ORDONANŢĂ nr.97 din 30 august 1999 privind garantarea furnizării de servicii publice în transporturile rutiere şi pe căile navigabile interioare

ORDONANŢĂ nr.97 din 30 august 1999
privind garantarea furnizării de servicii publice în transporturile rutiere şi pe căile navigabile interioare

Textul actului publicat în M.Of. nr. 426/31 aug. 1999

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. H pct. 5 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

Art. 1. - (1) Transporturile publice rutiere şi pe căile navigabile interioare contribuie la libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi altor bunuri în interiorul ţării, la rezolvarea unor interese majore ale economiei, în condiţii ecologice şi eficiente, executate de diferiţi operatori de transport, posesori de licenţe şi/sau autorizaţii, obţinute în conformitate cu reglementările în vigoare.

(2) Transporturile publice rutiere şi pe căile navigabile interioare se desfăşoară în regim concurenţial, iar tarifele aferente se stabilesc liber pe piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel.

Art. 2. - Pentru satisfacerea unor necesităţi de natură economică, socială sau de mediu, pentru acordarea de facilităţi unor categorii de persoane sau pentru a se asigura capacităţi suficiente de transport pe anumite rute se pot stabili servicii publice de transport rutier şi pe căile navigabile interioare.

Art. 3. - (1) Serviciile publice de transport se stabilesc de Guvern sau de consiliile locale, după caz, denumite în continuare autorităţi competente, dacă reglementările în vigoare nu prevăd altfel.

(2) La stabilirea unor servicii publice de transport se va ţine seama de:

a) interesul general;

b) posibilitatea utilizării mai multor moduri de transport;

c) tarifele şi condiţiile de transport care pot fi oferite beneficiarilor;

d) posibilităţile financiare de acoperire a subvenţiilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

(3) În cazul în care serviciul public de transport se poate desfăşura prin mai multe moduri de transport, va fi ales acel mod care presupune costurile cele mai mici.

(4) Rutele, condiţiile şi tarifele aferente acestor transporturi se stabilesc de către autorităţile competente. Tarifele şi calculaţia acestora vor fi avizate de Oficiul Concurenţei, conform prevederilor legale în vigoare.

(5) Încredinţarea serviciilor publice de transport se va face în regim concurenţial.

Art. 4. - Prin serviciu public de transport se înţelege acel transport public, stabilit potrivit art. 2, pe care un operator de transport este obligat să îl efectueze, în condiţiile impuse de autorităţile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activităţii sale.

Art. 5. - Autorităţile competente vor lua măsuri de reducere a serviciilor publice de transport.

Art. 6. - Obligaţia efectuării unui serviciu public de transport constă în:

a) obligaţia de exploatare, care impune operatorului de transport autorizat sau licenţiat să efectueze serviciul respectiv, să îl desfăşoare continuu şi regulat, să asigure capacitatea necesară şi să respecte condiţiile impuse de autorităţile competente. Obligaţia de exploatare include şi obligaţia operatorului de transport respectiv de a asigura toate serviciile complementare serviciului public de transport;

b) obligaţia de transport, care impune oricărui operator de transport să accepte şi să efectueze servicii publice de transport în condiţiile stabilite de autorităţile competente;

c) obligaţia tarifară, care impune operatorilor de transport practicarea tarifelor stabilite de autorităţile competente, contrar interesului comercial al operatorilor, rezultând fie din stabilirea tarifelor sub costurile reale, fie din respingerea cererii de majorare a anumitor tarife. Nu sunt considerate obligaţii tarifare măsurile luate de autorităţile competente privind politica de preţuri, care se aplică ansamblului de activităţi economice, sau cele care au ca scop reglarea pieţei transporturilor.

Art. 7. - (1) Se consideră că o obligaţie de exploatare şi/sau de transport poate avea efect economic negativ asupra activităţii operatorilor de transport care îndeplinesc respectiva obligaţie, dacă cheltuielile ocazionate de efectuarea acestei obligaţii sunt mai mari decât veniturile obţinute.

(2) Determinarea efectului economic negativ se face pe baza bilanţului anual, prin care se evidenţiază diferenţa dintre cheltuielile efectuate şi veniturile realizate, ca urmare a efectuării obligaţiilor de exploatare şi/sau de transport.

(3) Dacă obligaţia de exploatare şi/sau de transport se referă la una sau mai multe categorii de persoane sau rute de transport practicate de respectivul operator de transport, efectul economic negativ se va stabili luându-se în considerare numai cheltuielile şi veniturile aferente transportului acestor categorii de persoane sau pe rutele de transport.

(4) Se consideră că obligaţia tarifară are efecte economice negative atunci când diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente serviciului public de transport este mai mică decât diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente aceluiaşi transport, dacă acesta s-ar fi desfăşurat în condiţii de concurenţă, iar tarifele de transport s-ar fi stabilit pe criterii comerciale.

(5) Pentru serviciile publice de transport se organizează evidenţă contabilă distinctă.

Art. 8. - (1) Operatorii de transport care prestează servicii publice de transport beneficiază de subvenţii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.

(2) Valoarea subvenţiilor se calculează după cum urmează:

a) în cazul unei obligaţii de exploatare sau de transport, valoarea subvenţiilor este egală cu diferenţa dintre diminuarea cheltuielilor şi diminuarea veniturilor operatorilor de transport care efectuează transportul public, care ar rezulta dacă respectivul operator de transport nu ar efectua această activitate;

b) în cazul unei obligaţii tarifare, valoarea subvenţiei se stabileşte pe baza următoarei formule de calcul:

C = (N_ute x t_c) - (N_utr x t_i) - (C_tc - C_ti), în care:

- N_ute reprezintă numărul estimat de unităţi transportate (număr de călători sau unităţi de marfă);

- N_utr reprezintă numărul efectiv de unităţi transportate (număr de călători sau unităţi de marfă);

- t_c reprezintă tarifele practicate pe piaţă pentru acelaşi gen de transport sau, în lipsa unor astfel de tarife, tarifele pe care operatorul de transport le-ar stabili pe baze comerciale;

- t_i reprezintă tariful impus;

- C_tc reprezintă costurile aferente serviciilor efectuate cu aplicarea unor tarife practicate pentru transporturi similare sau, în lipsa acestora, a unor tarife stabilite de operatorul de transport pe criterii comerciale;

- C_ti reprezintă costurile rezultate prin aplicarea tarifelor impuse;

c) în cazul în care valoarea stabilită în conformitate cu lit. b) nu acoperă costurile aferente activităţii supuse obligaţiei tarifare, valoarea subvenţiei pentru activitatea respectivă este egală cu diferenţa dintre costurile şi veniturile activităţii respective.

Art. 9. - (1) Serviciul public de transport se desfăşoară pe baza unui contract încheiat între instituţiile abilitate de autoritatea competentă care a stabilit serviciul respectiv şi operatorul de transport căruia îi revine obligaţia efectuării acestuia.

(2) Contractul va cuprinde obligatoriu:

a) categoriile de persoane sau de mărfuri care beneficiază de serviciul public de transport;

b) ruta sau rutele pe care se desfăşoară serviciul public de transport;

c) condiţiile de exploatare, de transport şi de tarifare, precum şi condiţiile de calitate şi continuitate, în care urmează să se desfăşoare serviciul public de transport;

d) durata contractului;

e) modul de calcul şi termenele de plată a subvenţiilor;

f) perioadele în care se efectuează regularizarea cuantumului subvenţiilor;

g) clauze privind modificarea, suspendarea sau rezilierea contractului;

h) penalităţi pentru nerespectarea condiţiilor contractuale;

i) cazuri de forţă majoră.

Art. 10. - (1) Autorităţile competente care au stabilit un serviciu public de transport pot hotărî suspendarea sau anularea acestuia, după caz, în următoarele situaţii:

a) dacă acest serviciu poate fi efectuat printr-un alt mod de transport, în condiţii de preţ şi de calitate mai avantajoase. În acest caz vechiul serviciu public de transport încetează în momentul în care noul serviciu începe să funcţioneze;

b) dacă operatorul de transport dovedeşte că nu mai poate efectua acest serviciu;

c) datorită lipsei surselor de finanţare pentru plata subvenţiilor.

(2) Condiţiile şi procedurile de suspendare sau de anulare, după caz, a serviciului public de transport, conform alin. (1), vor fi prevăzute în actul de stabilire a acestuia, de către autoritatea competentă, potrivit art. 3.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,
Traian Băsescu
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

p. Secretar de stat,
şeful Departamentului
pentru Administraţie Publică Locală,
Ioan Onisei

Bucureşti, 30 august 1999.
Nr. 97.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:33

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.