DECIZIE nr.11 din 9 februarie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 136/1 apr. 1999

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998, în prezenţa avocatei Eugenia Florescu pentru Kessler Walter, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa lui Damian Ilie, Bota Nicolae şi a Societăţii Comerciale „Reisenb.ro Kessler” - S.R.L., legal citaţi, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 21 ianuarie 1999 şi apoi pentru 26 ianuarie 1999, pentru 4 februarie 1999 şi pentru 9 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 485/1998, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kessler Walter. În motivarea excepţiei se arată că textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul la justiţie şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac, prin aceea că soluţionarea conflictului de competenţă prevăzut de acest articol are loc fără citarea părţilor, iar termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva regulatorului de competenţă curge de la pronunţarea hotărârii. Se susţine că necitarea părţilor în proces, judecarea procesului în camera de consiliu şi nepronunţarea hotărârii în şedinţă publică echivalează cu o veritabilă interdicţie a accesului la actul de justiţie, iar exercitarea recursului în termen de 5 zile de la pronunţare devine iluzorie. Prin notele scrise depuse la dosar se susţine, de asemenea, că textul criticat încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, întrucât necitarea părţilor în proces înlătură exercitarea efectivă a dreptului la apărare al părţilor, precum şi prevederile art. 126 referitoare la publicitatea dezbaterilor, deoarece judecata în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără ca hotărârea să fie pronunţată în şedinţă publică, ar contraveni flagrant acestui principiu. Se mai arată că dispoziţia instituită de art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă este în contradicţie şi cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, printre altele, prevede că hotărârea trebuie pronunţată în mod public, accesul în sala de şedinţă putând fi interzis presei şi publicului numai dacă publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei şi dacă tribunalul apreciază această măsură ca fiind strict necesară.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată consideră excepţia de neconstituţionalitate ridicată ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece hotărârea pronunţată de instanţa de judecată în temeiul art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă nu rezolvă fondul litigiului. Instanţa se pronunţă doar asupra competenţei de judecare a cauzei, iar părţile dispun de posibilitatea de a ataca prin recurs hotărârea respectivă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă care prevede: „Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.”
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că această dispoziţie legală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) privind accesul la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 126 care prevede caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 128 care reglementează folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care stabilesc dreptul la un proces echitabil.
Examinând cauza, Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi că art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă este neconstituţional în partea care prevede că termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotărârii care conţine regulatorul de competenţă. Conform articolului criticat, instanţa competentă să judece conflictul de competenţă hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Necitarea părţilor pentru judecarea conflictului de competenţă le privează de posibilitatea de a cunoaşte soluţia şi data pronunţării ei, astfel încât reglementarea folosirii dreptului de recurs într-un termen ce curge de la pronunţarea hotărârii determină, cel mai adesea, imposibilitatea exercitării dreptului. Se înlătură în felul acesta posibilitatea exercitării efective a dreptului constituţional la apărare reglementat de art. 24, şi anume prin folosirea căii de atac, conform dreptului prevăzut la art. 128 din Constituţie.
În condiţiile existenţei celor două excepţii de la dreptul comun prevăzute la art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă - şi anume, necitarea părţilor şi curgerea termenului de recurs de la pronunţarea hotărârii -, exercitarea reală a dreptului de recurs şi, prin aceasta, a dreptului la apărare se poate realiza numai prin aplicarea regulii generale stabilite de art. 301 din acelaşi cod, potrivit căreia termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii care este atacată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu şi constată că dispoziţia art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, conform căreia termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotărârii care conţine regulatorul de competenţă, este neconstituţională.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 15:09

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.