ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.217 din 29 decembrie 1999
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit
Textul actului publicat în M.Of. nr. 650/30 dec. 1999

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia României, Guvernul României emite următoarea ordonanţă de urgenţă:

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.40 din 12 martie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (1) al articolului 1 se completează cu litera e) cu următorul cuprins:

"e) instituţiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activităţi economice desfăşurate în condiţiile legii."

2. Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

"(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;
c) unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;
d) fundaţiile testamentare;
e) cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate, special organizate, potrivit legii;
f) unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;
g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit legii;
h) asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, pentru veniturile obţinute din activităţile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune."

3. Alineatul (4) al articolului 1 se abrogă.

4. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

"Art. 2. - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.

(2) Contribuabilii care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte şi a cazinourilor plătesc o cotă adiţională de impozit de 25% asupra părţii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activităţi în volumul total al veniturilor. Cota adiţională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice şi juridice pentru veniturile proprii de aceeaşi natură, realizate în baza contractelor de asociere în participaţiune.

(3) În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă, potrivit legii.

(4) Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum şi a profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 10%.

(5) Obligaţia reţinerii şi vărsării impozitului revine societăţii comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerţului a modificărilor respective."

5. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

"Art. 4. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursă, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.

(2) În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câştigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.

(3) În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

(4) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor. Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate şi a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;
- în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operaţional sau amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare;
- cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;
- cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clădirilor şi locuinţelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;
- cheltuielile privind transportul şi cazarea salariaţilor, ocazionate de delegarea, detaşarea şi deplasarea acestora în ţară şi în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;
- cheltuielile reprezentând tichetele de masă, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

(5) În înţelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;
b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;
c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la Fondul Proprietăţii de Stat, conform convenţiilor;
d) rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

(6) În înţelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;
b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;
c) cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 1% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit, şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
d) cheltuielile cu diurna care depăşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice;
e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezervă potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat. Sunt nedeductibile şi sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societăţile de asigurare şi reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;
f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
g) sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;
h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, precum şi pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producţia proprie, acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, precum şi taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depăşesc limitele prevăzute de lege;
i) cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viaţă ale personalului angajat;
j) orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situaţia în care nu sunt impozitate la persoana fizică;
k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participaţiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;
l) cheltuielile de conducere şi cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;
m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condiţiile de document justificativ;
n) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;
o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;
p) cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci şi de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depăşesc dobânzile active (medii)) ale băncilor, comunicate de Banca Naţională a României;
r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanţă, în situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice şi juridice nerezidente, în situaţia în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exerciţiu financiar sau în situaţia în care aceste servicii nu sunt aferente activităţii entităţii din România. În acelaşi sens vor fi analizate şi furnizările de bunuri şi de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;
s) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se deţin participaţiile, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora."

6. Articolul 5 se completează cu alineatele (4) şi (5) cu următorul cuprins:

"(4) Contribuabilii care achiziţionează începând cu data de 1 ianuarie 2000 echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii de lucru) şi mijloace de transport, cu excepţia autoturismelor, beneficiază de o deducere, din profitul impozabil aferent exerciţiului financiar, a unei cote de 10% din preţul de achiziţie al acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziţia, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuieli deductibile în declaraţia de impunere a sumelor respective. În situaţia în care se realizează pierdere, aceasta se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.

(5) Pentru investiţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părţii din amortizarea lunară care depăşeşte această valoare. Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent societăţile de leasing, pentru bunurile de această natură care fac obiectul unui contract de leasing operaţional."

7. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

"Art. 7. - Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum şi din prestări de servicii plătesc o cotă de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Reducerea se calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii de finanţare."

8. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

"Art. 8. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică, în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.

Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intră automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.

În cazul persoanelor juridice străine prevederile alineatelor precedente se aplică luându-se în considerare numai activităţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România.

(2) În situaţia lichidării, fuziunii, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ şi profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor prezentei ordonanţe."

9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

"Art. 12. - (1) În sensul prezentei ordonanţe, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.

Sediul permanent include: un loc de conducere, o sucursală, un birou, un sediu secundar, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile de supraveghere, consultanţă şi furnizarea de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devin sediu permanent, dacă au o durată mai mare de 12 luni.

Un sediu permanent nu include: folosirea de instalaţii în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau de mărfuri, menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării, expunerii sau livrării, menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică, menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea lor în cadrul unui târg comercial sau în cadrul unei expoziţii şi pot fi şi vândute la încheierea târgului sau expoziţiei. Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, mărfuri sau colectării de informaţii, menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităţilor menţionate, cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

Independent de aceste prevederi, când o persoană fizică sau juridică - alta decât un agent cu statut independent - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la alineatul precedent.

O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite, înscrise în documentele de constituire.

Prin agent dependent se înţelege persoana fizică, juridică sau altă entitate, care îşi desfăşoară activitatea în România în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceştia, care încheie contracte în numele acestora, cu excepţia reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.

Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activităţii să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează să activeze.

(2) Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 1 lit. c) impozitul datorat se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică.

(3) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia,

având în vedere prevederile art. 4. De asemenea, la determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:
a) relaţia dintre o societate comercială străină şi sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenţii (contracte). În consecinţă, operaţiunile la care acestea participă nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operaţiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;
b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuială sau venit al sediului permanent;
c) circulaţia bunurilor şi a finanţărilor între acestea, precum şi cedarea bunurilor mobile şi imobile nu duc la realizarea de profituri sau de pierderi.

(4) Persoanele juridice străine care nu desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România şi persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reţinere la sursă conform legislaţiei în vigoare.

(5) Reglementările convenţiilor de evitare a dublei impuneri prevalează faţă de prevederile prezentei ordonanţe. În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile."

10. Articolul 13 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Deducerea impozitului pe profit, plătit în străinătate, se efectuează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la închiderea anului financiar, iar diferenţele de curs până la data plăţii efective sunt cheltuieli deductibile.

Pentru impozitele plătite reprezentând reţineri la sursă asupra veniturilor de natura dividendelor, redevenţelor, dobânzilor sau altor venituri similare deducerea se efectuează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României în ziua precedentă plăţii."

11. Articolul 17 se abrogă.

12. Alineatul (3) al articolului 21 se abrogă.

13. Alineatul (2) al articolului 22 se completează cu următorul text:

"La estimarea valorii de piaţă a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compară cu preţurile practicate de alte entităţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;
b) metoda "cost plus", în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;
c) metoda preţului de "revânzare", în care preţul pieţei este preţul folosit în cazul vânzărilor produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat de cheltuielile de comercializare şi o rată de profit. Dacă aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piaţă a tranzacţiilor nu este posibilă, iar preţul de vânzare este mai mic decât costul de achiziţie sau de producţie, partea neacoperită de venituri este o cheltuială nedeductibilă.

Aplicarea acestor metode se va realiza, dacă un contribuabil:

- va avea avantaj prin relaţiile cu un alt contribuabil care este beneficiarul unei facilităţi fiscale (scutire, reduceri de impozit); sau
- relaţia (tranzacţia) este cu un alt contribuabil care deţine la acesta părţi de capital; sau
- este implicat într-o relaţie de natură economică cu un alt contribuabil şi în legătură cu această relaţie realizează o activitate în favoarea unui asemenea contribuabil în termeni mai avantajoşi şi într-o formă diferită faţă de cele acceptate în general (în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi condiţii) pentru îndeplinirea activităţii respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturilor sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiţii normale cu alţi parteneri. Pentru definirea metodelor, modalităţilor şi a procedurilor de aplicare a acestor metode, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României Ministerul Finanţelor va elabora instrucţiuni de aplicare, aprobate prin hotărâre a Guvernului."

14. Articolul 30 se abrogă.

15. Articolul 31 se abrogă.

16. Articolul 35 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

"(5) Promovarea de reglementări legislative privind impunerea veniturilor persoanelor juridice se va face numai cu respectarea principiilor din prezenta ordonanţă şi numai prin acte normative speciale privind impozitele şi taxele."

Art. II. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi încetează valabilitatea orice prevederi legale care acordă scutiri de la plata impozitului pe profit, reduceri de impozit pe profit sau stipulează aplicarea altor cote de impozit pe profit decât cele prevăzute la pct. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Nu intră sub incidenţa alin. (1) contribuabilii care beneficiază de prevederile art. 3 lit. d) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.67/1999 privind unele măsuri pentru dezvoltarea activităţii economice.

Art. III. - (1) Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi profesiilor de avocat şi de notar public, dacă membrii acestor profesii îşi vor reorganiza activitatea profesională sub forma unei societăţi comerciale cu răspundere limitată al cărei unic obiect de activitate să fie exercitarea profesiei.

(2) Nu poate fi asociat într-o astfel de societate comercială decât cel care are calitatea de avocat sau de notar public, după caz.

Art. IV. - Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2000.

Art. V. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

Art. VI. - Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.40 din 12 martie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:



Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

Bucureşti, 29 decembrie 1999.
Nr. 217.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 01:06

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.