DECIZIE nr.VII din 22 decembrie 1998
Textul actului publicat în M.Of. nr. 64/16 feb. 1999

Sub preşedinţia preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Sorin Moisescu, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 299 din Codul de procedură civilă privind hotărârile pronunţate în apel supuse recursului. Ministerul Public a fost reprezentat de prim-adjunctul procurorului general Ion Ionescu, care a susţinut recursul în interesul legii, cerând să se constate că sunt supuse recursului şi deciziile date în apel, prin care cauzele se trimit spre rejudecare ca urmare a desfiinţării sentinţelor pronunţate în primă instanţă.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 299 din Codul de procedură civilă, referitoare la hotărârile care sunt supuse recursului, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe au considerat inadmisibile recursurile declarate împotriva deciziilor date în apel prin care, desfiinţându-se sentinţele pronunţate în primă instanţă, s-a dispus trimiterea cauzelor spre rejudecare. În motivarea acestei soluţii, făcându-se referire la prevederile înscrise în art. 377 alin. 1 şi în art. 299 din Codul de procedură civilă, s-a învederat că decizia prin care instanţa de apel desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare nu este o hotărâre definitivă, ci are caracter intermediar, nerezolvând fondul pricinii.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că sunt supuse recursului şi deciziile instanţei de apel prin care, desfiinţându-se sentinţele date în primă instanţă, cauzele se trimit pentru o nouă judecată.
În sprijinul acestei soluţii au fost invocate prevederile art. 299 din Codul de procedură civilă, care nu fac nici o distincţie între hotărârile date în apel care pot fi atacate cu recurs, ceea ce impune concluzia că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs toate hotărârile pronunţate în apel, inclusiv cele prin care cauzele se trimit spre rejudecare ca urmare a desfiinţării sentinţelor pronunţate în primă instanţă.
Aceste din urmă instanţe au procedat corect.
Prin art. 299 din Codul de procedură civilă se prevede c㠄hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului”.
Din acest text de lege rezultă, astfel, că sunt supuse recursului, în primul rând, hotărârile date fără drept de apel, cum sunt cele la care se referă art. 22, 247, 252, 273, 366, 550 şi 551 din Codul de procedură civilă, hotărârile pronunţate în materia contravenţiilor reglementate prin Legea nr. 32/1968 sau în temeiul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 29/1990.
Mai rezultă, de asemenea, că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, precum şi, în condiţiile stabilite de lege, hotărârile altor organe de jurisdicţie.
În legătură cu hotărârile date în apel, este de observat că prin art. 299 din Codul de procedură civilă nu se face distincţie între cele prin care se rezolvă fondul pricinii şi cele prin care, desfiinţându-se sentinţele pronunţate în primă instanţă, cauzele sunt trimise spre rejudecare.
Nu se poate considera că o decizie prin care instanţa de apel trimite cauza spre rejudecare ar avea caracter intermediar şi că deci nu ar rezolva procesul, atâta timp cât, printr-o atare hotărâre, această instanţă se dezinvesteşte şi procesul nu va mai fi reluat în faţa ei decât, eventual, într-un nou apel. De altfel, prin desfiinţarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, instanţa de apel soluţionează cauza în sensul infirmării rezolvării date procesului de judecarea lui în fond, stabilind limitele în care aceasta să fie reluată.
Prevederii de la art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civil㠄în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe” nu i se poate da altă semnificaţie decât aceea că soluţia pe care o pronunţă această instanţă într-un asemenea caz rezolvă cauza prin anularea unei judecăţi greşit făcute şi deschide calea unei judecăţi în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
Or, o atare soluţie de finalizare a unui ciclu procesual, chiar dacă determină reluarea judecăţii cu privire la aceeaşi cauză, nu poate da caracter intermediar hotărârii care se pronunţă, pentru că ea nu are ca efect continuarea judecăţii începute, ca în cazul încheierilor premergătoare, prin care judecata s-a întrerupt ori i s-a suspendat cursul, ci determină reluarea judecăţii iniţiale cu toate consecinţele inerente unei atare activităţi.
Pe de altă parte, nu se justifică nici invocarea prevederilor art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece acest text de lege, referindu-se doar la hotărârile definitive apte a fi investite cu formulă executorie potrivit art. 376 din acelaşi cod, nu înlătură caracterul definitiv al deciziei pronunţate în apel, în temeiul art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin care se desfiinţează hotărârea atacată şi se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
De aceea soluţia care se impune este că sunt supuse recursului şi deciziile date în apel prin care cauzele se trimit spre rejudecare ca urmare a desfiinţării sentinţelor pronunţate în primă instanţă.
În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, cu modificările ulterioare, şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că deciziile date în apel, prin care se desfiinţează sentinţele pronunţate în primă instanţă şi se trimit cauzele spre rejudecare, sunt supuse recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul în interesul legii.
În aplicarea dispoziţiilor art. 299 din Codul de procedură civilă, stabileşte că deciziile date în apel, prin care se desfiinţează sentinţele pronunţate în primă instanţă şi se trimit cauzele spre rejudecare, sunt supuse recursului.
Pronunţată la data de 22 decembrie 1998.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:24

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.