ORDONANŢĂ nr.19 din 18 august 1997 privind transporturile

ORDONANŢĂ nr.19 din 18 august 1997
privind transporturile

Textul actului republicat în M.Of. nr. 552/11 noi. 1999

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă stabileşte normele generale aplicabile modurilor de transport rutier, feroviar, naval şi aerian din cadrul sistemului naţional de transport, precum şi atribuţiile şi răspunderile autorităţilor competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie şi supraveghere cu privire la activităţile de transport şi la mijloacele de transport.

(2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general aplicabil tuturor actelor normative specifice modurilor de transport şi activităţilor conexe acestora.

Art. 2. - Sistemul naţional de transport are caracter strategic, constituie parte integrantă a sistemului economic şi social şi are următoarele componente:

a) infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian;

b) mijloacele de transport;

c) operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transporturilor.

Art. 3. - Principalele obiective ale sistemului naţional de transport sunt:

a) realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;

b) asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;

c) asigurarea liberei circulaţii a bunurilor;

d) asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;

e) asigurarea racordării lui la sistemele internaţionale de transport;

f) participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Art. 4. - Dezvoltarea sistemului naţional de transport se realizează ţinându-se seama de următoarele cerinţe:

a) promovarea programelor naţionale de realizare a unei dezvoltări durabile a economiei naţionale;

b) nevoile de apărare a ţării;

c) asigurarea unui nivel ridicat de siguranţă a traficului;

d) eficienţa economică;

e) asigurarea condiţiilor de conservare şi de protejare a mediului;

f) utilizarea raţională a energiei;

g) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.

Art. 5. - (1) Modurile de transport, parte integrantă a sistemului naţional de transport, care fac obiectul dispoziţiilor prezentei ordonanţe, sunt:

a) transportul rutier;

b) transportul feroviar;

c) transportul naval;

d) transportul aerian;

e) transportul multimodal şi combinat.

(2) Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura de transport, mijloacele de transport, operatorii de transport şi ai activităţilor conexe acestora.

(3) Ministerul Transporturilor coordonează modurile de transport printr-o abordare multimodală, ţinând seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru fiecare mod de transport şi de promovarea unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate, cu respectarea reglementărilor specifice fiecărui mod de transport.

Art. 6. - Statul sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, subvenţionează sau, după caz, susţine financiar transportul public de călători, garantează libera iniţiativă şi autonomia transportatorilor şi asigură condiţiile unei concurenţe loiale între modurile de transport şi între diferitele categorii de transportatori.

Art. 7. - Utilizatorii de transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport de interes public, pot alege liber modul de transport prin care îşi exercită dreptul de a se deplasa, au posibilitatea de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la serviciile unui transportator liber ales.

Art. 8. - În toate raporturile generate de activitatea de transport protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară.

Art. 9. - (1) Infrastructurile de transport sunt destinate desfăşurării activităţilor de transport, activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind administrarea infrastructurilor respective. Infrastructurile destinate activităţilor de transport sunt reţelele de căi rutiere, feroviare, navale şi aeriene.

(2) Mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să se deplaseze pe o cale de comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană.

(3) Operatorii de transport sunt transportatori, români sau străini, care au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructura deschisă accesului public. Prin transportatori se înţelege persoanele fizice sau juridice, autorizate să efectueze transporturi, interne sau internaţionale, de persoane sau de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau cu chirie.

(4) Operatorii activităţilor conexe transporturilor sunt persoane fizice sau juridice care efectuează activităţile ce se desfăşoară în legătură cu/sau în timpul transportului.

CAPITOLUL II
Autorităţile competente. Atribuţii

Art. 10. - Ministerul Transporturilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi în această calitate are următoarele atribuţii:

a) elaborează strategiile de dezvoltare a activităţilor de transport;

b) elaborează şi supune aprobării Guvernului programele de modernizare şi dezvoltare a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public;

c) asigură administrarea infrastructurilor de transport deschise accesului public de interes naţional, aparţinând domeniului public al statului;

d) asigură tuturor utilizatorilor acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport deschise accesului public;

e) asigură beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul de transport, transportatorul şi mijlocul de transport;

f) sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;

g) stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia transportatorilor;

h) asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în interiorul fiecărui mod de transport, precum şi între modurile de transport;

i) asigură efectuarea transporturilor militare şi a transporturilor de intervenţie în caz de calamităţi naturale sau în alte situaţii deosebite;

j) asigură dezvoltarea cercetării în transporturi, în corelare cu programele naţionale de cercetare;

k) elaborează politica economică în domeniul transporturilor;

l) elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului combinat;

m) elaborează politici de dezvoltare echilibrată a tuturor modurilor de transport;

n) asigură gestionarea proprietăţilor publice şi private ale statului din domeniul transporturilor, atribuite în administrare prin lege;

o) gestionează resursele financiare alocate prin bugetul de stat, resursele din fondurile speciale pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport sau din creditele externe garantate de stat;

p) aprobă sau supune spre aprobare Guvernului, după caz, tarife sau taxe de utilizare a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public al statului;

r) clasifică infrastructurile de transport în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale;

s) organizează activitatea pentru constituirea fondului propriu de date statistice din domeniul transporturilor;

t) autorizează funcţionarea porturilor, aerodromurilor civile, gărilor şi a autogărilor;

u) stabileşte legături cu ministere similare, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, precum şi cu persoane juridice sau fizice din ţară sau din străinătate.

Art. 11. - Pentru realizarea obiectivelor politicii guvernamentale în domeniul transporturilor Ministerul Transporturilor poate încheia contracte de activitate pentru unul sau mai mulţi ani cu agenţi economici din domeniul transporturilor, stabilind obiective specifice şi mijloace tehnice şi economice pentru realizarea acestora. Contractele de activitate încheiate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 12. - Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat în domeniul transporturilor feroviare, rutiere, maritime, pe apele interioare, aeriene, multimodale şi combinate, având următoarele atribuţii:

a) reprezintă Guvernul în domeniul transporturilor în organismele internaţionale şi în relaţiile bilaterale cu alte state;

b) elaborează şi promovează acte normative şi norme destinate asigurării compatibilităţii sistemului naţional de transport cu sistemele de transport internaţionale;

c) emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor de transport;

d) emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia, inspecţia tehnică şi exploatarea mijloacelor de transport, inclusiv norme referitoare la protecţia mediului;

e) stabileşte nomenclatorul de funcţii şi de personal care lucrează în transporturi sau concură la siguranţa traficului;

f) emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a personalului care lucrează în transporturi sau concură la siguranţa traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licenţelor sau brevetelor acordate;

g) organizează examene şi autorizări şi emite atestate, autorizaţii, certificate, licenţe şi brevete pentru personalul din transporturi, precum şi pentru operatori;

h) stabileşte programe de pregătire şi perfecţionare pentru personalul de siguranţă din transporturi şi organizează desfăşurarea acestora;

i) emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici care efectuează sau vor efectua activităţi de transport ori activităţi specifice siguranţei traficului şi stabileşte condiţiile de acordare, de suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor;

j) emite norme obligatorii de siguranţă a traficului în transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene, precum şi pentru transportul multimodal şi combinat şi supraveghează respectarea acestora;

k) emite norme obligatorii pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase;

l) acordă sau retrage dreptul de arborare a pavilionului românesc navelor sau aeronavelor civile, în condiţiile legii;

m) certifică starea tehnică a mijloacelor de transport din domeniul civil, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;

n) stabileşte organizarea regională a transporturilor rutiere, feroviare, navale şi aeriene. Aprobă utilizarea spaţiului aerian, a căilor navigabile din apele naţionale şi internaţionale, cu acordul organelor abilitate ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne;

o) aprobă survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de pe/şi pe aeroporturile situate pe teritoriul României;

p) asigură dirijarea aeronavelor în spaţiul aerian al României şi a navelor în apele naţionale navigabile, în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;

q) exercită activitatea de registru, de inspecţie şi de control în transporturi;

r) acordă permisiunea de intrare şi de plecare a navelor româneşti şi străine în/şi din porturile civile româneşti;

s) stabileşte condiţiile de înmatriculare a navelor, aeronavelor, autovehiculelor şi a materialului rulant;

ş) asigură certificarea de tip şi individuală a mijloacelor de transport;

t) supraveghează navele, indiferent de pavilionul acestora, în apele naţionale navigabile;

u) gestionează frecvenţele de comunicaţii alocate;

v) poate acorda, pe bază de reciprocitate, dreptul de utilizare gratuită a infrastructurilor de transport pentru utilizatorii străini;

x) autorizează efectuarea lucrărilor care afectează zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor, deschise accesului public;

y) stabileşte zonele obligatorii de pilotaj în apele naţionale navigabile;

z) anchetează evenimentele sau accidentele grave produse în activităţile de transport;

w) asigură, prin reţeaua proprie, controlul medico-sanitar specific siguranţei circulaţiei şi navigaţiei şi controlul sanitarveterinar specific tuturor modurilor şi activităţilor de transport.

Art. 13. - (1) Ministerul Transporturilor stabileşte condiţiile tehnice, regulile de siguranţă şi modalităţile de inspecţie şi de control aplicabile diferitelor moduri de transport.

(2) Ministerul Transporturilor poate desemna organisme tehnice specializate, însărcinate să elaboreze şi să pună în aplicare normele tehnice şi reglementările corespunzătoare, să asigure pregătirea profesională şi perfecţionarea personalului din transporturi, să efectueze certificarea şi înmatricularea mijloacelor de transport şi să asigure inspecţia şi controlul acestora.

(3) Ministerul Transporturilor asigură, direct sau prin delegare de competenţă, prin instituţii publice subordonate sau prin societăţi comerciale autorizate, controlul tehnic şi inspecţia de siguranţă a traficului pentru transportul feroviar, auto, aerian, maritim, fluvial, pe apele interioare, multimodal şi combinat.

(4) Instituţiile publice şi societăţile comerciale prevăzute la alin. (2) şi (3) se vor finanţa integral din tarife, taxe şi comisioane obţinute din prestările de servicii specifice.

Art. 14. - (1) Regimul tarifelor percepute pentru eliberarea de autorizaţii şi licenţe şi al redevenţelor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iar regimul taxelor de acces la infrastructurile de transport de interes public, precum şi cel al fondurilor speciale constituite din sume încasate cu titlu de taxe se stabilesc printr-o lege specială.

(2) Tarifele pentru cursurile de pregătire profesională şi de examinare, în vederea obţinerii certificatelor de capacitate, a licenţelor şi a brevetelor, se stabilesc de către Ministerul Transporturilor.

Art. 15. - Ministerul Transporturilor, consiliile judeţene sau consiliile locale pot asigura, conform legii:

a) în sfera de administrare a infrastructurii de transport de interes public, amplasarea şi întreţinerea unui sistem unitar informaţional privind transportul public de persoane. Modul unitar de prezentare a sistemului informaţional va fi stabilit prin norme de către Ministerul Transporturilor;

b) stabilirea unor plafoane ale tarifelor şi taxelor, reduceri sau scutiri de tarife şi taxe ori condiţii tarifare speciale pentru unele categorii de persoane fizice sau juridice, atunci când factori sociali impun acest lucru. În aceste cazuri transportatorul va primi o compensaţie în bani din partea Guvernului sau, după caz, din partea autorităţilor publice locale, destinată să acopere costul real al transportului şi să menţină serviciul public de transport.

Art. 16. - Pentru asigurarea transportului public de persoane, precum şi pentru aprovizionarea populaţiei cu produse de strictă necesitate în zonele izolate sau greu accesibile, statul va subvenţiona cheltuielile suplimentare ale transportatorilor, la cererea justificată a consiliilor judeţene.

CAPITOLUL III
Proprietatea publică şi privată în domeniul transporturilor

Art. 17. - (1) Proprietatea publică în domeniul transporturilor este constituită din infrastructura deschisă accesului public, precum şi din bunurile de interes public, stabilite prin lege.

(2) Alte bunuri din domeniul transporturilor, ce aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, constituie proprietatea privată a acestora.

Art. 18. - (1) Bunurile, proprietate publică sau privată a statului din domeniul transporturilor, pot fi date în administrare, prin hotărâre a Guvernului, instituţiilor publice din subordinea Ministerului Transporturilor ori pot fi închiriate sau concesionate în condiţiile legii.

(2) Bunurile, proprietate publică sau privată din domeniul transporturilor, administrate de unităţile administrativteritoriale, pot fi închiriate sau concesionate în condiţiile legii.

CAPITOLUL IV
Executarea transporturilor

Art. 19. - (1) Ministerul Transporturilor elaborează şi supune aprobării Guvernului schema reţelei naţionale de transport, care are ca obiective asigurarea deplasării persoanelor şi a mărfurilor între toate localităţile ţării, precum şi conectarea infrastructurilor naţionale de transport la principalele infrastructuri de transport internaţional.

(2) Consiliile judeţene împreună cu consiliile locale vor elabora schema reţelei locale de transport, care va fi avizată de către Ministerul Transporturilor.

(3) Schema reţelei naţionale de transporturi va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Art. 20. - (1) Transportul de persoane sau de bunuri poate fi transport în interes public sau transport în interes propriu.

(2) Transporturile executate de persoane juridice sau fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de transport, contra plată, sunt transporturi în interes public, denumite în continuare transporturi publice.

(3) Contractul de transport se încheie între transportator şi beneficiarul de transport şi se probează, pentru transportul de persoane, printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de mărfuri, printr-un document specific de transport.

(4) În cazul transporturilor de persoane în regim de taximetrie se va stabili prin norme ale Ministerului Transporturilor şi ale consiliilor locale modul cum se aplică prevederea de la alin. (3).

(5) Contractul de transport poate fi încheiat direct cu transportatorul sau prin intermediari de transport, autorizaţi de Ministerul Transporturilor.

Art. 21. - (1) Transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii, cu mijloacele de transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere, este transport în interes propriu.

(2) Transportul în folos propriu de bunuri şi de persoane trebuie să constituie accesoriul unei alte activităţi economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activităţii sale.

(3) Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.

Art. 22. - (1) Persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi de bunuri şi de persoane, altele decât cele în interes personal, se autorizează de către Ministerul Transporturilor.

(2) Evidenţa autorizaţiilor se ţine de către Ministerul Transporturilor în registre unice, pe moduri de transport.

(3) Se exceptează persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi în regim de taximetrie.

(4) Pentru transporturile de bunuri şi de persoane, efectuate în interes propriu de către Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi de către alte instituţii componente ale sistemului naţional de apărare, autorizaţiile se acordă de către organele proprii ale acestora.

Art. 23. - Tarifele transporturilor publice se formează liber şi concurenţial pe baza cererii şi a ofertei.

CAPITOLUL V
Investiţiile în transporturi

Art. 24. - (1) Obiectivele de investiţii privind infrastructurile de transport deschise accesului public, echipamentele şi tehnologiile aferente acestora, aflate în administrarea Ministerului Transporturilor, se stabilesc de către acesta, pe baza unor evaluări economice şi financiare şi a unor criterii de eficienţă în cadrul aceluiaşi mod de transport sau între moduri diferite ori combinaţii de moduri de transport.

(2) Obiectivele de investiţii privind infrastructurile de transport deschise accesului public şi echipamentele aflate în administrarea autorităţilor publice locale se stabilesc de către acestea.

Art. 25. - (1) Mijloacele de finanţare necesare realizării noilor infrastructuri sau modernizării infrastructurilor existente pot proveni din fonduri speciale, constituite pentru fiecare mod de transport din reinvestirea profitului obţinut, din credite bancare interne sau externe, de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, precum şi din alte surse constituite conform legii.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi agenţii economici sau utilizatorii pot participa, în condiţiile legii, la finanţarea infrastructurii de transport de interes local sau regional.

(3) Utilizarea spaţiului aerian, a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public, şi a dotărilor adiacente se face cu perceperea unor taxe, redevenţe şi tarife, care alimentează fondurile speciale pentru infrastructura fiecărui mod de transport.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

Art. 26. - Dispoziţiile specifice fiecărui mod de transport se stabilesc prin legi speciale.

Art. 27. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Art. 28. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe orice dispoziţii contrare se abrogă, cu excepţia celor care reglementează în acest domeniu competenţele instituţiilor componente ale sistemului naţional de apărare.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 13:54

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.