DECIZIE nr.77 din 20 mai 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 323/6 iul. 1999

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ion Bonini - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curţii de Apel Oradea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 mai 1999.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor: Adrian Fechete, Direcţia Regională Vamală Oradea, Costel Vancea, Gheorghe Cârlea, Petru Teodor Gavriluţ, Liana Sorina Ban, Ioan Naca, Ioan Şandor, Valeriu Dumitru Pereţ, Arpad Peter Farkaş, Floare Floruţiu, Virgil Radu Petrică, Ioan Boldiş şi Daniela Târţea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, apreciind că, deşi criteriul plafonului valoric prevăzut la art. 146 din Codul penal nu este în concordanţă cu evoluţia inflaţiei, aceasta nu contravine nici unui principiu constituţional. Totodată Curtea Constituţională a mai constatat şi prin alte decizii că prevederile criticate sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 1999 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Fechete.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că, în prezent, o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei, care constituie „consecinţe deosebit de grave”, în sensul art. 146 din Codul penal, nu mai este de actualitate, astfel că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Se precizează că, la nivelul unităţii păgubite, care încasează zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, o sumă mai mare de 50.000.000 lei nu produce nici o consecinţă deosebit de gravă pentru patrimoniul acesteia şi nici o perturbare deosebit de gravă a activităţii ei. Se solicită, totodată, Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă în această situaţie se menţin dispoziţiile art. 146 din Codul penal sau acest cuantum trebuie apreciat în funcţie de mărimea patrimoniului societăţii păgubite ori, de la caz la caz, avându-se în vedere şi situaţia monedei naţionale, care, de la data modificării art. 146 din Codul penal, prin Legea nr. 140/1996, s-a devalorizat de aproximativ 4 ori, conform indicelui de inflaţie comunicat de Direcţia Judeţeană de Statistică Bihor.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată apreciază că aceasta este nefondată. Autorul excepţiei a fost condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată, care a produs consecinţe deosebit de grave, la 11 ani închisoare şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) din Codul penal. Totodată inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile, Direcţia Regională Vamală Oradea, suma de 123.807.824,50 lei despăgubiri civile, împreună cu dobânda legală aferentă.
Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, textul art. 146 din Codul penal, care defineşte consecinţele deosebit de grave, a fost modificat în sensul c㠄prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile publice la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice”. Din actele dosarului rezultă că paguba cauzată prin infracţiunea săvârşită a fost în sumă de 123.807.825,60 lei, ceea ce, în raport cu dispoziţiile art. 146 din Codul penal, constituie o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei adusă unei autorităţi publice şi echivalează totodată cu o perturbare deosebit de gravă adusă activităţii acesteia.
Chiar dacă unitatea încasează zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, paguba cauzată de inculpat are caracter de consecinţe deosebit de grave. Deşi moneda naţională s-a devalorizat de aproximativ 4 ori de la data modificării art. 146 din Codul penal, acest text îşi păstrează actualitatea, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciază că dispoziţiile art. 146 din Codul penal sunt constituţionale. Prin aceste dispoziţii legiuitorul a stabilit două criterii: valoarea pagubei materiale produse prin infracţiune şi gravitatea perturbării activităţii unei persoane juridice sau fizice. Aceste criterii nu contravin nici unei dispoziţii din Constituţie. Totodată însă se apreciază, în punctul de vedere al Guvernului, că, deşi dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu sunt neconstituţionale, modificarea acestora apare totuşi ca necesară pentru a se asigura o corectă individualizare a pedepselor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a motivelor formulate în dosarul cauzei de autorul excepţiei rezultă că acesta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, solicitând Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modalităţii de apreciere a cuantumului de 50.000.000 lei, stabilit de acest text, fără însă a se indica nici o normă constituţională în raport cu care aceste dispoziţii sunt considerate neconstituţionale.

1. Analizând această sesizare, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”, iar art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege prevede c㠄Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.

În speţă însă excepţia de neconstituţionalitate nefiind motivată, examinarea constituţionalităţii textului criticat nu ar putea fi făcută decât prin încălcarea dispoziţiilor legale menţionate. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă în acest sens. Astfel, în considerentele Deciziei nr.341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.38 din 29 ianuarie 1998, se arată c㠄neindicarea de către autorul excepţiei a normelor constituţionale în raport cu care consideră că sunt neconstituţionale dispoziţiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, întrucât excepţia ridicată nu constituie, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Dacă instanţa de contencios constituţional s-ar socoti competentă să se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, ea s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat, exercitând astfel din oficiu controlul de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil”.
De asemenea, în Decizia nr.29 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.146 din 10 aprilie 1998, Curtea Constituţională a arătat c㠄potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra prevederii legale atacate numai în limitele sesizării”. În consecinţă, constituie un motiv de respingere a excepţiei neindicarea dispoziţiei constituţionale în raport cu care textul de lege atacat este criticat. Controlul din oficiu este inadmisibil, atâta timp cât examinarea pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.

2. Indiferent însă de considerentele de mai sus, Curtea Constituţională reţine că art. 146 din Codul penal prevede: „Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.”

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave. Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi: furtul calificat, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea, distrugerea calificată etc.
Susţinerile autorului excepţiei cu privire la reaprecierea criteriului valoric de 50.000.000 lei corespund realităţii. În condiţiile actuale, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal care determină înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave nu mai constituie o valoare în raport cu care se impune un regim sancţionator mai sever.
Rezolvarea acestei situaţii se poate realiza prin modificarea acestei norme juridice, în sensul adaptării ei la realităţile sociale actuale. Modificarea conţinutului unei norme juridice este însă o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
De altfel, prevederile art. 146 din Codul penal au mai făcut obiectul şi al altor excepţii de neconstituţionalitate, pe care Curtea Constituţională le-a soluţionat. Prin Decizia nr.148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 9 martie 1999, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. Deşi a constatat că, într-adevăr, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal nu mai reprezintă o valoare fixă faţă de care se impune un regim sancţionator mai sever, Curtea Constituţională a precizat că aceasta nu înseamnă că dispoziţiile criticate contravin prevederilor Constituţiei.
Pe de altă parte, potrivit competenţei sale, înscrisă în art. 144 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curţii de Apel Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 1999.

PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Vineri, 25 septembrie 2026, 03:18

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.