ORDONANŢĂ nr.51 din 19 august 1999
privind investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 420/31 aug. 1999

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. H pct. 3 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă se aplică oricărei investigaţii tehnice a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, produse pe teritoriul şi în spaţiul aerian al României.

(2) Prezenta ordonanţă se aplică şi oricărei investigaţii tehnice a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, produse în afara teritoriului şi spaţiului aerian al României, în condiţii de reciprocitate şi conform reglementărilor internaţionale la care România este parte, atunci când:

a) este implicată o aeronavă înregistrată în România, iar statul care are jurisdicţia teritorială asupra cazului nu efectuează investigaţia tehnică;
b) este implicată o aeronavă operată de un operator aerian român, iar statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul sau statul de înmatriculare a aeronavei nu efectuează investigaţia tehnică.

(3) Investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor grave din aviaţia civilă este obligatorie. Alte incidente din aviaţia civilă pot fi investigate tehnic atunci când organismul permanent prevăzut la art. 2 alin. (2) apreciază că se pot formula concluzii necesare pentru siguranţa zborului.

Art. 2. - (1) Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilă cu organizarea, conducerea şi controlul activităţilor de investigaţie tehnică a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă în cazurile prevăzute la art. 1.

(2) Ministerul Transporturilor asigură, direct sau prin delegare, printr-un organism specializat şi permanent, conducerea sau controlul, după caz, al investigaţiilor tehnice.

(3) Organismul permanent prevăzut la alin. (2) poate fi asistat, în caz de nevoie, de o comisie de investigaţie tehnică numită prin ordin al ministrului transporturilor şi poate apela la specialişti din domenii conexe.

(4) În cadrul activităţii de investigaţie tehnică organismul permanent şi membrii comisiei de investigaţie tehnică funcţionează independent de agenţii aeronautici civili responsabili cu pregătirea şi cu licenţierea personalului, autorizarea operatorilor aerieni, certificarea, operarea şi întreţinerea aeronavelor civile, controlul traficului aerian, exploatarea aeroportului şi, în general, vor acţiona independent de orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese pot intra în conflict cu activitatea desfăşurată.

Art. 3. - (1) Organismul permanent poate delega efectuarea, totală sau parţială, a investigaţiei tehnice organismului echivalent al unui alt stat care este parte contractantă la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu aprobarea ministrului transporturilor.

(2) Organismul permanent poate accepta efectuarea totală sau parţială a investigaţiei tehnice în baza unei delegări primite din partea organismului echivalent al unui alt stat care este parte contractantă la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu aprobarea ministrului transporturilor.

Art. 4. - În sensul prezentei ordonanţe, termenii utilizaţi se definesc astfel:

1. conducătorul investigaţiei - persoana fizică care, pe baza calificărilor sale, a primit responsabilitatea de a organiza, conduce şi controla o investigaţie tehnică;

2. cauze - acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii, precum şi/sau orice combinaţie a acestora, care conduc la un accident sau incident;

3. incident grav*) - un incident ale cărui circumstanţe arată că un accident ar fi fost pe cale de a se produce;

4. înregistrator de date de zbor - orice tip de dispozitiv de înregistrare instalat pe o aeronavă în scopul sprijinirii investigaţiei tehnice a accidentelor şi incidentelor;

5. investigaţie tehnică - acţiunea desfăşurată în scopul prevenirii accidentelor sau incidentelor, care include colectarea şi analiza informaţiilor, elaborarea unor concluzii, inclusiv stabilirea cauzelor şi, dacă este cazul, stabilirea unor recomandări de siguranţă a zborului;

6. rănire gravă - o rană suferită de o persoană în cursul unui accident şi care:

a) în intervalul de 7 zile de la data accidentului a necesitat spitalizarea pentru o perioadă mai mare de 48 de ore;
b) are ca rezultat o fractură de os (cu excepţia fracturilor simple la degete sau la nas);
c) implică ruperi sau sfâşieri ale ţesuturilor, care sunt cauza unor hemoragii grave, leziuni ale nervilor, muşchilor sau tendoanelor;
d) implică leziunea oricărui organ intern;
e) implică arsuri de gradul doi sau trei sau orice alte arsuri care acoperă mai mult de 5% din suprafaţa corpului;
f) rezultă din expunerea la material biologic infecţios sau la radiaţii periculoase;

7. rănire mortală - rănirea unei persoane într-un accident care are ca urmare decesul acesteia în decurs de 30 de zile de la data producerii accidentului;

8. recomandări privind siguranţa zborului - orice propunere a organismului permanent care efectuează investigaţia tehnică, bazată pe informaţii rezultate din investigaţie, făcută în scopul prevenirii altor accidente şi incidente.

*) Lista cuprinzând exemple de incidente grave este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL II
Desfăşurarea investigaţiei tehnice a accidentelor
şi incidentelor din aviaţia civilă

Art. 5. - (1) Obiectivul investigaţiei tehnice îl reprezintă prevenirea producerii accidentelor sau incidentelor prin determinarea reală a cauzelor şi împrejurărilor care au dus la producerea acestora şi prin stabilirea recomandărilor necesare pentru siguranţa zborului.

(2) Investigaţia tehnică nu urmăreşte stabilirea de vinovăţii şi responsabilităţi.

Art. 6. - În scopul protejării probelor şi a locului accidentului sunt interzise accesul altor persoane decât al celor autorizate potrivit legii, precum şi orice acţiune asupra aeronavei, epavei, resturilor aeronavei şi conţinutului acesteia, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) atunci când intervenţia are ca scop:
- salvarea vieţii omeneşti şi a animalelor;
- limitarea distrugerilor datorate incendiului sau altor cauze;
- recuperarea şi protejarea materialelor periculoase, trimiterilor poştale şi a valorilor transportate de aeronavă;
b) atunci când intervenţia este autorizată de organele judiciare, ţinându-se seama de propunerile conducătorului investigaţiei tehnice sau, în lipsa acestuia, ale investigatorului aflat la faţa locului.

Art. 7. - (1) Următoarele persoane au obligaţia să notifice orice accident sau incident grav:

a) comandantul aeronavei implicate ori, dacă acesta este decedat sau în imposibilitate de a notifica, operatorul aeronavei;
b) administratorul aerodromului civil, în cazul în care accidentul sau incidentul grav s-a produs pe aerodrom sau în vecinătatea acestuia.

(2) Notificarea se transmite prin orice mijloc de comunicaţie organismului permanent, în cel mult 6 ore de la producerea evenimentului.

(3) Notificarea va conţine, pe cât posibil, următoarele informaţii:

a) tipul evenimentului: accident sau incident;
b) constructorul, modelul, naţionalitatea, înmatricularea, numărul de serie al aeronavei;
c) numele deţinătorului, al operatorului aeronavei;
d) numele pilotului comandant;
e) data şi ora producerii accidentului sau incidentului;
f) ultimul punct de decolare şi punctul planificat de aterizare;
g) poziţia aeronavei faţă de puncte definite geografic, latitudinea şi longitudinea;
h) numărul membrilor echipajului şi al pasagerilor aflaţi la bord, decedaţi sau răniţi grav, numărul altor persoane decedate sau rănite grav;
i) descrierea cât mai amănunţită a modului în care s-a produs evenimentul şi a distrugerilor cauzate aeronavei;
j) măsuri imediate întreprinse pentru înlăturarea consecinţelor evenimentului, precum şi organele de intervenţie şi salvare, organele de constatare şi de cercetare penală sau orice alte organe autorizate, potrivit legii, sesizate şi/sau care au intervenit la locul producerii evenimentului;
k) caracteristicile fizice ale locului accidentului sau incidentului, posibilităţi de acces;
l) identificarea persoanei care transmite notificarea.

Art. 8. - Ministerul Transporturilor stabileşte criteriile pe baza cărora sunt selecţionate persoanele competente pentru activitatea de investigaţie tehnică. Persoanele astfel selecţionate sunt împuternicite şi îşi exercită atribuţiile în baza legitimaţiei speciale, ale cărei model şi conţinut se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

Art. 9. - În vederea efectuării investigaţiei tehnice conducătorul investigaţiei şi membrii comisiei de investigaţie tehnică colaborează cu organele judiciare în situaţiile în care acest lucru este necesar, potrivit legii, şi au următoarele drepturi:

a) acces liber la locul producerii accidentului sau incidentului, la aeronavă, la conţinutul şi la resturile acesteia;
b) inventarierea probelor şi controlul îndepărtării componentelor şi încărcăturii aeronavei;
c) acces imediat la înregistratoarele de zbor şi la conţinutul acestora, precum şi la orice fel de alte înregistrări;
d) acces imediat la rezultatele examinării victimelor şi ale analizelor efectuate pe probe prelevate de la acestea;
e) acces imediat la rezultatele testelor efectuate asupra persoanelor implicate în operarea aeronavei sau asupra probelor prelevate de la acestea;
f) audierea martorilor;
g) acces liber la orice informaţii necesare investigaţiei tehnice, deţinute de proprietarul, operatorul sau de producătorul aeronavei şi de către autorităţile responsabile pentru aviaţia civilă, traficul aerian şi exploatarea aeroportuară.

Art. 10. - (1) Personalul din cadrul organismului permanent, membrii comisiilor de investigaţie tehnică şi specialiştii solicitaţi, după caz, sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea în ceea ce priveşte desfăşurarea investigaţiei tehnice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) În scopul prevenirii altor accidente sau incidente organismul permanent poate comunica unele informaţii rezultate din investigaţia tehnică autorităţilor responsabile pentru siguranţa zborurilor, organismelor interne sau internaţionale din domeniul aviaţiei civile, constructorilor de aeronave, unităţilor care asigură servicii de întreţinere tehnică a aeronavelor ori a echipamentelor acestora, persoanelor fizice şi juridice care operează aeronave sau asigură formarea profesională a personalului din aviaţia civilă, precum şi oricăror persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile.

(3) În timpul investigaţiei tehnice organismul permanent poate emite recomandări privind siguranţa zborului, dacă, prin aplicarea imediată a acestora, se poate preveni producerea altor accidente sau incidente.

Art. 11. - Durata investigaţiei tehnice şi procedurile folosite se stabilesc de către organismul permanent, având în vedere obiectivul investigaţiei tehnice prevăzut la art. 5.

Art. 12. - Pentru orice accident sau incident activitatea de investigaţie tehnică se va încheia cu un raport, în funcţie de tipul şi de gravitatea accidentului sau incidentului, care va conţine, după caz, recomandările necesare privind siguranţa zborului. La redactarea raportului se va ţine seama de prevederile art. 5.

Art. 13. - (1) Organismul permanent va face public raportul investigaţiei tehnice în cel mai scurt timp, pe cât posibil în decurs de 12 luni de la data producerii evenimentului.

(2) Înainte de a se face public raportul, organismul permanent poate cere autorităţilor, instituţiilor şi persoanelor implicate direct în evenimentul investigat să facă observaţii asupra raportului. Acestea au obligaţia să păstreze confidenţialitatea în ceea ce priveşte conţinutul raportului.

(3) Raportul făcut public va asigura confidenţialitatea asupra identităţii persoanelor implicate direct în evenimentul investigat şi va conţine numai acele informaţii necesare stabilirii cauzelor accidentului sau incidentului investigat, precum şi prezentarea măsurilor de siguranţă a zborului.

Art. 14. - Recomandările privind siguranţa zborului, emise de organismul permanent, se aplică de către persoanele juridice sau fizice, după caz, care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile, iar Autoritatea Aeronautică Civilă Română - R.A. va urmări aplicarea acestora.

Art. 15. - În cazul în care, după finalizarea investigaţiei tehnice, sunt puse la dispoziţie organismului permanent date sau documente de natură să aducă elemente noi sau să infirme concluziile comisiei de investigaţie, conducătorul organismului permanent poate decide redeschiderea investigaţiei tehnice.

Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei obstrucţionarea în orice mod şi prin orice mijloace a activităţii de investigaţie tehnică prin încălcarea prevederilor art. 9.

(2) Constatarea contravenţiei, precum şi aplicarea sancţiunii se fac de organele abilitate de Ministerul Transporturilor.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL III
Dispoziţii finale

Art. 17. - Cheltuielile ocazionate de investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, cu excepţia cheltuielilor de personal, vor fi suportate de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română - R.A. şi vor fi deduse corespunzător din contribuţia acesteia la Fondul special al aviaţiei civile.

Art. 18. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,
Traian Băsescu

Ministru de interne,
Constantin Dudu-Ionescu

Bucureşti, 19 august 1999.
Nr. 51.

ANEXĂ

LISTA
cuprinzând exemple de incidente grave

Incidentele enumerate mai jos sunt exemple tipice de incidente grave. Această listă nu este exhaustivă şi serveşte numai ca orientare pentru definiţia incidentului grav:

- conflict de trafic aerian (coliziune posibilă), care impune o manevră de evitare a abordajului sau a unei situaţii periculoase;
- evitarea în ultimul moment a contactului cu solul în zbor controlat (CFIT);
- întreruperea decolării pe o pistă închisă ori ocupată sau orice decolare în timpul căreia nu au fost asigurate separările minime ale aeronavei faţă de obstacole;
- încercarea de aterizare sau aterizarea pe o pistă închisă ori ocupată;
- defecţiuni grave care afectează performanţele aeronavei în timpul decolării sau urcării;
- incendiu sau fum în compartimentele aeronavei sau incendiu la motor, chiar dacă acesta a fost stins prin mijloace proprii;
- orice eveniment care impune folosirea de către echipajul de conducere a instalaţiei de oxigen pentru cazuri de urgenţă;
- cedări structurale ale aeronavei, deteriorări sau avarii ale motoarelor, care nu constituie accidente;
- funcţionarea necorespunzătoare a unuia sau mai multor sisteme ale aeronavei, care afectează grav operarea acesteia;
- orice caz de incapacitate, în timpul zborului, a unui membru din echipajul de conducere;
- zborul în limita de combustibil care impune declararea unei stări de urgenţă;
- incidente la decolare sau la aterizare, precum depăşirea limitelor pistei de decolare/aterizare;
- cedări ale sistemelor, fenomene meteorologice, operarea în afara anvelopei de zbor autorizate sau alte evenimente care ar fi putut determina dificultăţi de control al aeronavei;
- cedarea mai multor subsisteme ale unui sistem redundant indispensabil pentru controlul zborului şi al navigaţiei aeronavei.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 05:31

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.