.
Iniţiativa solicitării dării în administrare aparţine regiilor autonome abilitate pentru operaţiuni petroliere.
Art. 13. - Darea în concesiune sau în administrare se realizează prin acord petrolier, încheiat de Autoritatea competentă cu persoane juridice române sau străine. În vederea concesionării, persoanele juridice române şi/sau străine vor fi selecţionate prin apel public de ofertă. În ofertele prezentate, ofertanţii vor face dovada capacităţii financiare şi a competenţei tehnice necesare îndeplinirii prestaţiilor, aşa cum sunt ele propuse prin apelul public de ofertă.
Acordul petrolier se încheie în formă scrisă şi intră în vigoare după aprobarea lui de către Guvern. Prevederile acordului petrolier rămân valabile pe toată durata acestuia, în condiţiile existente la data încheierii.
Art. 14. - Începerea operaţiunilor petroliere în perimetrul dat în administrare sau concesiune se autorizează în scris de Autoritatea competentă.
Art. 15. - Persoanele juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua operaţiuni petroliere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acordului petrolier, să înfiinţeze şi să menţină, pe toată durata concesiunii şi în condiţiile acordului petrolier, o sucursală sau o filială în România.
În cazul în care doi sau mai mulţi parteneri străini dobândesc drepturi petroliere cu privire la acelaşi perimetru, obligaţia înfiinţării şi menţinerii unei sucursale sau filiale în România revine numai companiei desemnate să reprezinte interesele lor.
Art. 16. - Titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate numai cu aprobarea scrisă a Autorităţii competente. Orice transfer făcut fără aprobare este lovit de nulitate.
Art. 17. - În limitele unui perimetru de explorare sau de exploatare petrolieră se pot acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul acordului petrolier, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru substanţe minerale utile, altele decât cele prevăzute la art. 1, cu condiţia ca aceste activităţi să nu influenţeze în mod negativ operaţiunile petroliere.
Art. 18. - Dreptul obţinut prin dare în administrare sau în concesionare este un drept distinct de cel de proprietate asupra terenurilor şi nu poate fi nicicum afectat de către titular în beneficiul vreunui terţ.
Art. 19. - Administrarea sau concesiunea încetează:
Art. 20. - Administrarea sau concesiunea încetează la data expirării acordului petrolier, dacă acesta nu a fost prelungit de părţi înainte de expirare şi cu obţinerea aprobării Guvernului, conform art. 13 alin. 4.
Art. 21. - Titularul acordului petrolier poate renunţa la el, dacă la data notificării renunţării către Autoritatea competentă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
Autoritatea competentă verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. 1 în termen de 60 de zile de la data notificării renunţării.
La împlinirea termenului de 60 de zile prevăzut la alin. 2 acordul petrolier este reziliat dacă Autoritatea competentă nu a comunicat refuzul său, aceasta fiind obligată să emită decizia de încetare a administrării sau concesiunii, cu efect de la data împlinirii termenului.
În caz de refuz al Autorităţii competente, titularul poate cere instanţei judecătoreşti sau arbitrale, după caz, constatarea îndeplinirii condiţiilor rezilierii unilaterale a acordului petrolier.
În cazul în care instanţa judecătorească sau arbitrală constată îndeplinirea condiţiilor rezilierii unilaterale a acordului petrolier, Autoritatea competentă emite decizia de încetare a administrării sau concesionării, cu efect de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.
Art. 22. - Autoritatea competentă poate retrage administrarea sau concesiunea când titularul acordului petrolier, în pofida sancţionării contravenţionale şi/sau a notificării ce i-a fost făcută, nici după 30 de zile de la primirea acesteia:
Art. 23. - Autoritatea competentă retrage administrarea sau concesiunea când constată că titularul acordului petrolier:
Art. 24. - Retragerea administrării sau concesiunii petroliere pentru oricare dintre motivele prevăzute la art. 22 şi art. 23 produce efect asupra titularului acordului petrolier după împlinirea a 30 de zile de la data notificării făcute acestuia de către Autoritatea competentă.
În limita termenului stabilit la alin. 1 titularul acordului petrolier poate cere instanţei judecătoreşti sau arbitrale, după caz, anularea măsurii de retragere a administrării sau concesiunii petroliere.
La cererea titularului acordului petrolier şi cu audierea Autorităţii competente, instanţa poate dispune suspendarea măsurii revocării până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Art. 25. - În cazul în care survine un eveniment prevăzut la art. 19 lit. d), titularul acordului petrolier notifică Autorităţii competente situaţia, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, cu prezentarea documentelor certificând forţa majoră, eliberate de instituţia legal abilitată în acest scop. Încetarea administrării sau concesiunii petroliere produce efect după 30 de zile de la data notificării forţei majore.
Dacă în limita termenului de 30 de zile prevăzut la alin. 1, Autoritatea competentă notifică titularului acordului petrolier refuzul său de a accepta evenimentul invocat de titular ca fiind o circumstanţă constitutivă de forţă majoră, provocând imposibilitatea definitivă a iniţierii sau continuării executării operaţiunilor petroliere, neimputabilă acestuia, titularul acordului petrolier poate cere instanţei judecătoreşti sau arbitrale, după caz, pronunţarea rezilierii unilaterale a acordului petrolier pentru caz de forţă majoră, fără obligarea la plata de daune-interese.
În caz de pronunţare a rezilierii acordului petrolier, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti sau arbitrale, după caz, Autoritatea competentă va emite decizia de încetare a administrării sau concesionării petroliere, cu efect de la data prevăzută la alin. 1.
Art. 26. - Decizia de încetare a administrării sau concesiunii petroliere se publică în Monitorul Oficial al României, cu menţiunea datei la care produce efect şi se înscrie în Cartea petrolieră de către Autoritatea competentă. La încetarea administrării sau concesiunii petroliere pentru oricare dintre cauzele prevăzute la art. 19, exploatarea
În termen de maximum 3 luni de la încetarea administrării sau concesiunii petroliere, Autoritatea competentă va stabili măsurile ce urmează a fi luate cu privire la perimetrul petrolier şi la dotările aferente acestuia.
Titularul acordului petrolier rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate terţilor din culpa sa prin operaţiunile petroliere efectuate până la data renunţării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea administrării sau concesiunii petroliere.
CAPITOLUL III
Drepturile şi obligaţiile titularului
Art. 27. - Titularul acordului petrolier are următoarele drepturi:
Art. 28. - Titularul acordului petrolier are următoarele obligaţii:
CAPITOLUL IV
Taxe, tarife şi redevenţe petroliere
Art. 29. - Titularii dreptului de administare sau de concesiune sunt supuşi la plata către bugetul de stat a unei taxe pe activitatea de exploatare a resurselor minerale şi a unei redevenţe petroliere stabilite legal conform acordului petrolier.
Taxa pe activitatea de exploatare a resurselor minerale se stabileşte la o cotă de 3% din valoarea producţiei brute realizate, se calculează şi este datorată anual cu scadenţă până la 31 ianuarie a anului următor.
Prin bugetul de stat, fondurile realizate din încasarea taxei vor fi reinvestite în domeniul petrolier.
Art. 30. - Redevenţa petrolieră se stabileşte sub formă de cotă procentuală din producţia brută realizată. Cota va fi convenită între Autoritatea competentă şi titularul acordului petrolier, pentru fiecare zăcământ în parte, la încheierea acordului petrolier.
Redevenţa petrolieră este datorată din ziua începerii realizării producţiei şi plătibilă în natură, trimestrial, cu scadenţă până la data de 20 a primei luni a trimestrului următor.
Art. 31. - Gazele naturale reinjectate în zăcământ sunt exceptate de la plata oricărei taxe şi redevenţe. Gazele extrase prin sonde concomitent cu ţiţeiul, neutilizate şi nici valorificate de către concesionar, se predau statului fără plată şi sunt scutite de taxă şi de redevenţă. Cheltuielile de preluare şi riscurile de utilizare aparţin statului.
Art. 32. - Verificarea exactităţii datelor pe baza cărora se calculează taxa pe activitatea de exploatare a resurselor minerale şi redevenţa petrolieră se face de Autoritatea competentă, precum şi de organele de stat cu atribuţii în domeniul controlului financiar.
Pentru neplata în termen a taxei pe activitatea de exploatare a resurselor minerale se percep majorări de întârziere conform legii fiscale, iar pentru neplata la termen a redevenţei petroliere vor fi stipulate în acordul petrolier dauneinterese, moratorii şi compensatorii.
Art. 33. - Pentru actele eliberate în exercitarea atribuţiilor sale - avize, permise de prospecţiune, documente de confirmare a rezervelor, autorizaţii şi altele -, precum şi pentru consultarea şi utilizarea unor documente şi informaţii referitoare la resursele petroliere, Autoritatea competentă percepe tarife, stabilite cu avizul Ministerului Finanţelor. Veniturile realizate conform alin. 1 de către Autoritatea competentă vor putea fi utilizate pentru alcătuirea pachetelor de date şi lansarea apelurilor publice de oferte, organizarea rundelor de prezentare a condiţiilor de participare la oferta publică, dotări, ţinerea licitaţiilor şi elaborarea de studii. Veniturile rămase neutilizate la sfârşitul anului bugetar se preiau ca venituri în anul următor, la dispoziţia Autorităţii competente.
Art. 34. - Plata taxelor şi redevenţelor prevăzute în prezenta lege nu scuteşte pe titularul acordului petrolier de obligaţiile fiscale, în măsura în care acestea îi sunt aplicabile, ţinând seama şi de prevederile art. 13 alin. 5. Titularii acordurilor petroliere beneficiază de următoarele facilităţi:
Titularii acordurilor petroliere, persoane juridice străine, mai beneficiază de următoarele facilităţi:
Facilităţile care se acordă titularilor de acorduri, potrivit prezentei legi, se stabilesc pentru fiecare contact în parte şi rămân nemodificate pe întreaga durată a acordului petrolier.
CAPITOLUL V
Autoritatea competentă
Art. 35. - Autoritatea competentă însărcinată cu aplicarea dispoziţiilor prezentei legi este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, organizată în subordinea Guvernului.
Art. 36. - În domeniul resurselor de petrol, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale are următoarele competenţe:
Art. 37. - Înfiinţarea, organizarea şi obiectul de activitate al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL VI
Sancţiuni
Art. 38. - Nerespectarea de către titularul acordului petrolier a obligaţiilor prevăzute în prezenta lege constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, după cum urmează:
Art. 39. - Săvârşirea pentru a doua oară a vreuneia dintre contravenţiile sancţionate prin prevederile art. 38 şi pentru care legea nu prevede retragerea administrării sau concesiunii, se sancţionează cu amendă, limitele amenzii prevăzute pentru contravenţia respectivă fiind fixate la dublu. Încălcarea în continuare a dispoziţiilor pentru care sunt stabilite sancţiuni prin art. 38 atrage după sine aplicarea prevederilor art. 36 lit. h).
Art. 40. - Amenzile se fac venit la bugetul de stat. Contravenţiilor prevăzute la art. 38 le sunt aplicabile, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27. Limitele amenzilor vor putea fi modificate prin hotărâre de Guvern în funcţie de indicele de inflaţie.
Art. 41. - Constatarea nerespectării obligaţiilor şi a săvârşirii contravenţiilor, precum şi aplicarea amenzilor se fac prin proces-verbal încheiat de personalul împuternicit al Autorităţii competente.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 42. - Prevederile acordurilor petroliere, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi aprobate de Guvern, rămân valabile în condiţiile în care au fost încheiate pe întreaga lor durată.
Art. 43. - Regiile autonome Petrom şi Romgaz îşi vor continua activitatea la acele obiective unde, la data publicării prezentei legi, desfăşoară lucrări de explorare, dezvoltare şi exploatare. În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, regiile autonome vor finaliza acţiunea de delimitare a perimetrelor de explorare, dezvoltare şi exploatare pentru aceste obiective şi vor solicita Autorităţii competente atribuirea lor în administrare, potrivit legii. Ceilalţi agenţi economici români care desfăşoară activităţi de explorare la unele obiective la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor continua activitatea până la finalizarea lor, în condiţiile stabilite de Autoritatea competentă.
Art. 44. - Soluţionarea litigiilor în legătură cu interpretarea şi executarea prevederilor acordurilor petroliere este de competenţa instanţelor judecătoreşti, dacă părţile nu au convenit soluţionarea pe cale arbitrală.
În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a prezentei legi, Autoritatea competentă va elabora normele de aplicare a acesteia, care vor fi supuse aprobării prin hotărâre a Guvernului.
Art. 45. - Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Art. 46. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea petrolului din anul 1942, Legea nr. 66/1992, precum şi alte dispoziţii contrare sau incompatibile.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
Bucureşti, 29 decembrie 1995.
Nr. 134
Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.