DECIZIE nr.81 din 19 mai 1998
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.6 alin.(1) lit.e) din Legea nr.1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 220/16 iun. 1998

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, invocată de Nagy Ferenc în Dosarul nr. 2.378/1997 al Curţii de Apel Cluj-Napoca Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5 mai 1998 şi sunt consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 12 mai 1998 şi apoi pentru data de 19 mai 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1.213 din 2 octombrie 1997, Curtea de Apel Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, invocată de Nagy Ferenc în Dosarul nr. 2.378/1997 al acestei instanţe.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, potrivit cărora nu beneficiază de ajutor de şomaj sau de ajutor de integrare profesională absolvenţii învăţământului liceal care urmează forme superioare de pregătire profesională, au caracter discriminatoriu în opinia autorului, în ceea ce priveşte persoanele care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior şi care, fiind salariate, au devenit între timp şomeri, privarea lor de ajutorul de şomaj, potrivit dispoziţiilor sus-menţionate, constituind o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (2), art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi (2), art. 43 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (1) şi (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia invocată ca „nefondată”, întrucât dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 1/1991, republicată, reglementează excepţii care „au în vedere prevederi legale care reglementează măsuri ce asigură posibilitatea de a realiza venituri din muncă şi alte măsuri de protecţie socială, în cazul reclamantului, obţinerea de bursă”.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.
În punctul său de vedere Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece pe perioada studiilor universitare studenţii beneficiază de bursă şi de alte forme de ajutor prevăzute de Legea învăţământului nr. 84/1995.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, prevede că nu pot beneficia de ajutor de şomaj sau de ajutor de integrare profesională absolvenţii învăţământului liceal care urmează forme superioare de pregătire profesională. În speţă, în timpul studiilor universitare autorul excepţiei a avut calitatea de salariat, pe care însă a pierdut-o devenind şomer. În temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, acestuia nu i s-a mai plătit ajutorul de şomaj.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr.95 din 18 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 din 27 decembrie 1996, a statuat că dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991, republicată, sunt constituţionale. Această decizie a avut însă în vedere numai prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din această lege ce asimilează, în anumite condiţii, şomerilor absolvenţii învăţământului liceal care nu s-au putut încadra în muncă. În cauza de faţă însă, situaţia este alta, întrucât priveşte condiţia de şomer a persoanelor încadrate cărora li s-a desfăcut contractul de muncă dintr-un motiv neimputabil acestora şi care beneficiază, potrivit Legii nr. 1/1991, republicată, de ajutorul de şomaj, pe de o parte, şi aceleaşi persoane care, deşi şomere, sunt private de plata acestui ajutor, întrucât urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior, pe de altă parte.
Dreptul la ajutorul de şomaj este nu numai un drept legal, prevăzut de Legea nr. 1/1991, republicată, ci şi constituţional, potrivit art. 43 alin. (2) din legea fundamentală.
Privarea de ajutorul de şomaj a şomerilor ce urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii sau a autorităţilor publice, fără privilegii sau discriminări.
Principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice se aplică, prin natura lui, tuturor drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie sau lege. Acest principiu este prevăzut şi la art. 14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a fost consacrat şi în practica jurisdicţională a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în cazul Marekx contra Belgiei, Curtea Europeană a adoptat o soluţie în temeiul articolului sus-menţionat, reţinând că orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Faptul că un şomer urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior nu constituie o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru decăderea sa din dreptul la plata ajutorului de şomaj, care, aşa cum s-a arătat, constituie un drept constituţional.
De principiu, exerciţiul unui drept constituţional, cum este dreptul la învăţătură, nu poate reprezenta un motiv de decădere din exerciţiul altui drept constituţional care este ajutorul de şomaj. De asemenea, acest motiv nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute la art. 49 alin. (1) din Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi.
Din aceste considerente rezultă şi diferenţa faţă de soluţia adoptată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 95 din 18 septembrie 1996, deoarece privarea de ajutorul de şomaj a unor şomeri, întrucât îşi exercită dreptul la învăţătură, reprezintă o discriminare faţă de ceilalţi şomeri care se bucură de ajutorul de şomaj atât în temeiul art. 43 alin. (2) din Constituţie, cât şi al art. 2 din Legea nr. 1/1991, republicată, ei suportând, cât erau încadraţi, plata asigurărilor sociale.
Legea nr. 1/1991, fiind anterioară Constituţiei, potrivit art. 150 alin. (2) din legea fundamentală, ar fi necesar să facă parte din legislaţia asupra căreia Consiliul Legislativ urmează să propună măsuri pentru punerea ei de acord cu normele şi principiile Constituţiei. Având în vedere această obligaţie, se impune ca această analiză să aibă în vedere şi eliminarea din legislaţie a discriminării ce face obiectul excepţiei de faţă, spre a se adopta o reglementare corespunzătoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia invocată de Nagy Ferenc în Dosarul nr. 2.378/1997 al Curţii de Apel Cluj-Napoca - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, republicată, sunt neconstituţionale în cazul în care se aplică unei persoane care, ca urmare a desfacerii contractului de muncă dintr-o cauză neimputabilă acesteia, a devenit şomer şi are, potrivit legii, dreptul la ajutor de şomaj.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 19:27

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.