Art. I. - Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.159 din 22 aprilie 1998, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - O bancă este considerată în stare de faliment, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

Valoarea activului net al băncii se va calcula în conformitate cu normele emise de Banca Naţională a României în acest sens.”

2. Titlul capitolului II va fi următorul:

„Organele care aplică procedura falimentului şi atribuţiile lor”

3. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în jurisdicţia căruia se află sediul băncii debitoare, care figurează în registrul comerţului, şi sunt exercitate de un judecător-sindic.

Judecătorul-sindic este nominalizat, în fiecare caz, de preşedintele tribunalului dintre judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi vor cuprinde, prin derogare de la art. 261 alin. 4*) din Codul de procedură civilă, şi motivarea. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs.”

4. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 3.

Recursul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea părţilor urmând să fie făcută prin publicitate, în condiţiile art. 95 din Codul de procedură civilă.

Prin derogare de la art. 300 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorului-sindic, cu excepţia celei de respingere a contestaţiei băncii debitoare, nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.”

5. Articolul 5 se abrogă.

6. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - În îndeplinirea atribuţiilor lor, care implică aplicarea unor reglementări bancare, judecătorul-sindic şi lichidatorul pot cere opinia Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară.”

7. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - În cazul deschiderii procedurii falimentului judecătorul-sindic va ridica de îndată băncii debitoare dreptul de a-şi administra bunurile şi de a dispune de ele şi va desemna un lichidator, cu avizul Băncii Naţionale a României. Acesta va trebui să fie persoană juridică specializată, constituită conform legii.

Adunarea generală a acţionarilor băncii debitoare va putea desemna, cu majoritate simplă, un reprezentant care să îi reprezinte în cadrul procedurii şi care va avea dreptul, în condiţiile legii, să conteste măsurile luate de lichidator sau să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.

În prima şedinţă a adunării creditorilor aceştia vor putea alege un alt lichidator, cu o majoritate de 51% din valoarea creanţelor valabile, înregistrate la tribunal până la data prevăzută în notificarea trimisă de judecătorul-sindic, sau vor putea decide menţinerea lichidatorului desemnat de judecătorul-sindic.

În cazul în care sunt propuşi mai mulţi lichidatori, va fi considerat ales lichidatorul care va întruni voturile creditorilor titulari ai celei mai mari părţi din valoarea creanţelor înregistrate la tribunal, în condiţiile alin. 3. Pe data stabilirii atribuţiilor noului lichidator de către judecătorul-sindic vor înceta atribuţiile lichidatorului numit de acesta la data deschiderii procedurii. Lichidatorul nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul înlocuit, sub controlul judecătorului-sindic.

În cazul propunerii lichidatorului de către creditori, acesta va trebui să primească avizul Băncii Naţionale a României înainte de a fi desemnat de judecătorul-sindic. Prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările ulterioare, privind retribuţia lichidatorului, se aplică în mod corespunzător.”

8. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Banca debitoare, comitetul creditorilor şi oricare dintre creditori pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidator. O astfel de contestaţie va trebui să fie înregistrată în termen de 10 zile de la data la care măsura a fost luată, iar soluţionarea acesteia se va face în maximum 15 zile de la data depunerii ei. Dacă socoteşte necesar, judecătorul-sindic va ţine o şedinţă, cu citarea autorului contestaţiei, a băncii debitoare a Băncii Naţionale a României şi a lichidatorului.”

9. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - Lichidatorul va întocmi un raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, pe care îl va prezenta spre aprobare judecătorului-sindic, după care îl va transmite şi Băncii Naţionale a României. Un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a creanţelor asupra băncii debitoare şi la valoarea totală a activelor băncii debitoare care au fost vândute.

În orice stadiu al procedurii falimentului, pentru motive temeinice - dol sau culpă gravă -, judecătorul-sindic poate înlocui lichidatorul cu un altul, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Numirea noului lichidator se va face cu respectarea procedurii prevăzute la art. 7.”

10. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt:

11. Articolul 11 se abrogă.

12. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri introduse de către banca debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţională a României.”

13. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat măsuri de supraveghere sau administrare specială şi care nu au condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora plăţile.”

14. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 13, 14, 16 şi 17, judecătorul-sindic va notifica aceasta părţilor interesate şi oficiului registrului comerţului la care banca debitoare este înmatriculată, pentru efectuarea menţiunii.

Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea băncii debitoare. În lipsa disponibilităţilor din contul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. j) se vor utiliza disponibilităţi din fondul de lichidare, prevăzut de Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare.”

15. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Art. 19. - La primul termen de judecată judecătorulsindic va analiza cererea şi, în cazul în care banca debitoare nu contestă starea de faliment, va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului băncii debitoare. Contestaţia împotriva cererii de declanşare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data comunicării acestei cereri.

Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singură dată cu încă 10 zile.

Hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului băncii debitoare va fi comunicată de îndată Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în vederea aplicării reglementărilor privind plata depozitelor garantate.”

16. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - Judecătorul-sindic va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare. Banca Naţională a României va închide de îndată conturile băncii debitoare, deschise la Banca Naţională a României, şi va deschide un nou cont, cu menţiunea bancă în faliment. În acest cont se vor vira sumele de bani existente până la acea dată în conturile băncii. În continuare operaţiunile financiare ale băncii în faliment se vor desfăşura exclusiv prin acest cont.”

17. După articolul 20 se introduc articolele 20¹, 20², 20³ şi 20⁴ cu următorul cuprins:

„Art. 20¹. - De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra băncii debitoare sau bunurilor sale.

Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la alin. 1. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.

Acţiunile introduse de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxe de timbru.

Art. 20². - Nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor asupra băncii debitoare de la data deschiderii procedurii.

Art. 20³. - După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 19, este interzis administratorilor băncii debitoare, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile deţinute la banca debitoare care face obiectul acestei proceduri.

Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, potrivit alin. 1, în registrele speciale de evidenţă sau în conturile înregistrate electronic.

Art. 20⁴. - Salariaţii băncii aflate în procedura falimentului vor putea desemna două persoane care să îi reprezinte în procesul de lichidare, după deschiderea procedurii, pentru recuperarea creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.”

18. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - Prevederile secţiunii a 6-a „Falimentul” din Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, se vor aplica corespunzător şi procedurii falimentului băncilor, cu excepţia art. 75, respectiv a art. 98 alin. (2), în ceea ce priveşte începerea lichidării după afişarea tabelului de creanţe.

19. După articolul 21 se introduce articolul 21¹ cu următorul cuprins:

„Art. 21¹. - Creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate băncii debitoare în cursul procedurii falimentului, la cererea lichidatorului şi cu aprobarea judecătorului-sindic, vor fi plătite imediat după plata creanţelor prevăzute la art. 106 pct. 1 din Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare.”

20. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 22 alin. 1, judecătorul-sindic poate fi sesizat de către lichidator, de oricare dintre creditori, de Banca Naţională a României sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va putea dispune măsuri asigurătorii.”

21. Articolul 26 va avea următorul cuprins:

„Art. 26. - Procedura falimentului va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea băncii ajunse în stare de faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Naţională a României. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va da o hotărâre, închizând procedura falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris, tuturor creditorilor, băncii debitoare şi Băncii Naţionale a României, care va închide contul bancă în faliment, existent la aceasta, şi va vira eventualele sume rămase în cont la bugetul de stat. Aceste sume pot fi solicitate de persoanele îndreptăţite, în termenul legal de prescripţie.”

22. Articolul 28 se abrogă.

Art. II. - Procedurile de reorganizare judiciară declanşate în baza prevederilor Legii nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile acestei legi.

Art. III. - Legea nr. 83/1998, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege de către Parlament, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemnează:

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,
Mugur Isărescu

Ministru de stat, ministrul justiţiei,
Valeriu Stoica

Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

Bucureşti, 19 noiembrie 1999.
Nr. 186.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.