DECIZIE nr.139 din 5 octombrie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 540/4 noi. 1999

Ioan Muraru - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, ridicată de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 septembrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 1998 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Corneliu Pascariu într-un dosar având ca obiect soluţionarea cauzei penale privind pe autorul excepţiei şi pe Vitali Ustroi, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 289, 248 şi la art. 291 din Codul penal.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că prevederile art. 145 din Codul penal, care explică înţelesul termenului „public”, sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora proprietatea este publică sau privată, precum şi cu dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, în care sunt enumerate bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, printre care, arată autorul excepţiei, nu se regăsesc bunurile ce constituie patrimoniul unei societăţi comerciale. Se mai afirmă totodată că art. 145 din Codul penal este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţia României, care prevăd că proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Aceste prevederi sunt încălcate, în opinia autorului excepţiei, şi de dispoziţiile art. 248 din Codul penal, care instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în funcţie de natura proprietăţii: publică sau privată. Or, în cazul societăţilor comerciale cu capital de stat trebuie să se vorbească de proprietatea privată a statului. De aceea, consideră autorul excepţiei, se impune modificarea art. 145 şi 248 din Codul penal, care sunt neconstituţionale.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată apreciază că atât dispoziţiile art. 248 din Codul penal, cât şi cele ale art. 145 din acelaşi cod, la care primele fac trimitere, nu contravin prevederilor art. 135 şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu este vorba despre o discriminare, sub aspect sancţionator, între fapte ce aduc atingere proprietăţii publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, după cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice.
Dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activităţii subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acestuia.
Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituţii, din cele menţionate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul. Pe de altă parte, faptul că Banca Română de Comerţ Exterior - S.A. se încadrează sau nu în tiparul subiectului pasiv avut în vedere de art. 248 din Codul penal este o chestiune de aplicare a legii şi nu una de contencios constituţional.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit din partea Guvernului se consideră că excepţia este neîntemeiată. Criticile privind neconstituţionalitatea art. 145 şi 248 din Codul penal nu pot fi reţinute, deoarece prevederile art. 248 nu contravin Constituţiei, iar art. 145, care explică înţelesul termenului „public”, este redactat suficient de clar, instituţiile publice fiind cele calificate astfel de lege, iar o reglementare care omite să cuprindă anumite aspecte nu poate fi considerată neconstituţională, dacă nu încalcă prevederile Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Reglementările criticate de autorul excepţiei sunt dispoziţiile art. 145 şi 248 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Art. 145. - Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.”
„Art. 248. - Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
Din examinarea de ansamblu a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate Curtea constată că prevederile art. 248 din Codul penal nu contravin vreunei norme constituţionale, deoarece acestea reglementează o infracţiune de serviciu şi nu o infracţiune contra patrimoniului, cum susţine autorul excepţiei.
De asemenea, critica adusă prevederilor art. 145 din Codul penal este neîntemeiată. Prin această reglementare legiuitorul nu şi-a propus să explice noţiunea de proprietate publică, ci înţelesul termenului public, raportat nu numai la noţiunea de proprietate, ci şi la „tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, ... serviciile de interes public, ...”. De aceea, dispoziţiile art. 145 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, potrivit cărora „Proprietatea este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”, şi ale art. 135 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc c㠄Proprietatea este publică sau privată”.
Critica formulată de autorul excepţiei, în legătură cu distincţia între proprietatea publică şi cea privată, nu prezintă vreun interes pentru calificarea faptei săvârşite, ca infracţiune prevăzută la art. 248 din Codul penal. Abuzul în serviciu contra intereselor publice reprezintă însă cea mai gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcţionar public şi lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o tulburare deosebit de gravă a activităţii acesteia, fie o pagubă adusă patrimoniului ei. Aşadar, infracţiunea există chiar dacă prin fapta săvârşită nu s-a produs o pagubă.
Într-o interpretare sistematică a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal rezultă că acestea se aplică şi în cazul în care subiectul activ al infracţiunii este alt funcţionar, în conformitate cu art. 258 din Codul penal, prevederi ignorate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Calitatea de funcţionar public sau de funcţionar a făptuitorului, în cazul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, trebuie constatată însă de instanţa de judecată, deoarece interpretarea şi aplicarea legii ţin de competenţa acesteia.
Prevederile art. 145 şi 248 din Codul penal au mai fost examinate de Curtea Constituţională, care, prin Decizia nr.178/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 24 februarie 1999, a constatat constituţionalitatea lor. Deoarece în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, urmează ca excepţia să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 1999.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Joi, 24 septembrie 2026, 15:43

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.