DECIZIE nr.87 din 1 iunie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului
Textul actului publicat în M.Of. nr. 352/26 iul. 1999

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr.68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, excepţie ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad - Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, Petru Costea şi Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Arad, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepţiei invocate, deoarece consideră că dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.68/1990 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 3.501/1998, Tribunalul Arad - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretuluilege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului. Excepţia a fost ridicată de Petru Costea într-o cauză în care solicită ca Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Arad - Oficiul de pensii să-i recunoască dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă, precum şi acordarea sporului aferent, pentru perioada 15 iulie 1971 - 4 noiembrie 1998, când a lucrat la Societatea Comercial㠄Constar” - S.A. din Arad.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile legale criticate, fiind aplicabile numai persoanelor în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu şi persoanelor pensionate, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece „Decretul-lege nr.68/1990, prin care au fost înlăturate inechităţile în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor şi în încadrarea în grupe de muncă, corespunde art. 15 alin. (2) din Constituţie, ce consacră principiul neretroactivităţii legii, nefiind posibilă acordarea acestor drepturi pentru perioada invocat㔠de autorul excepţiei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere comunicat de Guvern se apreciază că art. 2 din Decretul-lege nr.68/1990 nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, „întrucât cele două categorii de persoane - persoanele ce au calitatea de salariaţi şi cele care au calitatea de pensionari - ... se află în situaţii complet diferite sub aspect juridic, ceea ce exclude egalitatea de tratament prin aplicarea aceloraşi reglementări”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că aceasta vizează doar dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.68/1990, astfel că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea fiind legal sesizată, urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, care, deşi preconstituţionale, produc efecte după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.
Textul de lege criticat prevede c㠄Personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective”.
Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale, deoarece se aplică numai persoanelor aflate în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu şi persoanelor pensionate, încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţii publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.68/1990, referindu-se la „personalul de la locurile de muncă şi activităţile” pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite şi câştigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior. Sub acest aspect, apare discriminatorie recunoaşterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activităţi caracterizate prin condiţii deosebite, nu şi în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleaşi condiţii, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr.68/1990, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au acelaşi caracter. Acest tratament juridic diferenţiat încalcă principiul egalităţii înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie. Persoanele în privinţa cărora se examinează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.68/1990 se găsesc în situaţii diferite doar sub aspectul statutului lor social - de persoane încadrate la locuri de muncă sau în activităţi având condiţii deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de muncă sau în alte activităţi, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în muncă din diverse motive - şi toate acestea văzute la o dată exactă, aceea a intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Or, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul şi posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite şi câştigate în perioade când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleaşi condiţii, este evident că, sub acest aspect, ele se află într-o situaţie identică, ceea ce impune şi tratament juridic identic.
Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”. Examinând dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi, implicit, integral Decretul-lege nr.68/1990, Curtea constată că acestea nu sunt abrogate prin efectul prevederilor constituţionale citate. Acestea nu sunt neconstituţionale pentru că au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul că îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetăţeni, nu şi în favoarea altora care, realmente, se află în aceeaşi situaţie. În cazul în care s-ar considera că dispoziţiile Decretului-lege nr.68/1990 sunt abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie ar fi private şi acele categorii de cetăţeni pentru care textul de lege criticat a recunoscut beneficiul drepturilor câştigate prin activitatea desfăşurată în condiţii deosebite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad Secţia comercială şi contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, nu şi celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităţi anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 1999.

p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:37

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.