DECIZIE nr.172 din 10 decembrie 1998
privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 3/11 ian. 1999

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ridicată de Streche Ionel în Dosarul nr. 539/1998 al Curţii de Apel Galaţi.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1998.

CURTEA ,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, prin Încheierea din 22 iunie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 539/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ridicată de Streche Ionel, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 37 alin. 1 din Decretul nr.328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal contravin art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”, iar „Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere”.
Exprimându-şi opinia în sensul că excepţia invocată este neîntemeiată, textul art. 71 din Codul penal fiind constituţional, instanţa de judecată arată c㠄recurentul confundă, în chiar motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care este guvernată de alte principii enumerate la art. 65 din Codul penal”. Astfel, „spre deosebire de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care constă în interzicerea unuia sau mai multor drepturi, şi doar, în cazuri excepţionale, a tuturor drepturilor enumerate la art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii”. Decurgând, potrivit art. 71 din Codul penal, din pedeapsa privativă de libertate, pedeapsa accesorie este obligatorie şi întotdeauna alăturată pedepsei principale.
În speţă, art. 42 alin. 1 lit. b) din Decretul nr.328/1966 impune anularea permisului de conducere atunci când titularul acestuia a fost condamnat pentru infracţiunea de conducere în stare de ebrietate.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
În punctul său de vedere Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, „nu se poate susţine că aplicarea pedepsei complementare prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal este de natură să înfrângă libertatea în alegerea profesiei şi a locului de muncă”, iar, pe de altă parte, conform art. 49 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns prin lege, în scopul apărării odinii publice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. Rezultă că excepţia ar fi putut viza art. 37 alin. 1 din Decretul nr.328/1966, în temeiul căruia autorul excepţiei a fost trimis în judecată, şi/sau art. 71 din Codul penal.
Curtea Constituţională constată însă că dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, a căror neconstituţionalitate se invocă, nu sunt pertinente în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ridicată de Streche Ionel în Dosarul nr. 539/1998 al Curţii de Apel Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Joi, 24 septembrie 2026, 15:43

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.