DECIZIE nr.164 din 21 octombrie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 64/14 feb. 2000

Lucian Mihai - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Levent Mujdaba, Romulus Florian Buncea şi Viorel Scându în Dosarul nr. 422/1999 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii, iar prin deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998 şi nr. 78 din 20 mai 1999 s-a constatat concordanţa sa cu prevederile legii fundamentale, respingându-se excepţia. Solicită respingerea excepţiei, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, dispoziţiile art. 146 din Codul penal nefiind contrare Constituţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 422/1999, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, raportate la art. 209 alin. 3 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Levent Mujdaba, Florian Romulus Buncea şi Viorel Scându.
În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile art. 146 din Codul penal încalcă prevederile art. 123 alin. (2) din Constituţie, privitoare la înfăptuirea justiţiei, întrucât stabilirea unui criteriu valoric fix pentru aprecierea gravităţii consecinţelor, în cazul infracţiunilor contra patrimoniului, limitează libertatea de apreciere a judecătorului. Totodată, se arată că textul criticat introduce în locul stabilităţii legii un element variabil şi relativ, datorită devalorizării monedei naţionale. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 146 din Codul penal creează un arbitrariu inadmisibil şi îl obligă pe judecător să se supună fără drept de apreciere.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa o consideră întemeiată, susţinând că judecătorul nu are posibilitatea de apreciere a „consecinţelor deosebit de grave” raportat şi la alte criterii şi, fiind dovedit că prejudiciul produs depăşeşte 50.000.000 lei, este obligat să constate automat existenţa acestor consecinţe deosebit de grave şi să aplice pedeapsa prevăzută de lege, care este închisoarea de la 10 la 20 de ani. Instanţa apreciază că nu este obiectiv criteriul valoric, deoarece prejudiciul de peste 50.000.000 lei nu poate să însemne întotdeauna o consecinţă deosebit de gravă în raport cu cifra de afaceri a persoanei juridice păgubite. Pe de altă parte, prin devalorizarea leului, suma de 50.000.000 lei, stabilită în 1996 şi introdusă în lege, are drept corespondent actual o sumă de 5 ori mai mică şi, din această cauză, pedepsele pentru faptele care produc consecinţe deosebit de grave au devenit necorespunzătoare.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază c㠄prin reglementarea unor criterii în art. 146 din Codul penal, cu ajutorul cărora instanţele judecătoreşti pot stabili gravitatea unei infracţiuni contra patrimoniului, nu se aduce atingere principiului consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, întrucât referirea la lege din cuprinsul dispoziţiei constituţionale priveşte inclusiv legea penală, în ansamblul dispoziţiilor sale, printre care se numără şi art. 146 din Codul penal.” Totodată Guvernul consideră că actualul criteriu de evaluare a consecinţelor deosebit de grave cauzate prin infracţiunile contra patrimoniului ar trebui să fie reapreciat, faţă de noile realităţi economice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.”
Autorii excepţiei consideră că limita de 50.000.000 lei, care determină unul dintre înţelesurile expresiei „consecinţe deosebit de grave”, nu mai justifică un regim sancţionator sever, în condiţiile economice actuale şi ale ratei inflaţiei, încălcând totodată şi prevederile constituţionale cuprinse în art. 123 alin. (2), „întrucât îngrădesc libertatea de apreciere a judecătorului şi constituie un arbitrariu inadmisibil”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”. În mod evident, independenţa judecătorilor nu este în afara legii, căreia, conform dispoziţiei constituţionale, trebuie să i se supună şi pe care trebuie să o aplice. Numai în aceste limite judecătorul are libertatea de apreciere, iar nu în afara legii.
Or, referirea la „lege” priveşte inclusiv legea penală, în ansamblul dispoziţiilor sale, printre care se află şi art. 146 din Codul penal.
În art. 146 din Codul penal legiuitorul a prevăzut două criterii pentru stabilirea gravităţii consecinţelor produse prin infracţiunile contra patrimoniului. Un prim criteriu îl constituie valoarea pagubei materiale produse, iar cel de al doilea este reprezentat de gravitatea perturbării activităţii cauzate unei autorităţi publice, uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 sau altei persoane juridice ori fizice. Prin reglementarea acestor criterii legiuitorul nu a adus nici o atingere principiului constituţional al independenţei judecătorilor, consacrat în art. 123 alin. (2) din legea fundamentală.
Textul de lege criticat (art. 146 din Codul penal) a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii, raportat însă la prevederile art. 16 din legea fundamentală.
Prin deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 9 martie 1999, şi nr. 78 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.323 din 6 iulie 1999, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect acest text de lege, constatând că, deşi limita de 50.000.000 lei nu mai reprezintă o valoare constantă în raport cu care se impune un regim sancţionator mai sever, totuşi modificarea conţinutului unei norme juridice, prin schimbarea condiţiilor impuse de aceasta, este de competenţa exclusivă a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării, conform art. 58 alin. (1) din Constituţie. Conform art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale.
Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a acestei jurisprudenţe, pentru considerentele expuse, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea urmează să pronunţe aceeaşi soluţie.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Levent Mujdaba, Florian Romulus Buncea şi Viorel Scându în Dosarul nr. 422/1999 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

Joi, 24 septembrie 2026, 21:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.