ORDONANŢĂ nr.119 din 31 august 1999
privind auditul intern şi controlul financiar preventiv
Textul actului publicat în M.Of. nr. 430/31 aug. 1999

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. D pct. 26 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1
Scopul ordonanţei

Prezenta ordonanţă reglementează controlul intern, auditul intern şi controlul financiar preventiv la instituţiile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public.

ARTICOLUL 2
Definiţii

În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) angajament bugetar: orice act prin care o autoritate competentă potrivit legii afectează fonduri publice unei anumite destinaţii;
b) angajament legal: orice act cu efect juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;
c) audit intern: activitate organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern;
d) compartiment contabil: structură organizatorică din cadrul instituţiei publice în care este organizată şi se ţine contabilitatea, se efectuează controlul financiar preventiv şi se ţine evidenţa angajamentelor (serviciu, birou, compartiment);
e) conformitate: caracteristica unei operaţiuni, a unor acte sau fapte administrative produse în cadrul unei instituţii publice de a corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către instituţia în cauză sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii;
f) contabil: persoană care verifică, înregistrează şi raportează, cu respectarea prevederilor legale aplicabile în domeniu, operaţiunile efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;
g) contabil-şef: şeful compartimentului contabil, cu atribuţii de ţinere a contabilităţii, de exercitare a controlului financiar preventiv şi evidenţă a angajamentelor, sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract, în condiţiile legii;
h) control financiar preventiv: activitate prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora;
i) control intern: ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele de control şi de evaluare, instituite în scopul: realizării atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirii cu regularitate, în mod economic, eficace şi eficient, a politicilor adoptate; respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii; protejării activelor şi resurselor; efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete; furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor conducerii;
j) controlor delegat: funcţionar public al Ministerului Finanţelor, care exercită atribuţii de control financiar preventiv delegat, în mod independent, potrivit prezentei ordonanţe;
k) economicitate: măsura în care se asigură minimizarea costului resurselor alocate unei activităţi, fără a compromite realizarea în bune condiţii a obiectivelor declarate ale acesteia;
l) eficacitate: gradul de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei activităţi şi relaţia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al activităţii respective;
m) eficienţă: raportul dintre rezultatele obţinute şi costul resurselor utilizate în vederea obţinerii lor;
n) fonduri publice: sume alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale, bugetele instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare, bugetul Fondului Proprietăţii de Stat, ajutoare financiare externe acordate României sau instituţiilor publice, credite externe contractate sau garantate de stat ori de autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi împrumuturi interne contractate de autorităţi ale administraţiei publice locale;
o) inspecţie: verificare efectuată la faţa locului în cursul derulării unei operaţiuni, în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate sau regularitate şi luării de măsuri pentru protejarea fondurilor publice şi a patrimoniului public şi pentru repararea prejudiciului produs, după caz;
p) instituţie publică: entitate astfel calificată potrivit legii privind finanţele publice şi potrivit legii privind finanţele publice locale;
q) legalitate: caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării sale;
r) operaţiune: orice acţiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acesteia;
s) oportunitate: caracteristica unei operaţiuni de a servi, în mod adecvat, în circumstanţe date, realizării unor obiective ale politicilor asumate;
t) ordonator de credite: persoană împuternicită prin lege sau prin delegare potrivit legii, să dispună şi să aprobe operaţiuni;
u) patrimoniu public: totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, la un moment dat, ale statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau ale instituţiilor publice ale acestora, cu valoare economică, dobândite sau asumate cu orice titlu. Fac parte din patrimoniul public drepturi şi obligaţii referitoare atât la bunurile din domeniul public, cât şi din domeniul privat ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale;
v) proiect de operaţiune: orice document prin care se urmăreşte efectuarea unei operaţiuni, în forma pregătită în vederea aprobării sale de către autoritatea competentă potrivit legii;
w) regularitate: caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte.

ARTICOLUL 3
Obiectivele generale ale controlului intern

Controlul intern are următoarele obiective generale:

- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

ARTICOLUL 4
Obligaţiile conducătorului instituţiei publice în domeniul controlului intern; cerinţele controlului intern

(1) Conducătorul instituţiei publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern.

(2) Cerinţele generale şi specifice de control intern sunt, în principal, următoarele:

a) cerinţe generale:
- asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prevăzute la art. 3 prin evaluarea sistematică şi menţinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor;
- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de execuţie, acesta având obligaţia să răspundă în orice moment solicitărilor conducerii şi să sprijine efectiv controlul intern;
- asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de execuţie, a cunoaşterii şi înţelegerii de către acesta a importanţei şi rolului controlului intern;
- stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel încât acestea să fie adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi obiectivelor de ansamblu ale acesteia;
- supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi îndeplinirea de către personalul de conducere a obligaţiei de a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori se constată încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea unor activităţi în mod neeconomic, ineficace sau ineficient;
b) cerinţe specifice:
- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor operaţiunilor instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de către cei în drept;
- înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative;
- asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în acest sens;
- separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredinţate unor persoane diferite;
- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
- accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.

ARTICOLUL 5
Buna gestiune financiară

(1) Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

(2) Ministerul Finanţelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborării şi implementării politicii în domeniul gestiunii financiare. Ministerul Finanţelor îndrumă metodologic, coordonează şi supraveghează asigurarea bunei gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

CAPITOLUL II
Dispoziţii privind auditul intern

ARTICOLUL 6
Organizarea auditului intern

(1) Auditul intern se organizează în mod independent, în structura fiecărei instituţii publice, sub forma unui compartiment specializat, constituit din una sau mai multe persoane, astfel încât personalul de specialitate angajat în acesta, denumit în continuare auditor intern, să nu fie implicat în vreun fel în îndeplinirea activităţilor pe care le auditează.

(2) Auditorul intern trebuie să îşi îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv, independent, cu profesionalism şi integritate, conform prevederilor prezentei ordonanţe şi potrivit normelor şi procedurilor specifice activităţii de audit. Auditorul intern trebuie să respecte prevederile codului de etică, normele şi instrucţiunile ce se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor.

(3) În realizarea atribuţiilor sale şeful compartimentului de audit intern sau, după caz, persoana care exercită atribuţiile de audit intern se subordonează şi raportează direct conducătorului instituţiei publice.

ARTICOLUL 7
Obiectul auditului intern şi atribuţiile compartimentului de audit intern

(1) Auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate de instituţia publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activităţii instituţiilor subordonate şi asupra utilizării de către terţi, indiferent de natura juridică a acestora, a fondurilor publice gestionate de aceştia din urmă în baza unei finanţări realizate de către instituţia publică în cauză sau de către o instituţie subordonată acesteia.

(2) Operaţiunile care fac obiectul auditului intern sunt examinate, de regulă, pe tot parcursul acestora, din momentul iniţierii până în momentul finalizării executării lor efective.

(3) Compartimentul de audit intern trebuie să exercite, fără a se limita la acestea, următoarele atribuţii:

a) certificarea trimestrială şi anuală, însoţită de raport de audit, a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară ale instituţiei publice, prin verificarea legalităţii, realităţii şi exactităţii evidenţelor contabile şi ale actelor financiare şi de gestiune; certificarea se face înaintea aprobării de către conducătorul instituţiei publice în cauză a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară;
b) examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificarea erorilor, risipei, gestiunii defectuoase şi fraudelor şi, pe aceste baze, propunerea de măsuri şi soluţii pentru recuperarea pagubelor şi sancţionarea celor vinovaţi, după caz;
c) supravegherea regularităţii sistemelor de fundamentare a deciziei, planificare, programare, organizare, coordonare, urmărire şi control al îndeplinirii deciziilor;
d) evaluarea economicităţii, eficacităţii şi eficienţei cu care sistemele de conducere şi de execuţie existente în cadrul instituţiei publice ori la nivelul unui program/proiect finanţat din fonduri publice utilizează resurse financiare, umane şi materiale pentru îndeplinirea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor stabilite;
e) identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi de control, precum şi a riscurilor asociate unor astfel de sisteme, unor programe/proiecte sau unor operaţiuni şi propunerea de măsuri pentru corectarea acestora şi pentru diminuarea riscurilor, după caz.

ARTICOLUL 8
Desfăşurarea auditului intern

(1) Conducătorul instituţiei publice aprobă planul anual de audit intern.

(2) Planul de audit se stabileşte pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activităţi, programe/proiecte sau operaţiuni, precum şi prin consultare cu instituţiile publice ierarhic superioare.

(3) La elaborarea planului de audit se va ţine seama de recomandările unitare elaborate de Ministerul Finanţelor prin consultare cu Curtea de Conturi. Recomandările unitare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor.

(4) Auditorii interni îşi desfăşoară activitatea pe bază de ordin de serviciu scris, aprobat de către conducătorul instituţiei publice şi care prevede în mod explicit scopul, obiectivele şi durata auditului.

(5) Auditorii interni au acces la toate datele şi informaţiile pe care le consideră relevante pentru scopul şi obiectivele precizate în ordinul de serviciu, iar personalul de conducere şi personalul de execuţie implicat în activitatea auditată au obligaţia să ofere documentele solicitate şi tot sprijinul necesar desfăşurării în bune condiţii a auditului intern.

(6) Constatările auditului intern sunt cuprinse în raportul de audit intern care trebuie să reflecte ordinul de serviciu primit, modul de desfăşurare a auditului, constatările făcute, concluziile şi recomandările auditorilor interni, împreună cu întreaga documentaţie care susţine respectivele constatări, concluzii şi recomandări. De asemenea, o dată cu raportul de audit intern trebuie prezentate obligatoriu şi punctele de vedere ale persoanelor implicate în activităţile auditate, îndeosebi ale acelora în legătură cu care se semnalează deficienţe sau care pot fi afectate de măsurile recomandate în raportul de audit intern.

(7) Ori de câte ori efectuarea auditului potrivit ordinului de serviciu presupune utilizarea unor cunoştinţe de specialitate din alte domenii decât cele cerute prin fişa postului auditorilor interni, şeful compartimentului de audit intern poate recurge, cu aprobarea conducătorului instituţiei publice căruia îi raportează, la contractarea externă de servicii de expertiză/consultanţă.

(8) Raportul de audit intern se semnează de către auditori pe fiecare pagină, se înregistrează şi se păstrează în original, în dosare speciale, timp de 10 ani. Reprezentanţii Curţii de Conturi au dreptul să examineze rapoartele de audit intern.

ARTICOLUL 9
Îndrumarea metodologică şi coordonarea auditului intern

(1) Ministerul Finanţelor îndrumă metodologic activitatea de audit intern din toate instituţiile publice şi organizează activităţi de instruire şi perfecţionare a auditorilor interni. Ministrul finanţelor aprobă codul de etică a auditorului intern, precum şi norme şi instrucţiuni.

(2) Ministerul Finanţelor poate verifica, prin analize periodice, respectarea normelor şi instrucţiunilor prevăzute la alin. (1) de către compartimentele de audit intern constituite la celelalte instituţii publice, precum şi respectarea de către auditorii interni a codului de etică şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorii instituţiilor publice în cauză.

CAPITOLUL III
Dispoziţii privind controlul financiar preventiv

Secţiunea I
Dispoziţii generale privind controlul financiar preventiv

ARTICOLUL 10
Obiectul controlului financiar preventiv

(1) Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează, în principal:

a) angajamente legale şi bugetare;
b) deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
c) modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
d) efectuarea de plăţi din fonduri publice;
e) efectuarea de încasări în numerar;
f) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
g) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
h) alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

(2) În funcţie de specificul instituţiei publice, conducătorul acesteia poate decide exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra altor tipuri de proiecte de operaţiuni decât cele prevăzute la alin. (1).

ARTICOLUL 11
Conţinutul controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operaţiuni care fac obiectul acestuia potrivit art. 10 din punctul de vedere al:

a) legalităţii şi regularităţii;
b) încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.

ARTICOLUL 12
Organizarea controlului financiar preventiv

(1) Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în mod unitar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia de către autorităţile competente.

(2) Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele forme:

a) controlul financiar preventiv propriu;
b) controlul financiar preventiv delegat, prin controlori delegaţi ai Ministerului Finanţelor.

Secţiunea a II-a
Dispoziţii privind controlul financiar preventiv propriu

ARTICOLUL 13
Organizarea controlului financiar preventiv propriu

(1) Instituţiile publice au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.

(2) Conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să stabilească proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv potrivit art. 10, documentele justificative şi circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(3) Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se raportează conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.

(4) Ministerul Finanţelor organizează controlul financiar preventiv propriu şi pentru operaţiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaţiunile privind datoria publică şi alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor.

(5) Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul-şef prin viză de control financiar preventiv propriu. În funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii, contabilul-şef poate împuternici, cu aprobarea ordonatorului de credite, şi alte persoane din subordinea sa să exercite controlul financiar preventiv propriu, precizând limitele împuternicirii.

(6) Încadrarea contabilului-şef se face cu respectarea criteriilor şi condiţiilor unitare aprobate prin ordin al ministrului finanţelor. Destituirea, suspendarea sau schimbarea din funcţie a contabilului-şef se face numai cu aprobarea ordonatorului de credite de la nivelul instituţiei publice ierarhic superioare sau a ordonatorului principal de credite, după caz.

ARTICOLUL 14
Viza de control financiar preventiv propriu

(1) Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele angajamentelor bugetare aprobate, care poartă viza de control financiar preventiv propriu.

(2) Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens potrivit prezentei ordonanţe, şi prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal.

(3) În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă.

(4) Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuţi la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-au certificat. Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind date nereale sau inexacte şi/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.

(5) Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund solidar pentru legalitatea, pentru regularitatea şi pentru încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.

(6) În cazurile în care dispoziţiile legale prevăd avizarea operaţiunilor de către compartimentul de specialitate juridică, proiectul de operaţiune va fi prezentat pentru control financiar preventiv propriu cu viza şefului compartimentului juridic. Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu pot cere avizul compartimentului de specialitate juridică ori de câte ori consideră că necesităţile o impun.

ARTICOLUL 15
Separarea atribuţiilor

(1) Persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie implicată, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv propriu.

(2) Exercitarea funcţiei de ordonator de credite este incompatibilă cu exercitarea funcţiei de contabil-şef/contabil.

Secţiunea a III-a
Dispoziţii privind controlul financiar preventiv delegat

ARTICOLUL 16
Organizarea controlului financiar preventiv delegat

(1) Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul Finanţelor prin controlori delegaţi.

(2) Ministrul finanţelor numeşte, pentru fiecare instituţie publică în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, unul sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii instituţiei publice respective. De asemenea, ministrul finanţelor numeşte unul sau mai mulţi controlori delegaţi pentru operaţiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operaţiuni privind datoria publică şi pentru alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor. Numirea controlorilor delegaţi se face prin ordin al ministrului finanţelor.

(3) Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor se stabilesc:

a) tipurile de operaţiuni ale ordonatorilor principali de credite ale căror proiecte se supun controlului financiar preventiv delegat;
b) limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat, pe tipuri de operaţiuni;
c) documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de operaţiuni;
d) modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip de operaţiune.

(4) Tipurile de operaţiuni ce se supun controlului financiar preventiv delegat şi, după caz, limitele valorice corespunzătoare acestora pot diferi de la o instituţie publică la alta.

(5) Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al instituţiei publice.

(6) Controlorii delegaţi îşi desfăşoară activitatea la sediul instituţiilor publice la care au fost numiţi. Instituţiile publice prevăzute la alin. (2) asigură controlorului/controlorilor delegaţi spaţiul de lucru şi dotarea necesară, precum şi cooperarea personalului propriu, îndeosebi a celui din compartimentul contabil, pentru îndeplinirea în bune condiţii a atribuţiilor de control financiar preventiv delegat.

(7) În cazul absenţei temporare de la post a unui controlor delegat, ministrul finanţelor numeşte un alt controlor delegat care să îndeplinească atribuţiile celui dintâi pe durata absenţei acestuia.

ARTICOLUL 17
Viza de control financiar preventiv delegat

(1) Operaţiunile care, potrivit art. 16 alin. (3) şi (4), fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se supun aprobării ordonatorului principal de credite numai însoţite de viza de control financiar preventiv delegat.

(2) Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se refuză în scris, pe formular tipizat, şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului delegat competent.

(3) Înainte de a emite un refuz de viză, controlorul delegat are obligaţia să îl informeze în scris în legătură cu intenţia sa pe ordonatorul principal de credite, precizând motivele refuzului. Dacă ordonatorul principal de credite prezintă în scris argumente în favoarea efectuării operaţiunii pentru care se intenţionează refuzul vizei, controlorul delegat va consulta, înainte de a înregistra oficial refuzul de viză, opinia neutră asupra cazului, formulată de o echipă de 3 controlori delegaţi de la instituţii publice diferite de cea în cauză, echipă constituită ad-hoc prin grija controlorului financiar şef. Opinia neutră se motivează şi se formulează în scris şi are rol consultativ, soluţia finală fiind în competenţa exclusivă a controlorului delegat competent, potrivit principiului exercitării în mod independent a atribuţiilor de control financiar preventiv delegat.

ARTICOLUL 18
Durata controlului financiar preventiv delegat

(1) Controlul financiar preventiv delegat se efectuează în termenul cel mai scurt, permis de durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu afecteze desfăşurarea în bune condiţii şi în termen a operaţiunii al cărei proiect se supune controlului financiar preventiv delegat.

(2) Perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei de control financiar preventiv delegat este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea proiectului unei operaţiuni, însoţit de toate documentele justificative.

(3) Perioada prevăzută la alin. (2) este suspendată de la înregistrarea informării menţionate la art. 17 alin. (3) până la primirea răspunsului ordonatorului principal de credite.

(4) În cazuri excepţionale, controlorul delegat are dreptul să prelungească perioada prevăzută la alin. (2) cu maximum 5 zile lucrătoare, pe baza unui referat de justificare pe care are obligaţia să îl transmită de îndată spre informare controlorului financiar şef şi ordonatorului principal de credite.

Secţiunea a IV-a
Dispoziţii privind controlorii delegaţi

ARTICOLUL 19
Funcţia de controlor delegat

(1) Controlorul delegat este funcţionar public, angajat al Ministerului Finanţelor. Numărul de posturi de controlor delegat se stabileşte de către ministrul finanţelor, în funcţie de necesităţi, în limita numărului total de posturi şi a bugetului anual, aprobate.

(2) Pot fi încadrate în funcţia de controlor delegat numai persoanele care au studii superioare economice sau juridice şi o vechime efectivă în domeniul finanţelor publice de minimum 7 ani. Candidaţii pentru funcţia de controlor delegat trebuie să prezinte cazier judiciar, informaţii şi recomandări, din care să rezulte că au un profil moral şi profesional corespunzător cerinţelor funcţiei.

ARTICOLUL 20
Incompatibilităţi

(1) Controlorii delegaţi nu pot fi soţi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu ordonatorul de credite pe lângă care sunt numiţi.

(2) Controlorilor delegaţi le sunt interzise exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale sau civile. Ei nu pot exercita funcţia de expert judiciar sau arbitru desemnat de părţi într-un arbitraj.

(3) Funcţia de controlor delegat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(4) Se interzice controlorilor delegaţi să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic.

(5) Controlorul delegat care se găseşte într-una din situaţiile prevăzute la alin. (1)-(4) are obligaţia de a informa de îndată, în scris, ministrul finanţelor şi controlorul financiar şef.

ARTICOLUL 21
Atribuţiile controlorului delegat

(1) Atribuţiile controlorului delegat sunt, în principal, următoarele:

a) exercitarea controlului financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operaţiuni ale ordonatorului principal de credite, în conformitate cu ordinul de numire şi cu normele metodologice aprobate potrivit prezentei ordonanţe;
b) supravegherea organizării, ţinerii, actualizării şi raportării evidenţei angajamentelor;
c) informarea directă a ministrului finanţelor, prin rapoarte lunare, cu privire la situaţia curentă a angajamentelor efectuate, la vizele acordate şi situaţiile de refuz de viză; câte o copie de pe raportul respectiv se transmite întotdeauna controlorului financiar şef şi ordonatorului principal de credite pe lângă care este numit;
d) formularea de avize cu caracter consultativ, la solicitarea ordonatorului principal de credite pe lângă care este numit sau la cererea ministrului finanţelor, precum şi din iniţiativă proprie, în privinţa conformităţii, economicităţii, eficacităţii sau eficienţei unor operaţiuni sau proiecte de acte normative;
e) elaborarea de propuneri şi proiecte privind perfecţionarea controlului financiar preventiv;
f) participarea la activităţile corpului controlorilor delegaţi;
g) îndeplinirea altor atribuţii, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

(2) Controlorul delegat nu se pronunţă asupra oportunităţii operaţiunilor ce fac obiectul controlului financiar preventiv delegat.

(3) Controlorul delegat este obligat să îşi exercite atribuţiile cu bună-credinţă şi cu deplină responsabilitate. Pentru actele sale, întreprinse cu bună-credinţă în exerciţiul atribuţiilor sale şi în limita acestora, controlorul delegat nu poate fi sancţionat sau trecut în altă funcţie.

(4) Controlorul delegat îşi exercită atribuţiile în mod independent. El raportează în mod direct ministrului finanţelor şi nu i se poate impune, pe nici o cale, acordarea ori refuzul vizei de control financiar preventiv delegat.

(5) Controlorul delegat este obligat să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

(6) Evaluarea activităţii controlorului delegat se face anual prin calificative, pe baza informaţiilor cuprinse în rapoartele anuale privind activitatea controlorilor delegaţi, rapoartele auditului intern şi rapoartele Curţii de Conturi. Calificativele anuale primite de fiecare controlor delegat se păstrează pe toată durata exercitării de către acesta a atribuţiilor funcţiei. Ministrul finanţelor demite de îndată controlorul delegat care a înregistrat un calificativ "insuficient" sau, de trei ori consecutiv, calificativul "satisfăcător".

(7) Controlorul delegat răspunde disciplinar pentru abateri de la îndatoririle de serviciu, potrivit reglementărilor în vigoare.

ARTICOLUL 22
Gradele profesionale şi salarizarea controlorilor delegaţi

(1) În funcţie de performanţele profesionale atestate de calificativele înregistrate în baza evaluărilor anuale şi de vechimea în funcţie, controlorii delegaţi se încadrează în gradele profesionale I, II şi III. Cerinţele minime şi condiţiile promovării de la un grad profesional la altul se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor.

(2) Salariile de bază, sporurile şi celelalte drepturi salariale ale controlorilor delegaţi se stabilesc prin asimilare cu funcţia de controlor financiar din structura Curţii de Conturi, respectiv pentru gradul I, II sau III.

(3) Controlorul financiar şef primeşte o indemnizaţie de conducere echivalentă cu cea de director general în Ministerul Finanţelor, iar adjuncţii acestuia, o indemnizaţie de conducere echivalentă cu cea de director în Ministerul Finanţelor.

ARTICOLUL 23
Corpul controlorilor delegaţi

(1) Corpul controlorilor delegaţi se organizează ca un compartiment distinct în structura Ministerului Finanţelor şi cuprinde ansamblul controlorilor delegaţi.

(2) Corpul controlorilor delegaţi asigură, în principal:

a) aplicarea şi dezvoltarea principiilor şi practicilor avansate de bună conduită financiară;
b) colaborarea şi schimburile profesionale între controlorii delegaţi;
c) colaborarea şi schimburile profesionale cu alte structuri de profil interne, externe şi internaţionale.

(3) Corpul controlorilor delegaţi este condus de controlorul financiar şef.

(4) Controlorul financiar şef are 2 adjuncţi.

(5) Tot în structura Ministerului Finanţelor şi în subordinea controlorului financiar şef funcţionează şi un compartiment al cărui personal nu este constituit din controlori delegaţi şi ale cărui atribuţii se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor.

(6) Controlorul financiar şef şi adjuncţii acestuia sunt numiţi prin hotărâre a Guvernului pentru un mandat de 6 ani, pe baza propunerii nominale făcute de către ministrul finanţelor în urma intervievării a 6 candidaţi desemnaţi din rândul controlorilor delegaţi de către Corpul controlorilor delegaţi, în şedinţă plenară, cu majoritate simplă. La data şedinţei plenare de desemnare a celor 6 candidaţi este obligatoriu ca numărul controlorilor delegaţi încadraţi efectiv şi efectiv prezenţi la şedinţă să fie cel puţin jumătate din numărul de posturi de controlor delegat, stabilit potrivit prevederilor art. 19 alin. (1).

(7) Aceeaşi persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcţia de controlor financiar şef; de asemenea, aceeaşi persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcţia de controlor financiar şef adjunct.

(8) Controlorul financiar şef îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:

a) susţine, în faţa ministrului finanţelor, a Guvernului şi a altor autorităţi, după caz, soluţiile date în exerciţiul atribuţiilor sale de către oricare dintre controlorii delegaţi;
b) organizează sistemul informaţional şi urmăreşte realizarea în mod efectiv şi în timp util a schimbului de informaţii între controlorii delegaţi;
c) asigură formularea de opinii neutre, potrivit prevederilor art. 17 alin. (3);
d) organizează şi urmăreşte colectarea, prelucrarea şi înregistrarea statistică a informaţiilor privind activitatea de control financiar preventiv delegat şi efectuează evaluarea acesteia;
e) dispune măsuri pentru aplicarea în activitatea controlorilor delegaţi a principiilor şi practicilor avansate de bună conduită financiară şi pentru valorificarea propunerilor şi contribuţiilor acestora la dezvoltarea şi la perfecţionarea de standarde în domeniu;
f) asigură îndrumarea metodologică în domeniul controlului financiar preventiv;
g) prezintă Guvernului, până la sfârşitul trimestrului I al anului curent pentru anul precedent, un raport anual privind activitatea controlorilor delegaţi, care trebuie să cuprindă, între altele, o analiză, din perspectiva anilor precedenţi, a modului de soluţionare a refuzurilor de viză de control financiar preventiv delegat, precum şi propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei financiare;
h) evaluează activitatea fiecărui controlor delegat şi propune ministrului finanţelor acordarea aprecierilor anuale;
i) alte atribuţii, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

Secţiunea a V-a
Regimul refuzului de viză

ARTICOLUL 24
Refuzul de viză

(1) Persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are dreptul şi obligaţia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care, în urma verificărilor, apreciază că proiectul de operaţiune care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare pentru acordarea vizei de control financiar preventiv.

(2) Refuzul de viză trebuie să fie în toate cazurile motivat în scris.

(3) Persoanele în drept să exercite viza de control financiar preventiv au obligaţia de a ţine evidenţa proiectelor de operaţiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.

ARTICOLUL 25
Autorizarea efectuării unor operaţiuni pentru care se refuză viza de control financiar preventiv

(1) O operaţiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv delegat se poate efectua numai dacă este autorizată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituţiei publice din cadrul administraţiei publice centrale în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite, a cărei operaţiune a fost refuzată, cu ascultarea, în şedinţă a Guvernului, a prezentării de către controlorul financiar şef a punctului de vedere al controlorului delegat implicat. Guvernul se pronunţă în maximum 15 zile lucrătoare de la data înregistrării proiectului hotărârii la Secretariatul General al Guvernului. Iniţiatorul proiectului hotărârii are obligaţia să îi informeze despre aceasta pe ministrul finanţelor şi pe controlorul financiar şef şi să transmită acestora o copie de pe proiectul hotărârii şi de pe nota de fundamentare a acestuia cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de discutarea lui în şedinţa Guvernului.

(2) Pentru operaţiunile care nu se supun controlului financiar preventiv delegat în condiţiile prezentei ordonanţe, ordonatorii principali de credite de la instituţiile publice prevăzute la alin. (1) pot dispune, pe propria răspundere, efectuarea operaţiunii pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv propriu, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte angajamentul bugetar aprobat.

(3) În cazul instituţiilor publice, altele decât cele prevăzute la alin. (1), ordonatorul de credite poate dispune, pe propria răspundere, efectuarea operaţiunii pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv propriu sau delegat, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte angajamentul bugetar aprobat.

(4) În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv propriu, ordonatorul de credite dispune efectuarea operaţiunii pe propria răspundere, contabilul-şef are obligaţia să informeze în scris serviciile publice descentralizate ale Ministerului Finanţelor, la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi, după caz, organul ierarhic superior al instituţiei publice, numai astfel fiind exonerate de răspundere atât el, cât şi celelalte persoane împuternicite de acesta să exercite controlul financiar preventiv propriu.

(5) Documentele referitoare la operaţiuni supuse controlului financiar preventiv şi care nu au fost vizate nu pot fi înregistrate în contabilitate.

(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) documentele privind operaţiunile refuzate la viza de control financiar preventiv propriu sau delegat, dar efectuate pe răspunderea ordonatorului de credite, şi cele refuzate la viza de control financiar preventiv delegat, dar autorizate prin hotărâre a Guvernului.

(7) Documentele referitoare la operaţiunile efectuate în condiţiile prevederilor alin. (6) se înregistrează distinct într-un cont în afara bilanţului.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune

ARTICOLUL 26
Măsuri operative

(1) Ministerul Finanţelor efectuează inspecţii ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de operaţiuni, în sensul prezentei ordonanţe.

(2) Ministerul Finanţelor efectuează inspecţii în toate cazurile în care este sesizat de către un contabil-şef în legătură cu efectuarea de operaţiuni pe propria răspundere a ordonatorului de credite fără viză de control financiar preventiv.

(3) Inspecţiile se efectuează de către persoane din structura Ministerului Finanţelor, în baza unui ordin de serviciu emis de ministrul finanţelor, sau de către persoane delegate în acest sens de către ministrul finanţelor.

(4) Ordinul de serviciu prevăzut la alin. (3) va preciza, în mod obligatoriu, scopul şi obiectivele inspecţiei, durata inspecţiei, persoana sau persoanele desemnate să efectueze inspecţia.

(5) Instituţiile publice sunt obligate să asigure accesul reprezentanţilor Ministerului Finanţelor la toate documentele, datele şi informaţiile relevante pentru scopul şi obiectivele inspecţiei, la inspectarea bunurilor ce fac obiectul operaţiunilor controlate, precum şi în spaţiile unde se găsesc asemenea bunuri, documente sau informaţii relevante.

(6) Organizarea inspecţiilor şi stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar atribuţiile de detaliu, fluxul informaţional şi metodologia de lucru, prin ordin al ministrului finanţelor.

(7) Actul de constatare întocmit cu ocazia inspecţiilor poate fi contestat de către cel controlat. Termenul şi locul de depunere a contestaţiei, precum şi procedura şi termenul de soluţionare a acesteia se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.

(8) Dacă actul de constatare stabileşte existenţa unor abateri de la legalitate sau regularitate care au produs sau ar putea produce pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, iar actul respectiv nu a fost contestat în termen sau contestaţia a fost respinsă ori a fost admisă în parte, persoana care a emis ordinul de serviciu prevăzut la alin. (3) are obligaţia de a sesiza Curtea de Conturi, care va decide cu privire la măsurile care se impun. Sesizarea se face sub forma unui raport şi trebuie să fie însoţită de: actul de constatare, acte, documente şi probe care au stat la baza constatărilor, contestaţia depusă, decizia de soluţionare a contestaţiei.

ARTICOLUL 27
Măsuri speciale

În cazul în care printr-un acord, tratat sau alte asemenea documente de finanţare externă se prevăd măsuri specifice de control financiar, Guvernul este autorizat să emită, la propunerea Ministerului Finanţelor, hotărâri cu caracter derogatoriu la prezenta ordonanţă.

ARTICOLUL 28
Dispoziţii privind auditul intern al instituţiilor publice cu număr mic de posturi

(1) La instituţia publică cu un număr de posturi mai mic de 25 organul ierarhic superior al acesteia poate decide să nu se organizeze distinct activitatea de audit intern. În această situaţie, auditul intern al instituţiei publice în cauză se asigură de către compartimentul de audit intern din cadrul organului ierarhic superior al acesteia.

(2) Instituţia publică cu un număr de posturi mai mic de 25, care nu este în subordinea unei alte instituţii publice, poate decide să nu organizeze distinct activitatea de audit intern. Conducătorul instituţiei publice care a decis neorganizarea activităţii de audit are obligaţia să solicite efectuarea certificării trimestriale şi anuale a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară de către persoane desemnate din cadrul serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Finanţelor ori pe bază de contract încheiat de instituţia publică în cauză cu persoane fizice sau juridice agreate, potrivit normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.

ARTICOLUL 29
Dispoziţii cu privire la regiile autonome, societăţile comerciale
cu capital majoritar de stat şi societăţile comerciale care
beneficiază de drepturi exclusive sau speciale

(1) Numirea contabililor-şefi ai regiilor autonome, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine mai mult de 70% din numărul voturilor în adunarea generală şi ai societăţilor comerciale care beneficiază de drepturi exclusive sau speciale atribuite de către o instituţie publică se face cu respectarea condiţiilor şi criteriilor unitare, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor. Destituirea, suspendarea sau schimbarea din funcţie a contabililor-şefi de la aceste regii autonome şi societăţi comerciale se face numai cu aprobarea conducătorului instituţiei publice în coordonarea căreia funcţionează regia autonomă, care exercită, în numele statului sau al unei autorităţi a administraţiei publice locale, drepturile acţionarului la societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine mai mult de 70% din numărul voturilor în adunarea generală sau care a atribuit societăţii comerciale drepturi exclusive sau speciale.

(2) Auditorii interni ai instituţiilor publice au dreptul să efectueze activităţi de audit intern asupra:

a) regiilor autonome din coordonarea instituţiei publice respective;
b) societăţilor comerciale la care instituţia publică respectivă exercită, în numele statului sau al unei autorităţi a administraţiei publice locale, drepturile acţionarului majoritar, dacă statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine la societatea comercială în cauză mai mult de 70% din numărul voturilor în adunarea generală;
c) societăţilor comerciale cărora instituţia publică respectivă le-a atribuit drepturi exclusive sau speciale.

ARTICOLUL 30
Controlul financiar preventiv delegat al unor operaţiuni cu risc important

Prin ordin, ministrul finanţelor poate decide exercitarea controlului financiar preventiv delegat de către controlori delegaţi şi asupra operaţiunilor finanţate sau cofinanţate din fonduri publice, ale altor instituţii publice decât cele prevăzute la art. 16 alin. (2) sau ale unor persoane juridice de drept privat.

ARTICOLUL 31
Alte dispoziţii

Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi altor persoane juridice decât instituţiile publice, dacă aceste persoane juridice gestionează fonduri publice cu orice titlu şi/sau administrează patrimoniul public în privinţa gestionării fondurilor publice şi administrării patrimoniului public în cauză.

CAPITOLUL V
Contravenţii şi sancţiuni

ARTICOLUL 32
Contravenţii

Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

a) încălcarea obligaţiei de a avea la nivelul instituţiei publice structuri organizatorice, reglementări metodologice, proceduri şi criterii de evaluare instituite prin aprobarea dată de conducătorul instituţiei, aduse la zi şi aplicate efectiv;
b) neorganizarea, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, a auditului intern potrivit prevederilor art. 6 alin. (1);
c) aprobarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară fără certificare şi raport de audit;
d) invocarea de către auditori a unui ordin de serviciu inexistent în vederea efectuării auditului asupra utilizării de către terţi a fondurilor publice gestionate de către aceştia din urmă în baza unei finanţări realizate de instituţia publică în cauză sau de către o instituţie subordonată acesteia;
e) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (2);
f) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (3);
g) prezentarea spre aprobare ordonatorului de credite a proiectelor de operaţiuni fără viza de control financiar preventiv;
h) depăşirea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2)-(4);
i) nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (5);
j) nemotivarea refuzului de viză;
k) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (5);
l) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (7);
m) nedispunerea efectuării inspecţiei potrivit prevederilor art. 26 alin. (2);
n) nesesizarea Curţii de Conturi potrivit art. 26 alin. (8).

ARTICOLUL 33
Sancţionarea contravenţiilor

Contravenţiile prevăzute la art. 32 lit. c)-i) şi k) se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei, iar cele prevăzute la lit. a), b), j) şi l)-n), cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.

ARTICOLUL 34
Constatarea contravenţiilor, stabilirea şi aplicarea amenzilor, actualizarea nivelului amenzilor

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Finanţelor.

(2) Nivelul amenzilor prevăzute la art. 33 se actualizează prin hotărâre a Guvernului în raport cu rata inflaţiei.

(3) Amenzile prevăzute ca sancţiuni pentru săvârşirea contravenţiilor menţionate la art. 32 pot fi aplicate atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

(4) Contravenţiilor prevăzute la art. 32 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 25-27.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ARTICOLUL 35
Încadrarea în funcţia de controlor delegat a persoanelor care
deţin funcţia de controlor financiar în structura Curţii de Conturi

(1) Persoana care la data publicării prezentei ordonanţe deţine funcţia de controlor financiar în cadrul secţiei de control financiar preventiv a Curţii de Conturi are dreptul de a fi încadrată cu data de 1 ianuarie 2000, la cererea sa, în funcţia de controlor delegat, direct la gradul profesional pe care îl deţine în structura Curţii de Conturi şi fără concurs, dar numai dacă persoana în cauză:

- depune cererea de a fi încadrată în calitate de controlor delegat în structura Ministerului Finanţelor în cel mult 15 zile de la data publicării prezentei ordonanţe;
- nu se află într-una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 20;
- nu a fost sancţionată pe întreaga durată cât a exercitat funcţia de controlor financiar în structura Curţii de Conturi.

(2) Încetarea atribuţiilor Curţii de Conturi în domeniul controlului financiar preventiv, aşa cum este reglementat prin prevederile art. I pct. 3, 4, 10, 11 şi 21 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, devine efectivă de la data de 1 ianuarie 2000.

ARTICOLUL 36
Măsuri pentru numirea primului controlor financiar şef şi a
adjuncţilor acestuia

(1) Numirea controlorului financiar şef şi a adjuncţilor acestuia, potrivit prevederilor art. 23 alin. (6), se face până la data de 29 februarie 2000, dar nu mai devreme de 31 ianuarie 2000.

(2) Până la aplicarea prevederilor alin. (1) atribuţiile controlorului financiar şef se exercită de către o persoană împuternicită în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor.

ARTICOLUL 37
Măsuri excepţionale

(1) Pentru asigurarea controlului financiar preventiv delegat al operaţiunilor instituţiilor publice şi unităţilor care au calitatea de agenţie de implementare potrivit memorandumurilor de finanţare încheiate de Guvernul României cu Comisia Europeană, precum şi al operaţiunilor Fondului naţional, ministrul finanţelor numeşte câte un controlor delegat pentru fiecare agenţie de implementare şi pentru Fondul naţional.

(2) Pentru asigurarea controlului financiar preventiv delegat conform alin. (1) se aplică prevederile prezentei ordonanţe, cu excepţia reglementărilor privind opinia neutră, prevăzute la art. 17 alin. (3), care se aplică de la 1 ianuarie 2000.

(3) La agenţiile de implementare sau instituţiile publice care coordonează agenţii de implementare, precum şi la Fondul naţional activitatea de audit intern se organizează în conformitate cu cerinţele memorandumurilor de finanţare şi ale memorandumurilor de înţelegere, cu acordul ministrului finanţelor.

ARTICOLUL 38
Măsuri pentru pregătirea aplicării prezentei ordonanţe

Ministerul Finanţelor iniţiază şi coordonează măsurile necesare pentru pregătirea aplicării prezentei ordonanţe; pentru aceasta ministrul finanţelor emite ordine şi, după caz, propune spre aprobare Guvernului proiecte de hotărâri.

ARTICOLUL 39
Intrarea în vigoare a ordonanţei

Prezenta ordonanţă intră în vigoare de la 1 ianuarie 2000, cu următoarele excepţii:

a) prevederile art. 19, 20, 22, art. 23 alin. (1), (2) şi (5), art. 35 şi ale art. 38, care se aplică de la data publicării;
b) prevederile art. 36 alin. (2) şi ale art. 37, care se aplică în termen de 30 de zile de la data publicării.

ARTICOLUL 40
Abrogări

La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă art. 2, art. 5 lit. a) şi alte prevederi referitoare la instituţiile publice din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.64 din 27 martie 1991.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemnează:

p. Ministrul finanţelor,
Bujor Bogdan Teodoriu,
secretar de stat

Bucureşti, 31 august 1999.
Nr. 119.

Marţi, 22 septembrie 2026, 22:58

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.