ORDONANŢĂ nr.96 din 27 august 1998
privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional
Textul actului publicat în M.Of. nr. 320/28 aug. 1998

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite prezenta ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Pădurile, prin funcţiile economice şi de protecţie pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes naţional de care beneficiază întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin stabilirea de măsuri concrete de administrare, îngrijire, exploatare raţională şi regenerare.

Art. 2. - Indiferent de forma de proprietate, politica de punere în valoare economică, socială şi ecologică a pădurilor este un atribut al statului. În condiţiile respectării dreptului de proprietate, pădurile din România sunt administrate şi gospodărite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuă, în folosul generaţiilor actuale şi viitoare, a funcţiilor lor ecologice şi social-economice.

Art. 3. - După forma de proprietate, fondul forestier naţional, definit la art. 1 din Codul silvic, este constituit din:

a) fondul forestier proprietate publică a statului;
b) fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii);
c) fondul forestier proprietate privată a unităţilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane juridice;
d) fondul forestier proprietate privată indiviză a persoanelor fizice (foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitori ai acestora);
e) fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice.

Art. 4. - (1) Drumurile forestiere şi căile ferate forestiere, existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, aparţin statului, indiferent de forma de proprietate a fondului forestier pe care acestea îl străbat.

(2) Regimul juridic al drumurilor şi căilor ferate forestiere care se vor construi în viitor va fi stabilit în raport cu sursa de finanţare şi cu natura proprietăţii terenurilor, astfel:

a) drumurile şi căile ferate forestiere, construite pe terenurile proprietate publică a statului şi finanţate cu fonduri de la bugetul de stat sau din fondul de dezvoltare al Regiei Naţionale a Pădurilor, vor fi proprietate publică a statului şi administrate de regie;
b) drumurile şi căile ferate forestiere, construite pe terenuri din fondul forestier proprietate privată şi finanţate din resursele financiare ale proprietarilor de păduri, vor fi proprietate privată, administrate de deţinătorii pădurilor respective.

Art. 5. - Titularii dreptului de proprietate asupra fondului forestier, proprietate publică sau privată, îşi exercită dreptul de proprietate, în limitele şi în condiţiile legii, urmărind conservarea şi gospodărirea durabilă a pădurilor.

CAPITOLUL II
Regimul silvic

Art. 6. - Fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, este supus regimului silvic.

Art. 7. - (1) Regimul silvic reprezintă un sistem unitar de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi juridic, referitoare la amenajarea, paza, protecţia contra dăunătorilor, exploatarea şi regenerarea pădurilor, în vederea asigurării gestionării durabile a ecosistemelor forestiere.

(2) Respectarea normelor definite la alin. (1) este obligatorie pentru toţi proprietarii de păduri sau alţi deţinători.

(3) Normele tehnice silvice reglementează activităţile de amenajare şi regenerare a pădurilor, protecţie a pădurilor împotriva dăunătorilor, îngrijire (degajări, curăţiri, rărituri), punere în valoare a masei lemnoase şi de exploatare a lemnului, atât pentru pădurile proprietate publică, cât şi pentru pădurile proprietate privată. Normele tehnice actuale vor fi revizuite în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, prin grija autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(4) Normele cu caracter economic se referă la totalitatea obligaţiilor financiare ce revin proprietarilor de păduri, pentru asigurarea regenerării pădurilor, stării de sănătate a acestora, efectuării lucrărilor de amenajare, îngrijire şi punere în valoare, precum şi la modalităţile de finanţare.

(5) Normele juridice cuprind totalitatea reglementărilor cu specific silvic (legi, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, ordine şi instrucţiuni ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură).

(6) La dobândirea dreptului de proprietate, proprietarii de păduri vor lua cunoştinţă sub semnătură, prin grija autorităţii publice pentru silvicultură, de obligaţiile pe care le au pentru respectarea regimului silvic.

Art. 8. - (1) În vederea respectării reglementărilor referitoare la regimul silvic, proprietarii de păduri şi deţinătorii cu orice titlu au următoarele obligaţii:

a) să elaboreze amenajamente silvice pentru pădurile pe care le deţin, prin unităţi specializate, autorizate în acest scop de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Costul acestor lucrări se suportă de proprietari în cazul persoanelor juridice. Pentru pădurile cu suprafeţe mai mici de 10 hectare, aparţinând persoanelor fizice, gospodărite în mod individual, se întocmesc, de unităţi specializate, studii sumare de amenajare, al căror conţinut se va preciza prin normele tehnice specifice;
b) să asigure paza pădurilor, în vederea prevenirii tăierilor ilegale, distrugerii sau degradării vegetaţiei forestiere, păşunatului abuziv, braconajului şi a altor fapte infracţionale sau contravenţionale. Proprietarii de păduri proprietate privată care nu au personal angajat pentru asigurarea pazei, în condiţiile menţionate la art. 12, răspund contravenţional;
c) să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor, stabilite de organele autorităţii publice pentru silvicultură, cu mijloace proprii sau contra cost, prin unităţi silvice specializate;
d) să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor şi, după caz, dotarea cu mijloace de primă intervenţie;
e) să efectueze lucrările de împădurire şi de ajutorare a regenerării naturale, potrivit prevederilor amenajamentelor silvice şi ale normelor tehnice specifice. Lucrările de împădurire se vor executa în termen de cel mult 2 ani de la exploatarea masei lemnoase. În caz contrar, se vor aplica măsurile prevăzute la art. 67 din Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 26/1996;
f) să efectueze lucrările de întreţinere a plantaţiilor şi regenerărilor naturale până la realizarea stării de masiv;
g) să execute la timp, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor tehnice specifice, lucrările de îngrijire a arboretelor - degajări, curăţiri, rărituri, tăieri de igienă;
h) să execute tăieri de arbori numai după marcarea şi inventarierea acestora şi după elaborarea documentelor specifice de către personalul silvic autorizat;
i) să asigure, în conformitate cu prevederile amenajamentelor şi actelor normative în vigoare, întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere aflate în proprietate.

(2) În situaţiile în care gospodărirea pădurilor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice este asigurată pe baze contractuale de către Regia Naţională a Pădurilor, obligaţiile menţionate la alin. (1) se vor regăsi, ca atare, în contractele încheiate.

Art. 9. - (1) În vederea gospodăririi durabile a pădurilor se interzic:

a) defrişarea vegetaţiei forestiere - respectiv înlăturarea acesteia şi schimbarea destinaţiei terenului - fără aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
b) desfăşurarea de activităţi care produc degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea seminţişului utilizabil şi a arborilor nedestinaţi exploatării, potrivit prevederilor art. 45 din Codul silvic.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. a) terenurile aflate în perimetrul fâşiei de protecţie a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public şi care, prin natura lor, sunt destinate protecţiei şi întreţinerii liniei de frontieră, potrivit prevederilor Legii privind frontiera de stat a României nr. 56/1992. Defrişarea vegetaţiei forestiere pentru realizarea fâşiei de protecţie a frontierei de stat se va executa de către proprietarul sau deţinătorul pădurii, sub supravegherea organului de grăniceri şi a autorităţii silvice competente.

Art. 10. - (1) Exploatarea produselor lemnoase ale pădurilor se face numai în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi cu respectarea instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi epocile de recoltare şi transport al materialului lemnos din păduri, emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(2) Pentru masa lemnoasă destinată a se exploata, proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu de păduri întocmesc acte de punere în valoare, în conformitate cu normele tehnice în vigoare, cu marcarea şi inventarierea prealabilă a arborilor destinaţi tăierii de către personalul silvic delegat să utilizeze ciocanul silvic de marcat.

(3) Ocoalele silvice, agenţii economici atestaţi să execute exploatări forestiere, persoanele fizice şi juridice care au în proprietate sau în administrare păduri au obligaţia să folosească tehnologii de recoltare şi de scoatere a lemnului din pădure, care să nu producă degradarea solului, poluarea apelor, distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil, a arborilor nedestinaţi exploatării peste limitele admise prin instrucţiunile prevăzute la alin. (1).

(4) Masa lemnoasă care se exploatează şi se transportă din pădure va fi însoţită de documentele prevăzute în instrucţiunile privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul instalaţiilor de debitat lemn rotund în cherestea, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(5) Materialul lemnos de lucru cu diametrul la capătul gros mai mare de 20 cm, care se transportă din pădure, având ca document de însoţire bonul de vânzare sau foaia de însoţire, se marchează cu marca dreptunghiulară specifică agentului economic care administrează pădurea sau care exploatează masa lemnoasă, după caz.

CAPITOLUL III
Administrarea fondului forestier naţional

Secţiunea 1
Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului

Art. 11. - (1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează potrivit Codului silvic de către Regia Naţională a Pădurilor.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Secţiunea a 2-a
Administrarea fondului forestier proprietate publică a
comunelor, oraşelor şi municipiilor şi a celui proprietate privată
indiviză (foşti composesori, moşneni, răzeşi sau moştenitorii acestora)

Art. 12. - (1) Pădurile proprietate publică a comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi cele proprietate privată indiviză, aparţinând foştilor composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorilor acestora, se administrează de către proprietari, prin structuri silvice proprii similare cu cele ale statului. Pentru gestionarea pădurilor, deţinătorii menţionaţi mai sus vor angaja personal de specialitate, autorizat în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2) Pentru realizarea prevederilor menţionate la alin. (1), persoanele fizice, foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorii acestora, se vor constitui, în mod obligatoriu, în prealabil, în asociaţii cu personalitate juridică, potrivit legii.

Art. 13. - (1) Pădurile aparţinând deţinătorilor menţionaţi la art. 12 alin. (1) se organizează pe cantoane silvice conduse de pădurari cu studii de specialitate, suprafaţa unui canton fiind de maximum: 300 hectare în zona de câmpie; 500 hectare în zona de coline; 1.000 hectare în zona de munte.

(2) În situaţia existenţei mai multor cantoane se vor constitui districte sau brigăzi silvice, conduse de tehnicieni silvici sau de ingineri silvici. Suprafaţa acestora este de maximum: 1.500 hectare în zona de câmpie; 2.500 hectare în zona de coline; 5.000 hectare în zona de munte.

(3) În cazul mai multor brigăzi sau districte se pot constitui ocoale silvice, a căror suprafaţă este de maximum: 8.000 hectare în zona de câmpie; 12.000 hectare în zona de coline; 20.000 hectare în zona de munte.

(4) Pentru îndeplinirea condiţiilor de suprafaţă precizate la alin. (1)-(3), proprietarii pădurilor respective se pot asocia în funcţie de vecinătăţi sau de interesele economice ale acestora.

Art. 14. - (1) În situaţia în care proprietarii pădurilor care fac obiectul prezentei secţiuni nu doresc sau nu pot îndeplini condiţiile menţionate la art. 12, aceştia vor gospodări pădurile ce le aparţin, pe bază contractuală, prin Regia Naţională a Pădurilor.

(2) Prin contractul încheiat între părţi se stabilesc drepturile şi obligaţiile proprietarilor pădurilor şi ale Regiei Naţionale a Pădurilor. În mod obligatoriu se vor stipula:

a) drepturile materiale ale proprietarilor de păduri, în natură sau în bani, care rezultă din valorificarea resurselor lemnoase şi nelemnoase ale pădurilor preluate în gestiune;
b) obligaţiile Regiei Naţionale a Pădurilor de a asigura paza pădurilor şi de a executa lucrările tehnice silvice de îngrijire, combatere a dăunătorilor, punere în valoare a masei lemnoase, exploatare a resurselor şi de regenerare a arboretelor, în conformitate cu regimul silvic;
c) modalităţile financiare de a suporta costul lucrărilor de întocmire a amenajamentelor silvice, de administrare, pază, îngrijire, protecţie contra dăunătorilor, exploatare şi regenerare.

Secţiunea a 3-a
Administrarea fondului forestier proprietate privată a
persoanelor fizice

Art. 15. - (1) Pădurile proprietate privată a persoanelor fizice sunt supuse regimului silvic. Proprietarii acestor păduri au obligaţia să execute prin mijloace proprii sau prin unităţi silvice specializate lucrările necesare impuse de regimul silvic.

(2) În situaţiile în care proprietarii pădurilor nu îşi pot îndeplini în mod individual obligaţiile prevăzute la alin. (1), aceştia se pot constitui în asociaţii cu personalitate juridică, angajând personal silvic de specialitate, în conformitate cu prevederile art. 13.

(3) În vederea respectării obligaţiei prevăzute la alin. (1), proprietarii pădurilor proprietate privată, individuali sau constituiţi în asociaţii, pot solicita, de asemenea, unităţilor teritoriale ale Regiei Naţionale a Pădurilor să administreze pădurile ce le aparţin, pe bază de contracte, în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2).

Secţiunea a 4-a
Administrarea pădurilor proprietate privată a unităţilor de cult
(parohii, schituri, mănăstiri), a instituţiilor de învăţământ
sau a altor persoane juridice

Art. 16. - (1) Administrarea pădurilor proprietate privată a parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, unităţilor de învăţământ sau a altor persoane juridice se face de către acestea, angajând personal silvic specializat, în vederea respectării obligaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1).

(2) Pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), proprietarii pădurilor respective se pot asocia cu alţi deţinători de păduri, în vederea gospodăririi pădurilor în condiţiile prevăzute la art. 13.

(3) Proprietarii de păduri care fac obiectul prezentei secţiuni pot solicita, de asemenea, ca pădurile ce le aparţin să fie administrate pe bază contractuală de către Regia Naţională a Pădurilor, în condiţiile prevăzute la art. 12, completate cu alte prevederi specifice, convenite de părţile contractante.

Secţiunea a 5-a
Reglementări comune pentru administrarea fondului forestier
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi proprietate privată

Art. 17. - (1) Contractele de administrare a fondului forestier menţionat la secţiunile 2-4 din prezentul capitol se încheie pe o durată minimă, egală cu perioada de aplicare a amenajamentului silvic, conform prevederilor art. 18, din Codul silvic.

(2) Contractele prevăzute la alin. (1) se încheie în formă autentică la birourile notariale, taxele şi comisioanele suportându-se de către Regia Naţională a Pădurilor. Aceste contracte se înregistrează la inspectoratele silvice teritoriale în raza cărora se află fondul forestier.

(3) Rezilierea contractului din iniţiativa unei părţi se soluţionează conform legislaţiei civile.

(4) Activitatea personalului silvic angajat pentru paza şi gospodărirea pădurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi proprietate privată este controlată sub raportul regimului silvic de către personalul tehnic al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al inspectoratelor silvice teritoriale prevăzute la cap. IV din prezenta ordonanţă.

(5) Personalul silvic angajat pentru paza pădurilor, prevăzut la art. 13 alin. (1), este dotat cu armament de serviciu, în condiţiile legii.

Art. 18. - Modalităţile concrete de constituire a structurilor silvice pentru gospodărirea pădurilor, care fac obiectul secţiunilor 2-4 din prezentul capitol, precum şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.

CAPITOLUL IV
Controlul respectării regimului silvic

Art. 19. - (1) Controlul respectării regimului silvic pentru întregul fond forestier naţional se exercită de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură Departamentul pădurilor, prin Direcţia generală pentru controlul aplicării regimului silvic, precum şi prin inspectoratele silvice teritoriale din subordinea acesteia.

(2) Modul de organizare şi funcţionare a controlului aplicării regimului silvic la nivel central şi local, precum şi structurile administrative aferente se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 20. - Direcţia generală pentru controlul aplicării regimului silvic, prin organele sale centrale şi teritoriale, are următoarele atribuţii:

a) controlează modul de respectare, de către proprietarii şi deţinătorii cu orice titlu de păduri, a prevederilor legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, ordinelor ministrului, regulamentelor şi instrucţiunilor în domeniul silviculturii, precum şi a normelor specifice regimului silvic;
b) analizează şi controlează modul de respectare a prevederilor amenajamentelor silvice pentru toate pădurile, indiferent de natura proprietăţii;
c) controlează activitatea de exploatare a masei lemnoase, executată prin agenţi economici atestaţi sau în regie proprie, şi dispune sistarea activităţilor care încalcă normele tehnice specifice sau care provoacă degradarea vegetaţiei forestiere, eroziunea solului sau alte deteriorări ale mediului;
d) controlează aplicarea şi respectarea dispoziţiilor legale privind prevenirea şi stingerea incendiilor în păduri;
e) controlează activitatea de construire, reparare şi întreţinere a drumurilor forestiere, în conformitate cu legislaţia şi normele specifice în vigoare;
f) constată faptele contravenţionale în domeniul silviculturii şi exploatării pădurilor şi propune sau stabileşte, după caz, sancţiunile, potrivit împuternicirilor prevăzute de lege;
g) constată faptele infracţionale în domeniul silviculturii şi exploatării pădurilor şi sesizează, de îndată, organul de poliţie, în vederea efectuării cercetării penale, în conformitate cu prevederile art. 207 şi 209 din Codul de procedură penală;
h) verifică sesizările scrise cu privire la abaterile comise în fondul forestier proprietate publică sau proprietate privată şi stabileşte situaţiile de încălcare a actelor normative în vigoare, propunând măsurile de reglementare sau de sancţionare, potrivit legii;
i) avizează angajarea personalului silvic necesar pentru gospodărirea pădurilor, altele decât cele administrate de către Regia Naţională a Pădurilor;
j) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare, prevăzut la art. 19 alin. (2).

Art. 21. - (1) Inspectoratele silvice teritoriale se constituie la nivelul fiecărui judeţ, dacă suprafaţa pădurilor judeţului, potrivit art. 3 lit. a)-e), este de minimum 100.000 hectare.

(2) În cazul judeţelor în care suprafaţa pădurilor este sub limita prevăzută la alin. (1), inspectoratele silvice teritoriale vor fi constituite pe raza a două sau mai multe judeţe limitrofe, astfel încât suprafaţa minimă a acestora să fie cea prevăzută la alin. (1).

(3) Personalul tehnic de specialitate din inspectoratele silvice teritoriale se va dimensiona în raport cu suprafaţa pădurilor şi cu numărul de proprietari, astfel încât pentru o suprafaţă de maximum 10.000 hectare să existe un inspector-inginer silvic.

(4) Pentru lucrările tehnice de nivel mediu şi pentru executarea controalelor de fond se va asigura un tehnician silvic pentru:

- 3.000 hectare în zona de câmpie;
- 5.000 hectare în zona de coline;
- 10.000 hectare în zona de munte.

Art. 22. - Finanţarea organelor centrale şi teritoriale pentru controlul respectării regimului silvic se face de la bugetul de stat.

CAPITOLUL V
Regimul juridic al fondului forestier proprietate privată

Art. 23. - (1) Terenurile din fondul forestier proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil, potrivit legii.

(2) Terenurile prevăzute la alin. (1) pot fi dobândite sau înstrăinate prin oricare dintre modalităţile stabilite de legislaţia civilă, în condiţiile respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe.

Art. 24. - (1) Pădurile proprietate privată se pot înstrăina, prin acte juridice, numai cu condiţia nedivizării proprietăţii.

(2) Condiţia de nedivizare a proprietăţii este aplicabilă şi în cazul moştenitorilor.

(3) Statul, prin Regia Naţională a Pădurilor, are dreptul de preempţiune la toate vânzările de bună voie sau silite, la preţ şi în condiţii egale atât pentru pădurile proprietate privată, cât şi pentru terenurile cu altă folosinţă, limitrofe fondului forestier proprietate publică a statului. În acest sens, proprietarul terenului ce face obiectul vânzării este obligat să înştiinţeze, în scris, unitatea silvică teritorială în raza căreia se află terenul respectiv despre intenţia de înstrăinare. Unitatea silvică sesizată îşi exprimă opţiunea în termen de 30 de zile, după care dreptul de preempţiune al statului încetează.

(4) În situaţia în care Regia Naţională a Pădurilor nu îşi exprimă opţiunea de a cumpăra terenuri cu păduri proprietate privată, în condiţiile stabilite la alin. (3), dreptul de preempţiune pentru cumpărarea terenului cu pădure revine proprietarilor învecinaţi, care îşi pot exprima opţiunea în termen de 30 de zile de la înştiinţarea scrisă cu confirmare de primire, trimisă de proprietarul care doreşte să vândă terenul cu pădure. După expirarea acestui termen, dreptul de preempţiune încetează.

(5) În cazul vânzării unor suprafeţe de pădure aflate în indiviziune, dreptul de preempţiune revine coproprietarilor terenurilor respective.

(6) Înstrăinarea făcută cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(5) este nulă de drept.

(7) Suprafaţa maximă de pădure pe care o persoană fizică o poate obţine prin cumpărare este de 1.000 hectare.

Art. 25. - (1) Reducerea suprafeţei pădurilor proprietate privată este interzisă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul următor.

(2) În mod excepţional, pentru construcţii cu destinaţie militară, pentru căi ferate, şosele de importanţă deosebită, linii electrice de înaltă tensiune, mine, forări, sonde şi echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol, lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă, obiective turistice, ocuparea definitivă de terenuri din fondul forestier proprietate privată, cu defrişarea pădurii sau fără, se aprobă, cu acordul prealabil al proprietarilor terenurilor, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.

(3) În cazurile în care proprietarii terenurilor nu sunt de acord, ocuparea terenurilor se poate face în condiţiile stabilite potrivit reglementărilor legale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

(4) Ocuparea definitivă a terenurilor din fondul forestier proprietate privată se face cu plata de către persoanele fizice şi juridice solicitante a următoarelor taxe şi despăgubiri:

a) taxa pentru ocuparea definitivă de terenuri forestiere, care se varsă în Fondul de ameliorare potrivit prevederilor art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, fond aflat la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
b) contravaloarea terenului, care se achită proprietarului terenului forestier;
c) contravaloarea pierderii de creştere, determinată de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii, dacă terenul este acoperit cu pădure, despăgubire care revine proprietarului terenului.

Art. 26. - Pentru ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier proprietate privată, în condiţiile prevăzute la art. 25 alin. (2), persoanele fizice sau juridice care beneficiază de ocuparea terenurilor au obligaţia să achite:

a) chiria pentru ocuparea terenului pe durata aprobată, care se încasează de proprietarul terenului;
b) contravaloarea pierderii de creştere, determinată de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii, dacă terenul este acoperit cu pădure, despăgubire care revine proprietarului;
c) cheltuielile necesare pentru reinstalarea vegetaţiei forestiere pe terenul ocupat temporar şi pentru întreţinerea acesteia până la realizarea stării de masiv; sumele aferente se depun într-un cont special, purtător de dobândă, la dispoziţia inspectoratului silvic teritorial, care dispune de cheltuirea fondului respectiv pentru realizarea lucrărilor silvice necesare;
d) o garanţie în bani, egală cu taxa legală prevăzută pentru ocuparea definitivă de terenuri forestiere, care se depune într-un cont special, purtător de dobândă, aflat la dispoziţia inspectoratului silvic teritorial. După îndeplinirea obligaţiilor prevăzute cu privire la redarea terenurilor în fondul forestier, titularul aprobării va primi garanţia şi dobânda aferentă.

Art. 27. - Metodologia de executare şi de finanţare a lucrărilor de reinstalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, prevăzute la art. 26 lit. (c), se elaborează de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 28. - Ocuparea definitivă sau temporară a terenurilor din fondul forestier proprietate privată, potrivit prevederilor art. 25 şi art. 26, se face numai cu acordul proprietarilor şi se aprobă după cum urmează:

a) pentru suprafaţa de până la un hectar, de către inspectoratul silvic teritorial, la cererea persoanei fizice sau juridice beneficiare;
b) pentru suprafaţa de peste un hectar, dar nu mai mare de 100 hectare, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, la cererea persoanei fizice sau juridice beneficiare, cu avizul inspectoratului silvic teritorial;
c) pentru suprafaţa de peste 100 hectare, prin hotărâre a Guvernului, la cererea persoanelor juridice beneficiare şi la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 29. - Defrişarea pădurii, în scopul executării de lucrări necesare gospodăririi fondului forestier, se aprobă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, la cererea proprietarului, şi este scutită de plata oricăror taxe.

CAPITOLUL VI
Finanţarea administrării fondului forestier naţional

Art. 30. - (1) Finanţarea activităţilor de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului se asigură de către Regia Naţională a Pădurilor din veniturile realizate prin valorificarea produselor pădurii şi din Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, prevăzut la art. 63 din Codul silvic, care este fond deductibil la determinarea profitului impozabil aferent Regiei Naţionale a Pădurilor.

(2) Finanţarea activităţilor de administrare a fondului forestier proprietate privată a persoanelor juridice sau persoanelor fizice se asigură, de regulă, de către acestea din veniturile realizate prin comercializarea masei lemnoase exploatate şi a altor produse ale pădurilor ce le aparţin.

Art. 31. - (1) În vederea sprijinirii proprietarilor de păduri proprietate privată, în special persoane fizice, în efectuarea unor lucrări de gospodărire, în scopul asigurării integrităţii fondului forestier naţional şi gestionării durabile a pădurilor, statul va aloca anual, de la buget, fondurile necesare pentru:

a) refacerea pădurilor afectate de calamităţi naturale sau de incendii;
b) refacerea unor căi forestiere de transport distruse în urma calamităţilor naturale;
c) combaterea bolilor şi dăunătorilor în pădurile proprietate privată;
d) finanţarea unor studii complexe de fundamentare a soluţiilor de gospodărire a pădurilor proprietate privată;
e) punerea la dispoziţia proprietarilor de păduri a normelor tehnice silvice şi juridice care reglementează regimul silvic şi a materialelor de propagandă şi educaţie forestieră privind ocrotirea şi conservarea pădurilor;
f) sprijinirea proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie, persoane fizice, prin acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea lemnului pe care nu îl recoltează datorită restricţiilor impuse prin amenajamentele silvice în pădurile cu funcţii speciale de protecţie.

(2) Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor acordate potrivit prevederilor alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul Ministerului Finanţelor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

CAPITOLUL VII
Răspunderi şi sancţiuni

Art. 32. - Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate, potrivit legii.

Art. 33. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

a) refuzul nejustificat al Regiei Naţionale a Pădurilor de a încheia contractele de administrare stabilite la art. 14, art. 15 alin. (3) şi la art. 16 alin. (3), cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei;
b) refuzul proprietarilor sau al altor deţinători de păduri de a întocmi amenajamentele silvice, conform obligaţiei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoane juridice;
c) neasigurarea pazei pădurilor, potrivit obligaţiei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 2.500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoane juridice;
d) refuzul proprietarilor sau al altor deţinători de păduri de a executa lucrările de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor pădurilor, conform dispoziţiei art. 8 alin. (1) lit. c), sau de a executa lucrările de îngrijire a arboretelor, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. g), cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei;
e) angajarea de către proprietari sau alţi deţinători de păduri de personal silvic neavizat de autoritatea publică care răspunde de silvicultură, cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei.

(2) Sunt competenţi să constate faptele contravenţionale prevăzute la alin. (1) inginerii din autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi din inspectoratele silvice teritoriale, împuterniciţi prin delegaţie.

(3) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin. (1) se aplică de către conducătorul autorităţii publice teritoriale care răspunde de silvicultură, prin rezoluţie pe procesul-verbal de constatare.

(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.

Art. 34. - Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, altele decât cele prevăzute la art. 33, indiferent de forma de proprietate a pădurilor în care acestea au fost comise, sunt reglementate prin lege specială.

Art. 35. - Personalul silvic din autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi din inspectoratele silvice teritoriale este competent să constate infracţiunile prevăzute la art. 96-103 din Codul silvic şi este obligat să sesizeze de îndată organele de cercetare penală competente.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale

Art. 36. - În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va revizui şi va completa cu prevederi specifice pădurilor proprietate publică şi privată regulamentele, instrucţiunile şi normele tehnice din domeniul silviculturii.

Art. 37. - În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, constatarea contravenţiilor şi a infracţiunilor silvice, personalul silvic prevăzut la art. 35 este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice.

Art. 38. - Unităţile de poliţie, împreună cu cele ale jandarmeriei, precum şi organele administraţiei publice locale ori, după caz, organele de pompieri militari vor sprijini organele silvice sau, după caz, le vor acorda asistenţă tehnică, potrivit competenţelor, în organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de prevenire şi de combatere a fenomenului infracţional şi contravenţional şi, respectiv, pentru prevenirea şi stingerea incendiilor atât în pădurile proprietate publică, cât şi în cele proprietate privată.

Art. 39. - Personalul silvic de toate gradele, necesar pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată, poate fi angajat numai cu avizul inspectoratelor silvice din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 40. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemnează:

Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului,
Romică Tomescu

Ministrul finanţelor,
Daniel Dăianu

Ministru de interne,
Gavril Dejeu

Bucureşti, 27 august 1998.
Nr. 96.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 15:14

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.