DECIZIE nr.148 din 7 octombrie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr.140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 605/10 dec. 1999

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicată de Marin Ilie în Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţii faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, arătând că, în legătură cu constituţionalitatea Legii nr. 140/1996, Curtea Constituţională s-a pronunţat printr-o decizie anterioară care îşi menţine valabilitatea şi în dosarul de faţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 22.217/1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicată de Marin Ilie.
În motivarea excepţiei se arată că modificarea Codului penal, care este lege organică, s-a făcut prin adoptarea la 5 noiembrie 1996 a Legii nr. 140 de către Parlament, al cărui mandat era în prelungire, încălcându-se art. 60 alin. (4) din Constituţie. Se mai susţine că legea criticată contravine şi art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care prevede că infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora sunt de domeniul legii organice.
Exprimându-şi opinia, instanţa consideră că Legea nr. 140/1996 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 60 şi 72, ea fiind adoptată în interiorul mandatului Parlamentului, deşi a fost publicată la 14 noiembrie 1996.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 140/1996 este neîntemeiată, arătându-se că Senatul a adoptat această lege la data de 25 septembrie 1996, iar Camera Deputaţilor la data de 30 septembrie 1996, astfel că adoptarea ei s-a încadrat în durata mandatului parlamentar, adică 14 octombrie 1992 - 14 octombrie 1996. Faptul că promulgarea Legii nr. 140/1996 s-a realizat după expirarea mandatului Parlamentului priveşte intrarea în vigoare a acesteia, iar nu adoptarea sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.
Autorul excepţiei consideră că Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, care, în opinia sa, a fost adoptată de Parlament (la 5 noiembrie 1996) după expirarea mandatului acestuia (la 14 octombrie 1996), încalcă prevederile constituţionale ale art. 60 alin. (4), potrivit cărora „Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice”, şi ale art. 72 alin. (3) lit. f), care prevede reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Susţinerea potrivit căreia Legea nr. 140/1996 a fost adoptată la data de 5 noiembrie 1996 nu poate fi reţinută, întrucât, aşa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.289 din 14 noiembrie 1996, legea a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, ca lege organică. Legea nr. 140/1996 a fost promulgată de Preşedintele României la data de 1 noiembrie 1996 şi a intrat în vigoare, în temeiul art. 78 din Constituţie, la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, respectiv la data de 14 noiembrie 1996.
Critica referitoare la încălcarea art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care stabileşte reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora, urmează a fi înlăturată, deoarece, aşa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicată Legea nr. 140/1996, aceasta a fost adoptată ca lege organică, în temeiul art. 74 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea conform căreia Legea nr. 140/1996 a fost adoptată după expirarea mandatului Parlamentului, încălcându-se astfel art. 60 alin. (4) din Constituţie, care prevede c㠄Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice”.
Parlamentul desemnat prin alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a întrunit în mod legal în prima sesiune la data de 16 octombrie 1992, potrivit convocării făcute prin Decretul nr.206 din 13 octombrie 1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 14 octombrie 1992. Ca atare, la data de 16 octombrie 1992, data întrunirii legale a celor două Camere ale Parlamentului, a început mandatul acestora, care, potrivit art. 60 coroborat cu art. 67 din Constituţie, este de 4 ani, sub rezerva prorogării prevăzute la alin. (4) al art. 60.
Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsă între 16 şi 22 noiembrie 1996, aceasta din urmă fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament.
Faţă de cele arătate rezultă că Legea nr. 140/1996 a fost adoptată de Parlament în perioada în care îşi exercita mandatul în deplinătatea împuternicirilor sale constituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicată de Marin Ilie în Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1999.

PREŞEDINTE

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Joi, 24 septembrie 2026, 05:09

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.