DECIZIE nr.96 din 29 iunie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991
Textul actului publicat în M.Of. nr. 502/18 oct. 1999

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti în Dosarul nr. 9.766/1998 al Curţii de Apel Ploieşti.
La apelul nominal este prezentă Societatea Agricolă Inoteşti, prin Marin Duţă. Lipsesc celelalte părţi: Comisia judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Prefectura Judeţului Prahova, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Societăţii Agricole Inoteşti solicită amânarea judecăţii pentru următoarele motive:
- să se comunice de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie soluţia cu privire la plângerea înregistrată sub nr. 522 din 16 iunie 1999 „privind sustragerea motivaţiei excepţiei de neconstituţionalitate a legilor nr. 169/1997 şi nr. 156/1997 de la cabinetul procurorului şi al primului-ministru, Radu Vasile, şi neaprobarea cererii, însoţită de această motivaţie, de preşedintele Curţii Constituţionale a României”;
- să se numeroteze înscrisurile din dosar;
- să se comunice „motivaţia excepţiei de neconstituţionalitate către primul-ministru, Radu Vasile, conform cererii nr. 516/16 iunie 1999, la care se află motivaţia nr. 446/26 mai 1999 şi nr. 3.945/26 mai 1999”;
- să se comunice „de către preşedintele Camerei Deputaţilor, Ion Diaconescu, preşedintele Senatului, Petre Roman, primul-ministru, Radu Vasile, punctele de vedere asupra acestei motivaţii”.
Cu privire la aceste solicitări depune la dosarul cauzei cererea înregistrată sub nr. 1.998 din 29 iunie 1999, precum şi înscrisurile cu numerele 150.221/25 mai 1999, 1.064/7 mai 1999, 193/5 martie 1999, 743/31 august 1998 şi 932/24 noiembrie 1998, emise de diverse autorităţi.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui termen, considerând cauza în stare de judecată.
Curtea, deliberând asupra acestei solicitări, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul Societăţii Agricole Inoteşti, deoarece cererile sunt irelevante în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, şi constată cauza în stare de judecată.
Se acordă cuvântul în fond reprezentantului Societăţii Agricole Inoteşti, care refuză să pună concluzii cu privire la excepţia ridicată. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că motivele invocate au exclusiv un caracter politic, Curtea nefiind competentă să se pronunţe asupra unor temeiuri de neconstituţionalitate pe care autorul excepţiei nu le invocă şi care nu rezultă implicit din motivele aduse în sprijinul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 9.766/1998, Curtea de Apel Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti.
În motivarea excepţiei autoarea acesteia susţine că dispoziţiile acestor legi sunt „politice, antinaţionale, urmărind distrugerea potenţialului agrar al României şi transformarea statului român în piaţă de desfacere pentru Vest”, fără a indica textele din Constituţie cărora le contravin prevederile legale menţionate.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, deoarece nu încalcă nici o prevedere constituţională.
În temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul arată că nu îşi poate formula punctul de vedere solicitat, deoarece din actele transmise nu rezultă care sunt dispoziţiile constituţionale încălcate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Examinând excepţia, Curtea constată că autoarea îşi întemeiază solicitarea de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 pe considerente politice, cu caracter general, fără a indica textele constituţionale cărora le-ar contraveni aceste prevederi legale. Prin aceasta se încalcă astfel dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora orice sesizare trebuie motivată. Textul fiind imperativ, încălcarea prevederilor sale are drept consecinţă imposibilitatea exercitării controlului.
Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii, aşa cum rezultă din Decizia nr.338/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.163 din 21 iulie 1997, şi din Decizia nr.392/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.299 din 4 noiembrie 1997.
De asemenea, Curtea constată că, de altfel, prin Decizia nr.49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.222 din 20 mai 1999, Curtea a respins o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, urmează ca şi această excepţie să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti în Dosarul nr. 9.766/1998 al Curţii de Apel Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 1999.

PREŞEDINTE

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:37

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.