Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:

Art. 2. - Durata medie lunară a timpului de muncă se modifică în mod corespunzător, ţinând seama de prevederile art. 1.

Art. 3. - Ministerul Sănătăţii şi autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsurile ce se impun pentru stabilirea unui program de lucru adecvat pentru unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate.

Art. 4. - Prevederile art. 1 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului serviciului.

Art. 5. - (1) Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 3, precum şi în locurile de muncă prevăzute la art. 4 din prezenta lege li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

(2) Acordarea zilelor libere se face de către conducerea unităţilor, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

(3) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un salariu majorat cu 100% sau de cel stabilit prin contractul colectiv de muncă.

Art. 6. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă H.C.M. nr.1.739/1960 privind stabilirea zilelor nelucrătoare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 24 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION RAŢIU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN

Bucureşti, 12 iulie 1996.
Nr. 75.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.