DECIZIE nr.120 din 23 septembrie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr.140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 537/3 noi. 1999

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicată de PaulValentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal răspund avocatul Alexandru Constantinescu, pentru Paul-Valentin Buga şi Radu Moise Titus, precum şi Vasile Ciubotariu, Vasile Harapu, lipsind Ion Laurenţiu Harapu, Vasile Anton, Vasile Anton junior, Constantin Onea şi Ioan Roşca, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că prevederile art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal sunt contrare dispoziţiilor art. 60 alin. (4) şi ale art. 74 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine că legea criticată, deşi este o lege organică, aşa cum se prevede la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, a fost adoptată de vechiul Parlament la data de 5 noiembrie 1996, adică în perioada 14 octombrie 1996-23 noiembrie 1996, în care mandatul celor două Camere ale Parlamentului era prelungit conform art. 60 alin. (4) din Constituţie, perioadă în care nu puteau fi modificate legi organice, aşa cum este Codul penal.
Vasile Ciubotariu şi Vasile Harapu susţin cele arătate de apărătorul autorului excepţiei.
Procurorul solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, aşa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea criticată a fost adoptată de Senat la 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea susţinerea că au fost încălcate dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Braşov, prin Încheierea din 19 februarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.076/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicată de Paul-Valentin Buga. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate încalcă art. 60 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din legea fundamentală.
Exprimându-şi opinia, instanţa consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din cuprinsul Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicată Legea nr. 140/1996, se constată că aceasta a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. Împrejurarea că promulgarea legii, prin decret prezidenţial, la data de 1 noiembrie 1996, a survenit ulterior expirării mandatului Parlamentului nu poate servi ca argument în sprijinul excepţiei, deoarece dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie sunt de strictă interpretare, nefiind făcută nici o trimitere la promulgarea legilor de către Preşedintele României.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arată că dispoziţiile art. I din Legea nr. 140/1996 sunt constituţionale şi deci excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legea nr. 140/1996 nu a fost adoptată la data de 5 noiembrie 1996, cum în mod greşit se afirmă în susţinerea excepţiei, aceasta fiind, de fapt, data la care legea a primit numărul de ordine 140 (din evidenţa oficială a Camerei Deputaţilor), ulterior promulgării ei de către Preşedintele României prin Decretul nr.544 din 1 noiembrie 1996, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.289 din 14 noiembrie 1996. În realitate, Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat legea la data de 25 septembrie 1996 şi, respectiv, la 30 septembrie 1996, astfel cum rezultă din menţiunile existente la finalul legii publicate în Monitorul Oficial al României menţionat, deci anterior datei de 16 octombrie 1996 (iar nu anterior datei de 14 octombrie 1996, cum afirmă autorul excepţiei), deoarece Parlamentul ales în 1992 s-a întrunit, în mod legal, la 16 octombrie 1992, în temeiul Decretului nr.206/1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 14 octombrie 1992.
În ceea ce priveşte conţinutul art. 60 alin. (4) din Constituţie, în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arată că acest text nu instituie o interdicţie cu privire la promulgarea sau la publicarea unei legi în perioada de tranziţie de la vechiul la noul Parlament rezultat din alegeri. Interdicţia nu vizează întregul proces de legiferare, ci doar actul de adoptare a legii. Numai actul de adoptare, modificare sau abrogare a legii organice nu este îngăduit de textul constituţional, în cursul perioadei menţionate, deoarece acesta ar exprima voinţa politică a unui parlament căruia i-a încetat mandatul, textul fiind de strictă interpretare. Faptul că actul promulgării şi cel al publicării legii s-au produs după data de 16 octombrie 1996 nu prezintă relevanţă, pentru că legea fundamentală nu înţelege să limiteze aceste categorii de acte, în contextul unei perioade cu semnificaţie juridică aparte, având în vedere că actele respective nu au caracterul politic pe care îl reprezintă adoptarea legii.
În punctul de vedere al Guvernului se arată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 140/1996 nu este întemeiată. Aşa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea a fost adoptată de Senat la 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea afirmaţia că s-au încălcat dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie este vădit neîntemeiată. Se menţionează că, în urma sesizării Curţii Constituţionale de către un număr de 102 deputaţi, la data de 5 octombrie 1996, cu privire la neconstituţionalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, aceasta, prin Decizia nr.123 din 22 octombrie 1996, a confirmat constituţionalitatea textului incriminat şi a dispus comunicarea deciziei Preşedintelui României pentru ca legea să poată fi promulgată. Legea nr. 140/1996 a fost promulgată prin Decretul nr.544 din 1 noiembrie 1996, respectându-se termenul prevăzut în art. 77 alin. (3) din Constituţie, şi a fost trimisă secretarului general al Camerei Deputaţilor, care a dispus înregistrarea şi datarea, dându-i-se număr, anterior publicării în Monitorul Oficial al României.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.
Autorul excepţiei consideră că Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal este neconstituţională, deoarece ar fi fost adoptată de Parlament (la 5 noiembrie 1996) după expirarea mandatului său (la 14 octombrie 1996) şi că, în acest mod, s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie, care prevăd c㠄Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice”.
Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia confundă, pe de o parte, data înregistrării şi numerotării la Camera Deputaţilor a Legii nr. 140/1996, în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, cu data adoptării acestei legi, pe de altă parte. Astfel Legea nr. 140/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.289 din 14 noiembrie 1996, fiind adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. Rezultă că legea a fost adoptată înainte de expirarea mandatului Parlamentului ales în 1992, întrucât acesta s-a întrunit în mod legal la 16 octombrie 1992, aşa cum reiese din Decretul nr.206/1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 14 octombrie 1992. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsă între 16 octombrie şi 22 noiembrie 1996, aceasta din urmă fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament. Pe cale de consecinţă, este inexactă susţinerea autorului excepţiei, în sensul că mandatul Parlamentului ales în 1992 ar fi încetat la 14 octombrie 1992.
După adoptarea Legii nr. 140/1996, şi anume la 5 octombrie 1996, Curtea Constituţională a fost sesizată de către 102 deputaţi în legătură cu neconstituţionalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, în redactarea adoptată prin această lege. În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea a fost comunicată Preşedintelui României care, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, nu poate promulga legea decât după primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra sesizării de neconstituţionalitate prin Decizia nr.123 din 22 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.289 din 14 noiembrie 1996, constatând că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Decizia Curţii Constituţionale a fost comunicată Preşedintelui României la data adoptării ei, adică la 22 octombrie 1996, iar Preşedintele României a promulgat Legea nr. 140/1996 prin Decretul nr.545 din 1 noiembrie 1996. Toate acestea explică întârzierea în promulgarea Legii nr. 140/1996, dar nu au nici o influenţă asupra soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauză.
Pentru considerentele arătate, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicată de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:35

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.